sâmbătă, 31 mai 2008

REGINA NOPTII

Autor: LIVIA BATAIOSU

Regina noptii e o floare,
Ce infloreste-n noapte,
Ea fura din lumina lunii,
Mireasma si culoare.

Regina cerului e luna,
Iar pe pamant regina-i ea,
Ea ce-ti mangaie privirea,
Cu gingasie-n noaptea grea.

E palida culoarea ei,
Dar are stralucire.
Din cupa ei arome dulci,
Razbat pana la mine.

Parfumul ei ametitor,
Te duce la visare.
E floarea lunii de pe cer,
Suava plina de savoare.

Cand luna dupa nor i-ascunsa,
Petala inspre cer si-o indreapta.
Isi cauta surata ei,
Lumina sa imparta.


Stele, licurici scanteietori
Din alaiul lor fac parte.
Luminand pana in zori,
Dau culori naturii-n noapte.

DOR

Autor: LIVIA BATAIOSU

Iarta-ma vant ca te-am trezit
Cu strigatul inimii mele
Ce pan’ la tine a razbit
Plangand de dor, plangand cu jale.

Iarta-ma soare c-am umbrit
A ta lumina cu a mea tristete
Dar, sufletul mi-e patimit
Uitand a razei frumusete.

Iarta-ma mare ca te-am agitat
Cu a mea furtuna ce azi ma strabate,
Al meu suspin in val l-am aruncat
Ridicand ape-n ceruri cu dureri de moarte.

Iarta-ma dor ca-n lacrimi azi te cant
Dar radacini ai prins in trupu-mi suferind
Si cresti cu fiecare clipa
In strigat, in simtiri, in lacrima ce pica.

Iarta-ma Tu ca te iubesc atat,
Asculta-mi dorul tanguinduse in vant
Si-n strigat cum despica cerul,
Asculta…crunt imi plange dorul.

RIDICA-TE!

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ridica-te! Ridica-te si mergi din nou,
Dincolo de tine lumea merge inainte.
Intinde-ti aripile, zbori spre nou,
Viata te asteapta! Doar , ridica-te!

Deschide-ti ochii!Priveste zarea,
Lumea e frumoasa, intinde mana,
Atinge cu ea culmi nesperate,
Traieste din nou.Priveste departe!

Alunga-ti teama si-nvinge tristetea.
Fii curajos!Invinge viata!
Ridica-te!Putere-ti va da speranta,
Soarbe-i vlaga si gusta-i esenta.

Ridica-ti lumina catre lumina,
Unde ingerii canta si te alina.
Ingerul tau te va ajuta
Sa-ti ridici fruntea si ochii spre ea.

Caci ingerul tau inca traieste
Si plange cu tine cand te gaseste,
In lumi pierdute de mult uitate.
Ridica-te!Mergi mai departe!

DOMNITA

Autor :LIVIA BATAIOSU

In zare castelul unde traieste domnita,
Pluteste pe nori pierdut in ceata.
Strajuit de brazi ce abia se zaresc,
Parfumat de trandafirii ce infloresc.

In camari intunecate ecoul pasilor ei
Rupe tacerea ce-o apasa pe umerii goi.
Suspine prelungi se aud prin odai,
Se opresc la fereastra, se strecoara in zari.

Cu ochii in lacrimi si privirea pierduta,
Priveste absent spre cerul ce parca,
Asteapta, cu mana gingasa sa-l prinda,
Sa-i simta finetea si mana plapanda.

Asteapta-n tacere printre nori sa zareasca
Chipul iubit ce-n nopti il viseaza.
Vazduhul e plin de suspinele grele
Ce pieptu-i strapung in lacrimi amare.

Ochii albastrii plini de speranta,
Strapung ceata cu dorinta intense.
Trandafirii i-ating in treacat privirea
Insa, nu-i vede, ea isi cheama iubirea.

In nelinisti se zbate zile si nopti.
Nu are odihna, nu poate-ntelege,
De ce iubitul nu se intoarce
Sa-i dea dragoste si liniste-n noapte.

Pe fata ei pala se citeste durerea
Iar gura-nclestata nu rupe tacerea.
Traieste tacuta intr-o lume pierduta.
Doar pasii pe piatra razbat in lumea ei cruda.






Pe piatra roasa de ale vremii treceri
Se aude zgomot ce strapunge noaptea.
Domnita tresare. Sunt pasii repezi,
Pe care-i astepta de ani sa apara.
Intr-o clipa iubirea mult asteptata,
Era in camara. Nu indraznea sa creada,
Ca acum e-n bratele celui iubit
Ce-a fost plecat in ceata si-n noapte a venit.


In castelul din nori acum se aude pana departe
Soapte fierbinti, dragoste-n noapte
Ecoul pasilor invaluiti in mister,
Rasete dulci ce-n negura noptii se pierd.

ROG NOAPTEA

Autor: LIVIA BATAIOSU

Rog noaptea sa ma-doarma,
In amortire lin sa curg,
Sa ma prefaca-n umbra,
In vise sa ajung.

Sa ma cuprinda tainic,
Cum tainic stie stelele imbratisa
Si sa ma poarte alene,
Sa ma prefaca-n stea.

Sa ma arance-n ceruri
Printre luceferi-crai,
Sa am lumina pururi,
Sa uit al vietii trai.

Ori strai intunecat sa-mi dea,
Sa fiu un cer plin de luceferi,
Atunci si luna poate-o vrea
Sa se agate printre neguri.

Rog noaptea…
Rugaminti desarte…
E surda, muta, ea ramane noapte,
Rece…cu lumini stralucitoare.
Eu…
Nicicand nu am sa fiu o stea,
Sunt doar o muritoare.

DOAR VANTUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

O mana calda si catifelata
Imi mangaie obrazu-mbujorat.
Tresar, e vantul care-n treacat
M-atinge lin si delicat.

Pe buze simt sarut suav,
Proaspat-roua tineretii,
E vantul ce-a trecut fugar
Pe buze mi-a lasat racoarea diminetii.

Imbratisare tandra, fiori reci
In brate- ramuri de cires,
Trairi intense, simtaminte adanci,
Vantul ma-nconjoara, fac parte din vartej.

Soapte intelese de a inimii putere
Se strecoara-n suflet mangaindu-l,
Enigmatice cuvinte destainuind iubire,
Inlantuita sunt in adieri…doar vantul.

Doar vant si fulgi de nea
Ce-mi daruiesc iubire,
Saruturi ce vegheaza asupra mea
Si-mi umple inima de fericire.


$

ROMANTICUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Traieste-ntr-o lume plina de vise,
Scaldate-n lumina si fantezii.
Are trairi, sentimente intense,
Da frumusete verbului * a iubi*

Voi vedeti pomul. El vede frunza,
Cum se unduie usor batuta de vant.
Vede soarele cum strecoara raza,
Prin ramuri dese poleite cu argint.

Voi vedeti floarea. El petala,
Cu a ei finete de catifea,
Simte aroma ce naste iubirea,
Ce cu tandrete il va mangaia.

Voi vedeti cerul. El are vise,
Pe razele lunii poate zbura.
Stelele sunt daruri alese,
Cu ele iubirea isi va dezmierda.

Tu vezi marea. El vede valul,
Ce se sparge de tarm la rasarit.
Sirenele-i canta, el plange amorul
Marea-i sopteste cuvinte de alint.

Tu vezi haina. El vede omul,
Citeste-n privire sufletul lui.
Tu vezi moarte, el nemurire.
Totul se schimba la atingerea lui.

DOAR UN SUSPIN

Autor: LIVIA BATAIOSU

O stea in palme ai tinut,
O stea ce stralucea doar pentru tine,
Ai ignorat-o si-ai pierdut
A sa lucire….

Privirea ei te-a bucurat
Si te-a hranit cu a ei caldura,
Te-ai incalzit si ai fugit
La umbra…

Ea ti-a vorbit, te-a mangaiat
Cand totul iti era strain
Si pentru toate astea ai lasat
Doar un suspin…

$

RONDELUL UNEI NESTEMATE

Autor: LIVIA BATAIOSU

As vrea sa-ti fiu cer si pamant,
Soare viata si gand.
Sa te imbratisesz, nestemata
Suflet imi esti, iubire curata.

Sa stralucesti ca niciodata
Caci, pentru tine comoara minunata
As vrea sa-ti fiu cer si pamant,
Soare, viata si gand.

Culori multicolore, viu
Sa se aprinda in a ta privire
Si ca sa simti a mea iubire
As vrea sa-ti fiu cer si pamant,
Soare , viata si gand.

DOAR TU POTI

AutorL LIVIA BATAIOSU

Doar tu poti inimii vorbi tacand,
Mireasma, dulce adiere-floare
Ce-n fiori reci te simt trecand
Pe trupu-mi cu suava sarutare.

Te strecori lin, te simt in porii pielii
Umbra nevazuta, chip divin
Ce-n vise tu ma porti cand norii
Navalesc pe cerul meu senin.

Fruntea mi-o saruti si ochii,
Tristeti alungi cu mangaieri prelungi,
Te simt in aer, apa si in paru-mi cum te joci
Cu maini linistitoare, ramuri de copaci.

Catifelate flori-atingeri,
Sublime, tainice simtiri
Cand fulgi de nea pe chipu-mi se coboara
Cuprinsa sunt,imbratisare ce-nfioara.

Doar tu poti sti, poti intelege
Adancul cel ascuns, izvor de frumusete
Ce zace-n intuneric rece,
Tu ai patruns enigma cu a ta blandete.

Doar tu fiinta, a cerului lumina
Mi-ai aratat prin ochii tai candoare,
Mi-ai pus in palma sarut-viata senina,
Strecurandu-te in suflet ca o boare.

O boare inmiresmata, rasuflare calda, sacadata
Ce mi-a inrobit vointa, suflet,minunata apasare,
Doar tu poti taina s-o dezlegi, toamna adorata
Ce-mi luneci in simtiri, lumina, adiere-boare.

RONDELUL UNEI TOAMNE

AutorL LIVIA BATAIOSU

Parfum de toamna, stralucitoare stea,
Din frunza verde-ruginie tu te-ai ridicat
Plutind in adieri si puf de papadie
In ochi de caprioara si-n gustul de gutuie.

In ziua mohorata si frunza ce fosneste
Te simt, te gust si te miros,
Parfum de toamna, stralucitoare stea
Ce trupul mi-l cuprinzi…mireasma mea.

In dansul frunzelor ce cad
Te-aud vorbindu-mi de iubire,
Iar picurii de ploaie imi soptesc
Ca-n tine azi am sa gasesc
Parfum de toamna, stralucitoare stea.

DOAR TIMPUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Doar timpu-mi va deschide ochii
Si-mi va inchide ranile adanci.
Tot el la intrebari imi va raspunde
Si voi afla ce imi ascunde.

Doar timpul poate sa renasca
Ce-n timp s-a risipit sau a murit,
El poate vietii sa vorbeasca
Sau poate tace pana la sfarsit.

Fuiorul lui se scurge-ncet
Impletind o plasa-n jurul meu
Si ma imbraca-ntr-un vesmant
Prin care sa respir si eu.

Multe-mi ia si multe imi adduce,
Doar timpul stie cum si cat
De grea-i povara ce-o pot duce
Pe al meu spate garbovit.

Garbovit de timpul aspru petrecut
Si arcuit de biciul zilelor nefaste,
Pot spune insa ca timp am avut
Sa le traiesc s-apoi sa uit de toate.

Doar timpul pare a-mi fi prieten
Dar, si dusman necrutator,
Nu-l pot indeparta, nici sa-l apropii
Sunt prinsa-n firul din fuior.


$

RONDELUL UNEI UNIRI

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ne-am dat mana
In fata cerului ne-am pus cununa.
In dar eternitatii ne-am dat fericirea,
Iar vesniciei ne-am promis iubirea.

Ne-am promis credinta cu suflete curate
Sub cerul plin de stele, fericiti in noapte
Ne-am dat mana,
In fata cerului ne-am pus cununa.

In fiecare zi traim alta minune
Caci meniti am fost in aceasta lume,
Plini de fericire, cu multa speranta
Ne-am dat mana,
In fata cerului ne-am pus cununa.

DOAR TACI

Autor: LIVIA BATAIOSU

Nu vreau sa mai aud
Cum vorba ta taioasa,
Urechea-mi sfredeleste
Ma taie ca o coasa.

Timpanele ma dor,
Cuvintele sunt gloante.
Opreste-te te rog,
Nu pot sa mai suport.

Cu strigatul ma-ntepi
Si nervii imi intinzi.
Ma-ntepi cu mii de ace.
Te rog sa incetezi.

Cu ranjetul pe fata
Ma faci din om, neom.
Le-ai inghiti pe toate
De-ar fi sa ti le-ntorc.

De-ai tace doar o clipa,
Si-ai sta sa te privesti,
Ai observa cu groaza,
Ca nu vorbesti. Racnesti!

In creer glasul tau,
L-aud si atunci cand dorm.
Nu vezi? Devii cosmarul meu.
Doar taci! Atat iti cer.

De ce faci toate astea?
Nevinovata sunt.
Arunci din nou cu vorbe,
In loc sa imi raspunzi.
Doar taci! Vreau sa incetezi.

SA MA INTAMPINI

Autor: LIVIA BATAIOSU

Sa ma intampini c-un sarut
Si o calda imbratisare,
Ca doar pe tine te-am dorit,
In lumea asta mare.

Sa-mi spui ca ma iubesti apoi,
Ca ti-a fost dor de mine.
Si-om rade tare amandoi
Si totul va fi bine.

Sa ma intampini c-un suras.
Eu iti voi spune intr-un vers:
Ca iubirea mea-i adanca,
Sufletul sa iti patrunda.

Apoi cu a ta privire blanda,
Sa imi arati ca iti sunt draga.
Iti voi raspunde c-un sarut,
Ce ti-l voi da doar imprumut.

Sa ma intampini cu o floare.
C-un trandafir rosu aprins.
Sa-mi spui ca dragostea nu moare,
Ca va ramane foc nestins.

Iar de-ti citesc in ochi iubire,
Iti voi ramane-n nemurire,
Alaturi de sufletul tau
Si-l voi iubi ca si pe al meu.

DOAR O ZI

Autor :LIVIA BATAIOSU

De s-ar putea macar o zi,
Sa fii in locul meu.
Macar o zi daca-i trai,
La fel cum traiesc eu.

Sa simti ce ganduri ma framanta
Si cate rele ma-nspaimanta,
Sa simti profound dezamagirea,
Sa-ti cauti locul si menirea.

Macar o zi daca-i trai,
In trupul si in gandul meu,
Te-ai speria si ai fugi,
Te-ai ingrozi de ce-ai gasi.

Dar nu o zi, macar o clipa,
Sa vezi, sa simti prin ce tot trec.
Ai intelege prin ce frica,
Durere, deznadejde ma petrec.

Dar tot atunci ai intelege,
Ce mult insemni tu pentru mine.
Ca ai ramas a mea nadejde,
Chiar daca nu-ntelegi prea bine.

Si multe ar fi de inteles,
Traieste doar o zi ca mine
Si vei vedea ce dor imens,
I-ascuns acolo pentru tine.

Si daca nici atunci nu-ti pasa,
Inseamna ca nu m-ai iubit.
Voi merge singura prin viata.
Singura spre cel sfarsit.

SA MORI DE RAS

Autor: LIVIA BATAIOSU

Sa mori de ras cand viata te loveste,
Sa razi chiar si atunci cand iti zambeste.
Ca e parsiva si te otraveste,
Cand nu te astepti veninul ti-l serveste.

Ti-l da incet, nebuna ti-l da cu picatura
Sa-ti prelungeasca in durere agonia,
Tu sa razi tare si puternic sa-i arati,
Ca nu iti pasa de crudele ei rautati.

Va da cu tine dintr-o parte-n alta
Dar, lupta-te razand fara sa-ti pese.
Nu poti nicicum sa iti schimbi soarta
Si orice ai face drumul ea ti-l tese.

Ti-l tese cum o taie capul fara sa intrebe,
De te apuca rasul in a ta durere.
Daca plangi, atunci ii faci pe plac.
Mai bine razi, sa-i razi cu pofta-n nas.

$

DOAR CERUL STIE

Autor: LIVIA BATAIOSU

Doar cerul stie ce nelinisti ma strabat
Si-n cate ganduri triste ma tot scald.
De-ar putea sa-ti spuna cat imi esti de drag,
Poate, ai privi spre lumea-n care plang.

Poate m-ai zari si ai intinde mana
Catre lacrima ce curge-ntruna.
De-ar putea sa-ti spuna cerul
Cate lacrimi vor sa-mi stearga dorul.

Doar cerul stie ce mult imi doresc,
Sa aud din nou*Sunt aici si te iubesc*.
Eu stiu ca nu poate vorbi cu tine,
Nici eu nu pot, sunt undeva pierduta-n mine.

Sunt undeva ascunsa, cerul stie unde,
Nici eu nu ma gasesc, parc-as trai niciunde,
Ratacesc in amintiri, traiesc in vise,
Alerg neancetat in ganduri,negre, stinse.


$

SA NU MA LASI

Autor: LIVIA BATAIOSU

Sa nu ma lasi cand toti ma uita
Si-s singura pe margine de drum,
Priveste-ma, ca nu-s o umbra,
Nu sunt nici ceata si nici fum.

Cand toti vor tace, tu sa strigi
Sa nu fac pasul in neant,
Intoarce-ma sa nu ma lasi
Pierduta-n nesfarsitul labirint.

Sa nu ma lasi sa simt veninul
Ce gura vrea sa mi-o astupe cu tacere,
Cuprinde-o tu, lasa-ti sarutul
S-o ocroteasca cu o calda mangaiere.

Bratul tau sa ma cuprinda,
Atunci cand fug fara nedejde,
Ca aripa de inger sa m-ascunda
Sa simt si eu ca am pereche.

Sa nu ma lasi sa nu aud
Al fericirii dulce glas,
Patrunde-ma adanc in gand,
Intoarce-ma din al durerii ceas.


$

DINCOLO DE VIS

Autor: LIVIA BATAIOSU

Din tipete si-un scancet
Am prins viata
Si tot atunci s-a nascut un imperiu
Care s-a daramat la prima pala de vant.

Din resturi, aschii si cioburi
Am construit viitorul
Care la prima ploaie
Din nou a cazut.

Din speranta ramasa am construit
Cu incapatanare acelasi imperiu
Care la prima scanteie
A ars din temelii…doar cenusa.

Cenusa am strans-o,
Am udat-o cu lacrimi
Si-am modelat o lume
Mai stralucitoare si mai puternica
Care a disparut la primul val de apa.

Doar visele au ramas…
Dintr-un pumn de vise am construit
O viata care sa reziste la vitregii
Si-n care sa pot trai.

A trecut prin foc si apa.
Inca este in picioare.
Cutremure si intunericul au zdruncinat-o
Dar exista pentru ca visul este viu.
Dincolo de vis nu mai este nimic de construit.

SALATA DE SENTIMENTE

Autor : LIVIA BATAIOSU

Punem iubire din belsug
Si sa nu uit dragostea.
Care-i cireasa de pe tort
In salata mea.

Mai punem si saruturi dulci,
Cu arome diferite.
In imbratisari prelungi
Si atingeri infocate.

Cu o mireasma de tristete,
Vom condimenta.
Cu un pic de gelozie,
O vom infoia.

Apoi lacrimile-n ploaie,
Vor lega salata.
Vom amesteca mandria
Si aproape-i gata.

Punem dor dar nu prea mult
Si un strop de fericire,
In amestec cu extazul,
Apoi iar punem iubire.

Se amesteca usor,
Cu mult suflet se stropeste,
Se aseaza intr-un bol.
Calda, rece se serveste.

DIN LACRIMA NOPTII….

Autor: LIVIA BATAIOSU

Din lacrima noptii, zorii se nasc
In boabe de roua , in cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se raspandesc
In zarile limpezi iesite din nori.

Carari de lumina, zori ai sperantei
Izvorati din neguri, muguri de vis,
Neagra plamada crescuta din noapte,
Scaldata in roua…etern paradis.

Din lacrima noptii se naste iubirea
Ce-mbraca pamantul in suflet duios,
Carari de lumina se-ndreapta spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traieste frumos !



$

SANZAIENE

Autor : LIVIA BATAIOSU

Sanzaienele pe dealuri,
Isi apleaca floarea-n vant,
Unduindu-se in valuri,
De la poale pana-n varf.

Galben viu care valseaza,
Intr-un ritm ametitor.
Dealu-i plin de gingasie
De arome si culori.

Dealuri imbracate-n valuri
Care vin si se intorc.
Parca-i marea inspumata,
Ce s-agita-n orizont.

Sanzaienele se-ndoaie,
Cand la cer, cand la pamant.
Floarea lor galben-balaie
Isi lasa aroma-n vant.

DESTINUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Nu poti sa-i razi in nas.
El iti va rade-n fata.
Crezi ca viata o conduci?
E doar o aparenta.

Cand crezi ca l-ai ingenuncheat
Si crezi ca esti stapan pe viata,
El te loveste ne-ntrerupt.
In mana lui esti o paiata.

El te loveste mult si crud
Si te poarta-n drumuri ratacite.
Glasul ii auzi spunand:
-Te pot distruge! Esti o nulitate!

Te taraste prin neguri si noroi.
Esti un nimic in a lui mana
Si te loveste cu nevoi,
Dureri, ingheturi si furtuna.

N-ai sa-ndraznesti sa ridici ochii,
Atat de doborat vei fi.
Vei accepta locul si sortii,
Nici de dorit n-ai sa mai vrei.

Cand iara te vei ridica,
Tu, om nebun, tot vei uita.
Vei fi mandru, fara frica.
Dar, te va lovi. Noroiul te va-nghiti.

SARUTURI -INELE

Autor: LIVIA BATAIOSU

Din impreunarea mainilor s-a nascut,
Dragostea ce va daini etern,
Din atingerea buzelor s-a-nfiripat sarut,
Suav parfum al sperantelor ce nu pier.

In focul privirii s-a aprins iubirea
Stinsa, pierduta-n ghetari fara tarm,
Din prima clipa am stiut ca menirea
O am langa mine, de mana o tin.

Trup langa trup, inimi ce-n soapte,
Vorbe dor, de alint isi tot spun,
Simturi trezite…impreunate
De-un suflet intreg, de minuni ce nu pier.

Cununi din sarut lasate pe maini,
In stransori nevazute, ascunse comori,
Chip langa chip scaldat in lumini,
Suflete pure unite in zori.

Pas langa pas, mana in mana,
Lacrimi si zambet vor imparti,
Se vor tara , vor zbura catre luna,
Saruturi-inele isi vor darui.

DESCATUSARE

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ciudate intamplari, minuni nascute
Din lacrimi, in durere zavorate.
Descatusare, vulcan ce-n clocot se revarsa
Arzand spaima si tristetea nemiloasa.

Suras nascut din agonia noptii
Pe buze reci ce fierb acum de fericire
In zambet larg dau bucurie vietii
Si ochilor voioasa stralucire.

Dorinta arzatoare te-a zamislit, faptura,
Cu chip de inger, suflet de copil,
Minune adusa-n prag de toamna, intamplare,
Ce viata-i prins in verde-aramiu si cer senin.

Zale rupte din a lantului stransoare,
Puterea dragostei ce se revarsa, descatusare,
Ce-o porti cu tine si in tine pretutindeni,
Nestiut ti-e gandul, nestiut de nimeni.

Eliberari, predari, ciudate intamplari,
Din strigate au aparut, din deznadejde
Au rabufnit pe cosmice carari
Spre tine, minune, spre tine nadejde….



$

SATUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

E un sat ca celelalte dar,
Pentru mine e mai mult.
Copilaria jumatate,
In el mi-am petrecut.

Pe coasta iarna ne duceam.
Fugeam chiar de la scoala.
Pe derdelus ne avantam,
Pe ceolofane si ghiozdane.

In mai livada de cirese,
Plina ochi era de noi.
Ne fugareau cei ce pazeau
Dar, oare cui sa-i pese?

Vara-n luna lui cuptor,
Pe Arges toti ne adunam,
N-aveam grija si nici zor,
Stam La soare ne coceam.

Toamna via ne-mbia,
Cu ai ei struguri purpurii.
Mai furam de la vecini,
Ca erau mai buni.

Noaptea-n pomi ne cataram,
Aruncam cu crengi si nuci,
In cei care se opreau,
Sa sarute buze dulci.

Satu-i frumos c-an trecut,
Putin parca e mai mic.
Coasta nu adisparut,
Argesu-i acolo inca.
Numai noi ne-am risipit.

DESCANTEC

Autor : LIVIA BATAIOSU

Un ciolan fierbea-ntr-o oala,
Printre creieri de maimuta,
Radacini de plop in poala,
Soarece fara codita.

O piftie aromata,
Ochi de sarpe dus de vant,
Solzi de vita deocheata
Cu spinarea la pamant.

Fluturi orbi fara petale,
Roua pe un strat de nuci,
Trei tantari ce merg agale,
Fum ce curge-n valatuci.

Tuciul fierbe, osul moare,
Sub a cerului povara,
Melcul duce in spinare
Norul negru de aseara.

Iarba acra, foc de apa
Rasarit in zori de seara,
Sarpe care poarta-n talpa
Fruntea lumii, floare rara.

SCANTEI IN NOAPTE

Autor : LIVIA BATAIOSU

Manunchi de stele, licurici
Pe sub luna-mprastiate
De luceferi si pitici
Ce se bucura in noapte.

Se cuprind si se despart
Alergandu-se cu norii,
Se ascund sub asternut
In beteala neagra a serii.

Greierii le canta-n struna
Pe sub bolta ii aduna,
Cucuveaua-i dojeneste
Otarata-i c-o orbeste.

Fluturi mari cu aripi negre
Dau tarcoalle, rotitori,
Atrasi de lumina verde
A neonului din zari.

Tantari grasi cu burta plina
Abia pot a bazai,
Privesc jocul din lumina
Ce-i atrage si pe ei.

Licuricii-s cei voiosi,tresalta
Stele vii furand lumina
Din luceferi si din luna,
Ard in noapte pana-n ziua.

DEPARTE…

Autor: LIVIA BATAIOSU

Dupa copacii cei inalti
Si dupa fumul gros lasat de ploaie,
Dupa norii cei stufosi
Unde cerul se-nconvoaie,
Gandul cel frumos mi l-am ascuns
Sa ramana neatins
De colbul vorbelor impestritate,
De murdaria vocilor…departe..

L-am ascuns in zari, in ceruri,
Printre comete zburda gandul meu ferice
Mana-n mana cu lacrima ce curge
Daruita tie din iubire
De norii ce te-ascund in haina plumburie.

Departe…
Unde pamantu-mbratiseaza cerul
Traieste gandul meu misterul,
Unui zambet etern, unei curate priviri,
Nascuta-ntr-un picur,ascunsa in ploi,
In gandul frumos…departe…in zari…

SCRISOARE CATRE TINE

Autor : LIVIA BATAIOSU

Cu praf de stele scriu aceste randuri,
Le-asez pe cer printre luceferi
Sa le citesti cand singur esti in seri,
Sa-mi simti iubirea si sa speri.

Din raza soarelui am luat cerneala,
Iubirea sa mi-o scriu pe curcubeu,
Cand doru-i greu arata-i inimii sa vada,
Eterna-mi dragoste ce-ti port si eu.

Cu seva florilor am scris pe camp
Gingas sarut, petala-nmiresmata,
Saruta floarea, al meu trup
Te va cuprinde ,iubire pura, minunata.

Din fulger am facut penel
Sa-ti scriu pe nori ce ma strabate,
Priveste cerul dragul meu
Si-ai sa-ntelegi ce dor ma arde.

Din luna am rupt un coltisor
Sa-ti scriu in vise cat imi esti de drag,
Sa luneci in al noptii somn usor,
Suav sarut vegheaza al tau obraz.

Cu lacrimi eu mi-am scris dorinta
Pe roua florilor trezite-n zori,
Cand mana ti-o vei trece printre ele
Ma vei simti in reci fiori.

Inconjurat de vant daca vei fi,
Asculta-i soapta ce ti-o spune,
Iubirea mea o poti citi
Caci, eu am scris-o-n adiere pentru tine.

Cu firul ierbii am zgariat pamantul,
In urma ce-a ramas mi-am pus cuvantul,
Cand treci citeste-l si-ai sa stii
C-astept iubirea mea sa-mi vii.



$

DENTISTUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ce frumos zambeste,
Stand cu acu-n mana.
Blajin iti vorbeste….
-Nu doare deloc,
Sa nu-ti fie frica.

Frica te cuprinde,
Pielea-i de gaina.
Uiti si de durere,
Te gandesti la fuga.

Acul iti strapunge,
Osul pana-n creier.
Crezi ca ai scapat
De a lui durere.

Dar, observi cu groaza,
In mana un cleste.
Frica te tradeaza,
Doctorul...zambeste.

-N-o sa simti nimic.
Stai doar linistit.
Iti prinde maseaua,
Tu te simti sfarsit.

El o prinde bine
Si o trage afara.
O durere-n tine,
Inima iti sfarma.

Dentistul zambeste.
-Vezi ca n-a durut?
Sufletu-ti doreste,
Sa-i trantesti un pumn.

SE MAI GASESTE CATE UNUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Se mai gaseste cate unul
Care crede ca-i destept.
Desface universu-n doua
Si tare se da intelept.

Se contrazice-n contraziceri
Si se incurca-n definitii,
Desface firu-n patru si in opt
Dar, de aflat nu a aflat nimic de fapt.

Apoi o ia de la-nceput
Cu teorii si cu preziceri,
Iar cand ajunge la sfarsit
Observa ca, iar s-a pierdut.

Sustine sus si tare cu tarie
Ca el cunoaste tot si toate,
Nu vrea sa recunoasca ca sarmana-i minte,
Nu poate dezlega a lumii taina.


Nu poate intelege ca maimuta,
Maimuta a ramas si nu e om,
Ca piatra de la inceput e piatra,
Ca Domnul l-a creat pe om.

Si cand destinul il loveste,
Il striga-n ajutor pe Dumnezeu,
Abia atunci sarmanul crede
Ca e doar lut in trupul sau.

DECLARATIE DE DRAGOSTE

Autor: LIVIA BATAIOSU

-Asculta-ti iubito, dorinta!
Nu plange si nu te-ntrista.
Lasa-ma incet sa m-apropii,
De tine si inima ta.

-Deschide-ti bratul de gheata,
Cuprinde-ma-n sufletul tau.
Nu-ti fie frica de viata.
Traieste! Sunt doar al tau.

-Inmoaie-ti privirea de piatra,
Priveste-ma bland si cu dor.
Asculta-mi iubirea curata,
In genunchi iubire implor.

-Alunga orgoliul, priveste-ma-n fata.
Renunta iubito! Cu mine te-nalta!
Simte-mi iubirea ce ma mistuie-ncet,
Incerc fara tine dar, crede…nu pot.

-Lasa-te prinsa in jocul iubirii.
Nu te sfii! Vino cu mine!
Lasa-te prinsa in lumea visarii,
Voi fi acolo impreuna cu tine.


Inima fetei din somn tresare,
Fiind trezita de a lui chemare,
Sclipiri vioaie in ochi ii jucau.
-Vino iubite! Esti visul ce-l vreau!

SECUNDA TRECE

Autor: LIVIA BATAIOSU

Trec secundele pe langa mine,
Minute, zile-nsiruite.
Nu stiu ce zi poate fi maine,
Poate ca-i luni sau poate vineri.

Secunda e atat de mica
Si trece…nici macar nu-mi pasa.
Se aduna in minute.
In ore n-o sa se opreasca.

Se duce-n zile si in ani,
In secole si in milenii.
Mie nu-mi pasa daca-i azi sau ieri,
Las-o sa treaca, duca-se in vremuri.

Ea ticaie, ar vrea sa ma trezeasca.
Eu o ignor. Nu-mi pasa de ea.
Vrea cu orice prêt sa ma tarasca,
In viata ce n-o vreau si mi-o da ea.

Nu vreau secunde, zile nici minute.
Nu le doresc, nu-mi trebuiesc.
Am trait si asa prea multe,
Acum deja, ma plictisesc.

DE-AS PUTEA

Autor: LIVIA BATAIOSU

De-as putea patrunde
In sufletul tau.
As pune alaturi,
Spiritul meu.

De-as putea patrunde
In inima ta.
I-as spune iubirea,
Ce-o simt pentru ea.

De-as putea in gand
Adanc sa-ti patrund.
M-ai vedea pe mine
Cat tin la tine.

In privire de-as putea
Adanc sa-ti patrund.
Atunci ai putea vedea,
Cat de-ndragostita sunt.
Dar ce pacat ca n-am sa pot,
La cuvinte ma intorc.
Si iti spun in rime,
Ce-nsemni pentru mine.

SEMN DE CIRCULATIE

Autor: LIVIA BATAIOSU


Pe unde sunt port semnul langa mine
*Puteti trece fara grija , fara mila.*
Dar, atentie la cuie...
S-ar putea sa va desumflu minciuna,
Prostia si ipocrizia.

Atentie la acele ce-nteapa,
Fandoseala si gogomania.
Deci fiti atenti nu faceti pasu-n graba.
De-i altfel, puteti trece ,
Cine, ce va-ntreaba?.

Mai port cu mine niste lame-brici,
Nesimtirea sa o tai din radacina.
Va rog pasiti, nu va sfiiti,
Puteti trece peste mine, doar sunt buna.

Si daca asa din intamplare
De nas voi nu vedeti aceste semne,
Gasesc ceva tot la-ntamplare
Sa va scurtez a sa lungime.

Si totusi…treceti peste mine,
Cu ghetele-mbacsite de noroi.
Sa va educ n-am cum, stiti bine,
Si nici n-as pierde timpul meu cu voi.

Puteti spune mult si bine despre mine
Si mai acid si chiar in gluma,
Apreciez umorul bun
Dar, nu suport prostia bruta.
Deci*treceti fara grija peste mine*.


$

DE-AS FI..

Autor :LIVIA BATAIOSU

As vrea sa fiu o zana buna,
Sa te prefac in trandafir
Si sa te port in a mea mana,
Sa te sarut, sa te alint.

Pe locul inimii sa stai,
Sa simti iubirea ce e-n mine.
Arome dulci tu sa ii dai,
Ca ea traieste pentru tine.

Sau te-as preface-ntr-un safir,
Albastru ca si ochii mei,
Sa pot neancetat sa te admir,
Cu toata dragostea din ei.

Si daca-i fi un vrajitor,
Sa ma prefaci intr-o petala.
Sa stau la pieptul tau cu dor,
Sa-ti simt a inimii podoaba.

Dar n-am sa pot oricat de mult,
As incerca si mi-as dori,
Atunci ne vom pastra in gand,
Ne vom avea, ne vom iubi.

SEMNUL INTREBARII

Autor: LIVIA BATAIOSU

Nu pot sa sufar semnul de intrebare.
Cand este pus confuzia apare.
Te-ntrebi intr-una ce-i cu el.
Necunoscut apare si mister.

Sa aflu as vrea ce-i dincolo de el,
Sa ma gandesc. Caut sa-l dezleg.
Caut raspunsuri fel de fel,
Caci peste el nu pot sa trec.

In urma daca-l las cu el va duce,
Ceva ce trebuia stiut de mine.
Si poate peste mine el va trece
Si n-am sa stiu de unde vine.

El seamana cu un carlig, m-agata.
Nu pot sa-l las chiar daca nu-i fac fata.
De-i bine ori de-i rau dincolo de el,
Eu trebuie sa-i aflu al lui mister.

DE-AR PUTEA CUVANTUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Soapta inimii sa-mi spuna de-ar putea cuvantul,
Pieptul mi-ar zvacni ca frunza in furtuna,
Zdrobit in tremur mi s-ar frange trupul
Si-ar cadea pe lespezi ucigand trecutul.

De-ar putea cuvantul simtul sa-mi arate,
Toti m-ar auzi, as trai prin soapte.
In ecou m-as pierde si-as zbura departe,
Catre tine, soare, si-as uita de noapte.

De-ar putea cuvantul s-arate gingasia
Lacrimii ce curge in picuri arzatori,
As vorbi cu ochii si-ati vedea mania
Ce-i ascunsa-n nopti si trezita-n zori.

Dorinta sa mi-o spuna de-ar putea cuvantul,
Visu-ar prinde viata chiar daca-i firav,
M-as trezi zambind, alungand cosmarul,
As cuprinde cerul cu sufletu-mi bolnav.

Cuvantu-i doar cuvant si-i atat de rece,
E sec, e greu si sufletu-i lipseste,
Nu poate spune a inimii traire,
Nici simtamantul ce-i ascuns adanc in mine.

SI AM ZAMBIT....

Autor: LIVIA BATAIOSU

O frunza ce se leagana in vant,
In treacat fata mi-a atins.
Am prins-o-n mana s-o privesc
Si din cadere s-o opresc.
Privind-o….am zambit…

In treacat un copil intinse mana,
Spre mana mea sa mi-o cuprinda.
In ochii lui era copilaria,
Copilaria mea uitata, nestiuta.
Si am zambit…

Priveam o pasare ce-si hranea puii
Si gandul imi zbura departe,
Departe in trecut la anii,
Cand eram pui la tata-n brate.
Si am zambit….

Un om de zapada de departe ma saluta,
Aproape nu-i raspund…eram trista.
Ridica matura spre mine…
Si il salut cu zambetul pe buze.
Zambeam…

In ploaie alergam descult, voioasa
Cu fata catre norii plumburii.
Vantul si picurii-i simteam pe fata,
Saruturi reci in calde mangaieri
Si zambeam…

Acum cand scriu…o amintire
Isi face loc, vrea sa revie
Intr-un zambet pe ale mele buze.
O amintire despre tine…
Zambesc…

DE-AI STI…

Autor: LIVIA BATAIOSU

Cum ploaia-ncearca
Sa-mi spuna dorul tau,
Cum picurii de apa
Iti duc sarutul meu….

De-ai sti…
Cum vantul ma-nfioara
Cand soaptele-i ascult,
Cand singura-n camara
Te cuprind in gand.

Cum pieptu-mi imi tresalta
De suspine lungi
Cand dorul ma incearca
Si tu nu esti aici…
De-ai sti…

Ce lunga-i ziua
Cand nu iti vad privirea,
Te caut imprejurul meu,
Te caut…dorul este greu.

Ce neagra este noaptea
Cand vocea nu-ti aud,
Cosmarul ma cuprinde
Tresar, mereu plangand…

De-ai sti….
Ca viata-mi esti si suflet,
Iubire-ntruchipata,
Demon esti si inger
Fiinta adorata…
De-ai sti…

SI BARBATII PLANG

Autor: LIVIA BATAIOSU

Si barbatii plang,
Doar ca adesea se ascund.
Nu vor s-arate ca au sentimente,
Ca in adanc ii doare si ca au regrete.

Suferintele le simt si ei
Si trdarea si minciuna
Si dorul greu dar si iubirea
Insa, pe toate le ascund adanc in ei.

Tarziu in noapte in singuratate
Lacrimi multe fata le brazdeaza,
Atunci cand negre simtaminte
Ii coplesesc si sufletul in ei ofteaza.

Si barbatii plang cu amare lacrimi
Deseori stiute doar de ei
Si ei trec prin multe, grele patimi,
Au si ei un suflet ca si voi femei.

Au si ei nevoie de o mana-ntinsa
Sa le stearga chipul de lacrima-nchisa.
Si barbatii plang dar, plang in tacere,
Au si ei nevoie de multa mangaiere.

DE ZILE PLOUA

Autor: LIVIA BATAIOSU

De zile ploua si e-nnourat
De parca soarele a uitat
Sa se trezeasca…

De nopti a disparut si luna
Nici stelele nu-s de gasit,
Poate ca lor le e totuna
C-au adormit…

Picurii si vantul canta
Batand geamul de la tinda,
Un cant de leagan ce anima
Somnul pe geana amortita.

De zile ploua cu argint
Cazut din norul molesit
Ce casca melancolic,obosit,
De ploaia care cade ne-ncetat,
De vantul care a uitat
Sa se opreasca…

SI DACA…

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ochii de vor plange intr-una
Si-n lacrimi ne vor ineca.
Eu tot iti voi intinde mana,
In brate strans te voi lua.

Si dac-ar fi sa mor, sa mor asa.

Soarele de-ar arde tot pamantul,
Cu drag as sta deasupra ta.
Cu lacrimi eu as stinge focul
Si as lua durerea ta.

Si dac-ar fi sa ard, sa ard asa.

De-ar ninge nopti si zile-ntr-una
Si in troiene ne-am trezi,
Din mine as lua caldura,
Si-n inima te-as incalzi.

Si dac-ar fi sa-nghet, sa-nghet asa.

Pamantul dac-ar fi cuprins de mare
Si apa, pe amandoi ne-ar inghiti,
Te voi hrani cu aerul din mine,
As fi acolo nu te-as parasi.

Si dac-ar fi sa mor, sa mor asa.

Si daca inca tu mai crezi,
Ca asta nu-i iubire pentru tine,
Inseamna ca esti orb, nimic nu vezi.
M-as face si lumina ca sa crezi.

Si daca nu-i iubire, atunci ce-i?

DE TE PRIVESC…

Autor: LIVIA BATAIOSU

De-ti privesc ochii vad zenitul
Zarilor ce inca nu le-am cucerit,
Intunecate-s precum ti-e privirea
Ce tainic m-a atras, m-a inrobit
Cu-n dor nebun ce duce spre taramul
Viselor ce inca nu s-au implinit.

De-ti privesc palma vad pamantul
Unde pasu-mi inca n-a ajuns,
Deschizi o lume ce cu gandul
O vad si imi doresc nespus
Radacini sa prind in a ta gradina
Ori sa fiu o creanga pe a ta tulpina.

In suflet de-ti privesc adanc,
Comori mi se deschid in fata,
Un zambet cald, un spirit bland
Ce ma cuprinde, ma inalta
Si-mi pune lumea la picioare
Cu luna, stele si cu soare
Caci inima iti este pura, neatinsa,
Iar dragostea ca cerul, necuprinsa.

De te privesc pe tine imi vad fericirea
Caci fericita sunt sa-mi cunosc menirea,
In nemurire vom pasi alaturi
Dar, nu cu trup vom vesnici in veacuri
Ci prin iubire pura vom dainui etern
Incununati, inlantuiti de-al dragostei mister.

SI DACA MAINE

Autor: LIVIA BATAIOSU

Si daca maine n-as simti,
Nu e nimic. Eu am atins
Si lucruri rele si cuminti.
Eu le-am trait din plin, intens.

Si daca maine as amuti.
N-as dispera pentru ca stiu,
Cei dragi cu drag ma vor simti.
Si asta-i tot ce vreau.

Si daca maine as orbi,
Cu ochii mintii as vedea.
Nu m-as ascunde, as vorbi,
Cu cei iubiti din preajma mea.

Si daca maine as asurzi,
Nici asta nu m-ar dobori.
Pe buze eu tot as citi.
Suflet cat am as birui.

Si daca maine va veni sfarsitul,
N-as plange nici n-as regreta.
Am incercat si am avut in viata totul
Si ce n-am vrut mi-a adus ea.

DE MANA CU TIMPUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Merg in acelasi sens cu timpul
Si-as vrea din rasputeri chiar sa-l intrec,
S-alerg in fata lui si sa-mi zaresc destinul,
Sa-l las in urma mea, privirea sa n-o-ntorc.


Trag timpul dupa mine, il tarasc,
Cu nerabdare vreau sa plece in trecut,
S-ajung acolo unde imi doresc
Apoi, tot ce-am trait sa las …sa uit.

Acolo-n timpul meu voi fi fericita
In acea clipa pentru care m-am nascut.
Dintr-o greseala a vremii am fost ratacita
In zilele aceste, taram necunoscut.

Tot timpul ma va duce-n ceasul
In care totu-mi este harazit,
Trag vremea dupa mine, merg pe drumul
Ce-n fata mi se asterne de ore strajuit.


$

SI IAR FEMEILE…..

Autor: LIVIA BATAIOSU

Desi-s femeie, am sa va spun,
Ca sunt femei care vaneaza.
Ele asteapta-n colt, la drum,
Barbati naivi care viseaza.

Iubirea lor nemarginita,
Se cantareste in valuta.
Iar dragostea e si mai mare,
De le treci peste hotare.

Mai e femeia afacerista,
Tantosa si tupeista.
Uita de copii si casa,
De familie nu-i pasa.

Apoi, este si femeia snoaba.
Ea insasi este o podoaba.
Fara hainele de firma,
Nu poate sa stea-n oglinda.

In alcool unele-neaca,
Chinul si amarul lor.
Stau c-o sticla alba-n fata,
De vodca sau de lichior.

Mai sunt catele ce-n strada,
Toata ziua si-o petrec.
Prefacute, stau la barfa
Si in vorbe se intrec.

Pe femeia rea de musca,
N-are rost s-o amintesc.
Face totul sa-nalneasca,
Pe oricine-i iubaret.

Gospodinele sunt rare
Si luate-n ras de toate.
Ele-n timp chiar vor dispare
Si vor fi ca celelalte.

DE DORU-TI..

Autor: LIVIA BATAIOSU

De doru-ti plange chiar si luna
Ce simte a mea durere fara margini,
Trista imi intinde mana
Si imi sopteste printre lacrimi
Ca zorii vor veni si maine
Si dorul mi-l vor alina.
Vor plange zorii pentru mine
Si-atunci de dor eu voi scapa?

Maine chiar de-ar rade zorii
De-al tau dor vor plange norii,
Vantul va vui a jale
Printre lacrimile mele.
Zorii imi vor spune iara
Sa nu plang…ca mai pe seara
De-al tau dor va plange amurgul.
Cum sa cred cand trist mi-e gandul?

Imi ridic ochii la stele
Lacrimate sunt si ele,
Plin de lacrimi e si cerul
Incercand sa-mi stinga dorul,
El ma-mbraca-n bob de roua
Stralucind sub luna noua,
Insa dorul se-nteteste,
Sufletul mi-l inrobeste
Intr-un dor nebun ce cheama
Al tau zambet fara seaman.

vineri, 30 mai 2008

SI IAR, IAR TE IUBESC

Autor: LIVIA BATAIOSU

Inca o zi cu-n rasarit plin de iubire,
Inc-o dimineata in care te doresc pe tine,
Inca o sansa pentru o frumoasa amintire,
Caci la ce va fi azi, précis ne vom gandi maine.


As vrea sa-ti spun pentru a mia oara
Ca iar, iar te iubesc dulce comoara
Si-o sa-ti spun cat inca suflet voi avea
Iar, iar te iubesc si va ramane tot asa.

Inca o zi pe langa celelalte duse-n vreme
Care-au trecut si ne-au adus ce au putut.
Dar, nu vreau azi sa treaca in tacere,
Deci, am sa-ti spun cat te iubesc de mult.

Nu vreau sa treaca dimineata-n graba
Fara sa-ti spun ce-nsemni dulce povara.
Nu vreau sa vina peste noi amurgul,
Fara sa-ti spun ca tu esti inceputul.

Si iar, iar te voi iubi si maine dimineata,
Poate mai mult decat azi sau ieri.
Iubirea este tot ce ne ramane-n viata.
Stii? Azi te iubesc mai mult ca ieri.

DE CE-MI VOEBESTI…

Autor: LIVIA BATAIOSU

De ce-mi vorbesti de vesnicie
Cand totul este trecator,
Cand tu nu poti doar o iubire
S-o tii in suflet cu mult dor?

Cum poti vorbi de nemurire?
Cand totul astazi ai uitat,
Din tot ce-a fost, in amintire
O lacrima nu ai varsat.

De ce-mi ceri dragoste intr-una
Cand ai pierdut-o fara crez,
Izvorul e secat, nici urma
N-o mai cunosc, cum s-o urmez?

De ce-mi vorbesti despre iubire,
Cand tu iubirea n-o cunosti,
E-nchisa inima in mine.
Nu am iubire ce-ti doresti!

De ce-mi tot spui cuvinte-n sir,
Oricum de mult nu intelegi ce zic.
S-a interrupt candva firavul fir.
Nu intelegi? Nu pot schimba nimic.

SI-MI ZBOARA GANDUL..

Autor: LIVIA BATAIOSU

Si-mi zboara gandul si privirea
Spre ceru-mpodobit cu stele,
Intruchipata-i luna in iubiri eterne,
Ce duce-n raze fericirea.

Fecioara noptii-si plimba dorul
Imbratisand stele si luceferi.
Si-mi zboara gandul la amorul
Ce-i ocrotit de sori si ingeri.

Trupu-i feciorelnic paseste peste nori
Cu gandul la iubirea ei din zori.
Si-mi zboara gandul la imbratisarea
Din rasarit cand, soarele ii va simti privirea.

In Fat-Frumos el va apare-n dimineata,
In imbratisari eterne se vor contopi,
Luna-si va asterne pe-a ei rece fata fata,
Caldura si iubirea ce-o vor ocroti.

Si-mi zboara gandul catre soare
Ce ferice va apare in curand,
Stiind ca luna inca are
Dorul si iubirea, catre el crescand.

DE CE-MI PLAC... ?

Autor: LIVIA BATAIOSU

De ce-mi plac stelele si luna?
De ce-mi plac norii cei pufosi?
Nu pot sa va raspund acuma
Ca…tocmai am vazut un licurici.

De ce-mi plac licuricii
Iar m-ati intreba,
Nu pot sa va raspund acuma
Ca…tocmai am vazut o stea.

De ce imi place adierea
Si picurii de ploaie ce imi scalda fata?
Nu pot sa va raspund acuma
Ca…tocmai am vazut un fulg de nea.

De ce imi place rasaritul
Si boabele de roua de pe flori?
Nu pot sa va raspund acuma
Cand vantul ma rasfata-n adieri.

De ce-mi plac fulgii de zapada
Si floarea alba de cires?
De ce ferice-n primavara
Ma bucur si mereu zambesc?
Nu ma-ntrebati ca-s ocupata
S-ascult, sa simt, sa vad si sa traiesc.

SIMT…VISUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Simt o blanda adiere,
Ghiocei firavi in vant,
Muguri, iarba cruda, verde
Ma indeamna sa ascult.

Sa ascult cum iara vantul
Se strecoara prin salcami,
Sa aud cantand pamantul
Bucurandu-se de flori.

Infloreste iar ciresul,
Sa ma-ncante cu-a lui floare
Care-i plina de miresme
Ce ma-ndeamna la visare.

Si visez, visez intr-una
La o zi in care eu
Voi intinde tandru mana
Catre tine dragul meu.

Imi intinzi sfios o floare
Cu o mana tremuranda,
Lasi pe ea o sarutare,
Esti sfios si ma incanta.

Rumen iti este obrazul
Si in ochi ai fericire,
Eu rosesc…cand ghiocelul
Mi-l oferi cu bucurie.

Si ti-e sufletul curat
Ca o zi de primavara,
Iti simt mana pe obraz
Care sterge-o lacramioara.

Simt o blanda mangaiere
Ce ma face sa tresar,
Vantu-mi trece printre gene,
Eu suspin si…visez iar.


$

DE CE NU-S…….?

Autor: LIVIA BATAIOSU

De ce sunt om si nu-s un gand?
Sa ma inalt cu stelele zburand.
De ce nu-s floare inflorind?
Sa incant ochiul lacrimand.

De ce nu-s vis tarziu in noapte?
Sa ma strecor in mintea celor chinuiti,
Sa-i mangai cu ale mele blande soapte,
Sa dau speranta ochilor pierduti.

De ce sunt om si nu sunt vant?
Sa zbor in cele patru zari.
Cu trupul nevazut eu sa cuprind,
Intreg pamantu-n departari.

De ce nu-s zambet sa m-asez
Pe toate gurile din univers?
Cu fericire as umple triste inimi,
Ce-s chinuite de prea multe patimi.

De ce sunt om si nu-s un rau?
As curge printre muntii cei stancosi.
Iar pestii mei flamanzi, alunecosi,
Se vor hrani cu tot ce este rau.

De ce sunt om si imi doresc,
Sa fiu mereu altcineva?
Menirea mea o s-o gasesc?
Sau cat traiesc voi cauta?


$

SINCERITATEA

Autor: LIVIA BATAIOSU

La prima vedere e dura, dar
E mai dulce dacat o minciuna.
Pare rece, fara caldura,
Insa-i mai calda decat un cosmar.

Cand lipseste apare calvarul,
O lume in haos, necunoscut mincinos,
O lume bolnava in care adevarul,
Se zbate s-ajunga ceva luminos.

Sinceritatea l-ajuta, il ridica,
Deasupra minciunii bolnavicioase.
Chiar daca doare el iti arata,
Fetele lumii ascunse, hidoase.

In pura lumina te scalda adesea
Si-n lacrimi te scoate din lucruri murdare.
Striveste minciuna in cuvinte alese,
Chiar daca-n suflet simti doar tradare.

Sinceritatea-i caltatea-defect,
Cu care multi nu se impaca.
Ipocriti, mincinosi ce se ascund,
Invocand adevarul fara sa-l creada.

DE CE MEREU…?

Autor:LIVIA BATAIOSU

De ce mereu cand luna-i trista,
Nesecat izvor de lacrimi curg pe obrajori,
Tristetii cad mereu invinsa
Si ma trezesc plangand in zori?

De ce mereu n-am rand la fericire
Si cand apare e atat de greu,
Cat poate-un om sa spere oare
Fara sa cada-n deznadejdi mereu?

De ce nu pot privi in lume
Decat cu teama ca din nou
Judecata fara vina, cum mereu
Sunt si platesc ce nu fac eu?

De ce-mi tot zic ca va fi bine
Cand inima mi-e inecata in suspine
De durere si necaz, cat sa mai plang?
Cand voi scapa de ochii lacrimand?

De ce nu pot avea putinul
Pe care mi-l doresc cu ardoare,
Oare va putea destinul
Sa mi-l dea in dar ca alinare?

SINGURATATE

Autor: LIVIA BATAIOSU

Paienjenis de lacrimi imi inunda ochii
Si sufletu-mi de vanturi pustiit,
Singuratate, de mine te apropii,
Te-aud batand ca un ceasornic istovit.

Tamplele ma dor zbatandu-se a jale,
Vuiet in urechi se-aude fluierand,
Pulsul repede ce-l simt in vene
Imi sufoaca inima, lovind.

Sub fruntea-mi rece ce sudori o trec
Lacrimi randuri, randuri usor se intrec.
Peste fata-mi pala mana mi-o petrec
Si mi-o simt inerta…plec.

Plec spre nicaieri…oriunde,
Spre alta incapere goala.
Singuratatea vine…ma cuprinde
In plasa-i neagra, intr-o lume oarba.

Tipatul se zbate in mine ca o fiara,
Ma sfasiem ma arde ar iesi afara
In urlet cu putere care sa darame
Zidul ce ma tine undeva in mine.

De ce-ai plecat ?

Autor:LIVIA BATAIOSU


Te tot privesc si nu-nteleg.
De ce-ai plecat? Undea-i plecat?
Pe loc inalt ca pe un rege,
In inima te-am asezat.
Cu vorbe grele tu ma judeci,
Ma acuzi si ma jignesti.
As vrea sa pot a te-ntelege.
Cu ce-am gresit? Ce ti-am facut?

Ar trebui sa-mi fii alaturi,
Sa meriti locul ce ti-am dat.
In suflet eu te-am asezat.
De ce-ai plecat? Undea-i plecat?

Te uiti la mine si la noi,
Suntem straini toti pentru tine.
Din tot ce-a fost chiar nu mai e,
Ceva acolo-n suflet pentru mine?

Si tot incerc sa inteleg,
De ce-ai plecat? Si pentru cine?
Cine esti tu? Ce te-a schimbat?
De ce nu poti vorbi cu mine?

Privirea ta e goala , seaca.
Privesti in gol inspre zenit,
Nemultumirea se citeste
Pe al tau chip inmarmurit.

Si nu-ti dai seama ca ma doare,
Ca vreau sa fug sa scap de tot.
Singuratatea-mi e scaparea,
In lumea viselor ma-ntorc.

Acolo sunt cine as vrea,
Sunt EU ! Nu-s cea pe care-o vrei.
Tu sa ma schimbi in ce nu sunt,
Iti tot doresti si tot mi-o ceri
i
. Eu sunt ce sunt, nu ce vrei tu.
Am suflet, inima, gandesc.
De m-as schimba n-as mai fie eu,
Voi fi ce sunt, nu ce-ti doresti!

SI-OR CURGE…

Autor:LIVIA BATAIOSU

Si-or curge rauri de cerneala
Lasand cuvinte rasarite
Din sufletul care te cheama,
Din inima care te simte.

Si-or curge lacrimi de iubire
Izvorate din priviri senine,
Oceane se vor umple din a mea simtire
Caci…mi-e tare dor de tine.

Ganduri care cresc, nascute-n noapte,
Soapte-rugaminti, durere-fericire,
Vise si sperante ce n-au moarte,
Catre tine curg…pentru tine toate.

Si-or curge anii langa tine,
Si-or curge poate multe vieti,
De ma intrebi din nou si maine
Incotro merg eu as raspunde:
-Etern pasesc alaturi doar de tine.

DANSUL PRIMAVERII

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ghiocei in fuste albe,
Pe la poale pistruiate,
Joaca hora prin padure,
Bucurandu-se de soare.

Viorele-nfrigurate
Doar se uita de departe.
Cu mainile-n buzunare,
Au pornit o barfa mare.

Micsunelele pitice
Ar dori sa se ridice
Sa incinga hora mare,
Dar nu au picioare.

Lacramioarele in valsuri,
Varsa lacrimi in nestire.
Stau si plang de fericire,
Ca-s indragostite.

O narcisa ratacita,
E gatita ca la nunta.
Galbena de gelozie,
Joaca cu furie.

O lalea cu bluza creata,
Cam fudula si tafnoasa,
Unduie din frunza des
Ca n-are de ales.

Mohorata o zambila,
De un crin cu drag se anina
Si incinge o batuta,
Parc-ar fi bauta.

Greierele-n frac apare
C-o chitara sa le cante.
Pana soarele apune,
Ca sunt mandre multe.


$?

SOARE CU DINTI

Autor :LIVIA BATAIOSU

Stelute vii se joaca-n dimineata,
Pamantul straluceste-n razele de soare,
Lumini se-aprind in patura de gheata
Si-n crengile impodobite de ninsoare.

Taram de basm ori colt de rai se-asterne
In fata ochilor ce-n luminite vii,
Privesc uimiti cum straluceste totul,
Aici si-n zarile albastre-pamantii.


Ramuri invelite-n promoroaca,
Se misca-ncet sub vantul cel taios
Lovindu-se-ntre ele la cer se ridica
Un clinchet cristalin, ras de copil voios.

Soarele rotund, rosu ca si focul
Zambeste larg si-arata dintii
Ce musca si cuprinde in ger totul.
S-anfratit cu vantul, sta si chicoteste.

Se joaca pe-ndelete printre fulgi de nea
Pe nasucuri rosii si ochi inlacrimati,
Intepand usor obraji de catifea
Ce zambesc voiosi chiar daca-s inghetati.

DA-MI SUFLETU-NAPOI

Autor : LIVIA BATAIOSU

Da-mi sufletu-napoi, iubire.
Ia-mi vazul ochilor in locul lui.
Caci fara suflet n-am traire,
Da-mi sufletul, ca-n mine nu-i.

Tu dragoste mi l-ai rapit
Si m-ai lasat cu-n trup golit.
E gaunos ca lemnul sec,
Da-mi sufletul sa pot sa plec.
Tu vis frumos mi l-ai pierdut,
In zboruri line ingeresti.
Poate e-n stele ratacit,
Da-mi sufletul de ma iubesti.

Poate-i ascuns in picurii de ploaie,
Singur ratacind prin nori.
Da-mi sufletu-napoi, tu ploaie..
Si ia-mi auzu-n locul lui.

Da-mi sufletul, tu suflet care,
L-ai cucerit si l-ai iubit.
Da-i drumul inapoi sa zboare,
Sa fie liber, fericit.

S-alerge singur ca la inceput,
In vise si pe cerul plin de nori.
Sa zboare catre stele aprinse,
Da-i drumu-n picurii de ploi.

Mi-ai luat sufletul si m-ai ucis,
Caci fara el eu nu am vis.
Da-mi sufletul si-l voi darui,
Celor care -l vor iubi si pretui.

SORICELUL

Autor : LIVIA BATAIOSU

O capcana si-o bucata,
De branzica parfumata.
Soricelul o privea.
Tare foame ii era.

Sa o ia sau sa o lase?
Foamea-i dadea bobarnace,
Ochii ii stateau pe branza,
Matele-i dansau in burta.

Se gandea cum ar putea,
O farama doar sa ia.
-Daca-ntind acum labuta,
S-ar putea sa-mi prind codita.

-Daca plec tot m-ar durea,
Golul din burtica mea.
Cum as face tot nu-i bine.
Poate-mi vine o idée.

Si cum sta si se gandea
La branzica, cum s-o ia,
Aparu pisoiul gri
Si pe soarece-l privi.

Soricelul inghetase,
Spaima ii intra in oase.
Ajunsese el branzica,
Cina pentru o pisica.

-O s-o iau la sanatoasa,
Ca sa-mi salvez cumva viata.
Si-o s-o las eu pe pisica.
Coada sa isi prinda.

DA-MI MANA, NEMURIRE

Autor: LIVIA BATAIOSU

Cuprins in mreje fara de scapare
Se zbate sufletul neputincios,
Din trup ar vrea sa iasa si sa zboare,
S-alerge liber catre tine vis frumos.

Da-mi mana, nemurire!
Ia-mi trupul si aseaza-l printre nori,
Acolo, unde-s asteptata cu iubire,
Noian de vise strecurate printre flori.

Alina-mi inima ce imi zvacneste
Si rataceste-n doruri cautand menirea,
Aprinde-mi sufletul cand se topeste
Mistuit in flacari, invocand iubirea.

Deschide-mi drumul, suflet!
Inlantuita sunt de vraja ta.
Opreste-ma din al meu umblet
Caci, harazita-ti sunt, deschide-ti inima.

Primeste-mi viata ca pe-un dar nepretuit,
Cuprinde-ma cu bratul dornic ce m-asteapta.
Opreste-ma, din drumul ratacit
Caci vis imi esti si suflet, minune-ntruchipata.

SPERANTA

Autor LIVIA BATAIOSU

In puful norilor tu ti-ai gasit lacas,
Iar degetele-ti trec prin praf de stele,
Cu luna-n palme-n lumi de vis,
Ne plimbi speranta catre ele.

In praf stralucitor ne-mbraci amarul
Si ne intorci din drumuri ratacite,
In culori calde ne arati cum vine viitorul
Chiar daca-i numai praf de stele adormite.

In maini calde cuprinzi inimi
Si le ridici din mlastini nesfarsite.
Prinde-mi sufletul cu ale tale maini
Si arata-mi drumuri nesperate.

Te vreau speranta mai mult ca oricand,
Vreau sa pot spera din nou ca inainte,
Vreau sa te am in fata surazand,
Sa-mi spui ca maine si eu pot surade.

Pe multi i-ai ridicat cu ale tale brate
Le-ai mangaiat tristeti nemarginite,
Vreau putin din tine, din praful de stele
Sa-mi acopar ochii si lacrima cu ele.

DA-MI MANA!!

Autor:LIVIA BATAIOSU

-Da-mi mana, iubite!
Spre cer vom zbura.
O mana de stele,
Ne va cununa.

-Da-mi mana, iubito!
Vesmant vom purta,
Al noptii-ntuneric,
Vom dormi pe o stea.

Cand picuri de ploaie,
Ne vor trezi,
Ne tinem de mana,
Si iar vom pluti.

Curcubeul cununa
Iubito-ti va fi.
Salba de stele,
Te va incalzi.

Vom scrie in cer.
Al nostru dor.
Vom spune ploii
Al nostru amor.

In nori ne-am gasit,
Privind la o stea.
-Da-mi mana .Hai!
Vom zbura catre ea.


$

SPRE LUMEA MEA

Autor : LIVIA BATAIOSU

Ma pierd in ritmul melodiei
Si-n vers imi gasesc alinarea,
Calatoresc cu ochii mintii
In lumea unde mi-am lasat visarea.

Pasesc spre ea si pasul imi ingheata.
Totul e pustiu, acoperit de ceata,
Doar in cristalele de gheata
Tristetea mea reflecta blanda-ti fata.

Singuratatea rade…Ce fiinta cruda!
Rasul ei patrunde ca otrava-n mine,
Acum e stapana-n lumea mea plapanda.
Sta si se hraneste cu vise si suspine.

Pasul meu se pierde in lumea de gheata
Unde sanzaiene infloreau odata.
N-a ramas nimic nici din poienita,
Tot ce mai zaresc e norul prins in ceata.


Ma transform incet intr-un fulg de nea,
Intr-o stea pufoasa, rece catifea.
Frigul n-am sa-l simt, nici singuratatea,
Voi fi doar un fulg, intr-o lume moarta.


$

CURCUBEUL

Autor : LIVIA BATAIOSU

Ce frumos s-arata dupa calda ploaie
Si alunga norii risipind in zare
Culori vii ce ard in valvataie
Alintandu-se voios in razele de soare.

O scara catre cer ce se naste-n iarba
Care urca dincolo de norii-n pete,
O minunatie ce ai vrea degraba
S-o atingi, s-o simti, ochii sa-ti desfete.

Cununa-i vrea sa-ti faci din frumusetea lui,
Cununa unde ingerii se joaca
Dar, neatins ramane-n inocenta lui
Ca-i doar lumina-n strop de apa.

El leaga cerul si pamantul,
E scara viselor nascute din dorinta,
Cate-o dorinta-i dusa in neant de coloritul,
Spusa-n soapta si apoi aprinsa.

Aprinsa-n viata curcubeului pe cer
Unde suflete traiesc si se dezmiarda,
Ridici doar ochii inspre el,
Destainui gandul ce-l ridici in soapta.

Si de-i curat el va ajunge sus
In lumea viselor indeplinite,
Sopteste-i curcubeului un vis
Si in culori el viata negresit va prinde.

SPRE TARMAUL VESNICIEI

Autor : LIVIA BATAIOSU

Spre tarmul vesniciei ma indrept,
Incet ma-ndrept spre inapoi,
Spre lumea din care-am venit
Cu soare mult si multe flori.

Acolo sper sa mi se dea speranta
Ce-n asta lume am pierdut,
Iar mana mea iara sa tina
Mai multe maini ce le-am iubit.

Spre tarmul necunoasterii ma-ndrept,
Merg inainte dar cumva ‘napoi,
Caci vreau sa-ajung la un sfarsit
Ce va incepe-n inceputuri noi.

Spre tarmul nesfarsitului ma-ndrept,
Spre toate care le-am pierdut
Si caut spre ‘napoi necontenit
Cumva spre inainte sa ajung.

Din intuneric vreau s-ating lumina
Ce-n fata mi se-aseaza din trecut
Spre tarmul vesniciei doar cu mila
De dinaintea raului ma-ndrept.

Merg inainte dar spre inapoi,
Cu pasul iute alergand incet,
Spre tarmul regasirii de apoi,
Spre lumea unde-am inceput.




?$

CURAND…

Autor : LIVIA BATAIOSU

Curand…
Stele se vor aduna iar cerul
Va fi al nostru infinit,
Nemarginit ne va fi zborul
Iar taina se va destrama in rasarit.

Curand…
Vom imparti si zorii
Ce vor scalda sarutul nostru patimas,
Catifelat, aroma florii,
Fior de roua, rece dar gingas.

Marea cu ale sale valuri
Ne va-mbraca in spuma vesniciei,
Vom fi un tarm fara de tarmuri,
Vom fi aici si pretutindeni.

Curand…
Surasul tau imi va cuprinde gura
Ce-ti spune ne-ncetat…curand..
Vom fi noi doi cuprinsi in una
Uitand c-am spus candva…curand…

SPUNE DOAR…

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ca ma doresti…Hai! Spune!
Daca asta simti si vrei.
As vrea sa stiu daca pe mine,
Ma iubesti cum m-ai iubit si ieri.

Spune-mi ca ai nevoie si de mine
Si nu te voi lasa sa cazi.
Te-as tine-n brate o vesnicie,
Spune doar, dar spune azi.

Spune doar ca sunt a ta
Ori poti sa taci, eu voi vedea
Toata iubirea, in privirea ta.
Vorbeste-mi! Doar cu inima.

Spune-mi ca insuflet tu ma porti,
Ca sunt mereu, mereu cu tine,
Spune-mi doar ca inca poti,
Sa duci cu tine a mea iubire.

Spune doar, cum spun si eu
Ca te iubesc si-mi este greu
Sa nu o stiu si de la tine.
Spune-mi doar. Hai ! Spune!

CUM INCA?

Autor : LIVIA BATAIOSU

Si inca ma mai mir ca ai rabdare,
Sa-mi dezlegi mintea incalcita.
Cum inca de mai ai putere,
Sa ma iubesti ca pe o sfanta?

In labirinturi cand ma pierd,
Ma cauti pana ma gasesti.
Inca mai esti? Nu pot sa cred,
C-atat de mult tu ma iubesti.

Prin grele amintiri cand ratacesc,
Cu a ta lumina ma salvezi.
Si ma intreb din nou firesc,
Cum inca de mai luminezi?

Cand in negre ganduri si furie,
Ma ascund de lume si de tine,
Tu imi apari cu al tau chip, zambind.
Cum inca esti aici , nu ai fugit?

Prea multe nu ti-am daruit.
De ce esti inca langa mine?
Eu nu ti-am dat decat pe mine, atat.
De ce nu pleci? Iubirea mea te tine?

SPUNE-MI CUM…?

Autor : LIVIA BATAIOSU

Spune-mi cum as putea sa uit,
Ca esti sufletul ce l-am iubit,
Cum as putea cand inima te vrea
Sa fii mereu doar pentru ea.
As putea?

Cum as putea tarziu in noapte,
Sa-mi pun geana peste geana,
Fara sa-ti trimit in soapte,
Un sarut de noapte buna?
Cum?

Spune-mi cum poti fi atat de rece?
Cum poti trai cand stii prea bine,
Ca nici macar o zi nu trece,
Fara sa-ti spun ce-nsemni tu pentru mine.
Spune-mi…

Spune-mi cum din suflet sa te scot
Cand al meu suflet esti de fapt,
Cum sa ma bucur, sa zambesc,
Cum fara tine sa traiesc?
Cum?

Cum as putea sa-ti deschid ochii,
Sa vezi ca sufar, sa m-apropii.
Ori spune-mi cum indiferenta
Sa ma cuprinda, sa nu-ti simt absenta?
Nu pot…

Spune-mi cum sa reusesc,
Sa-mi vad de viata, sa traiesc,
Fara sa-ti spun cat te iubesc
Si cat de mult eu te doresc.
Spune-mi…

CUM E SA FII…?

Autor: LIVIA BATAIOSU

Oare cum e sa fii iubit neancetat,
Nicicand parasit sau chiar uitat?
Cum e sa iubesti, sa fii iubit,
Fara sa fii mereu dezamagit?

Cum e sa fii atat de fericit incat
Sa spui*Am avut cap si l-am pierdut*,
Cum e in fiecare dimineata
Sa-l simti pe cel ce te rasfata?

Sa fii tot timpul inteles
Fara cuvinte doar prin gest,
Sa n-ai frica de tradare si minciuna,
Sa iubesti fara retineri,fara teama?
Oare cum?

Cum e sa-ti intalnesti iubirea
Ce-o cauti si-o doresti,
Cum e sa ramana langa tine,
S-o simti si mult s-o pretuiesti?

De ce aceste lucruri nu exista,
Decat pe moment sau foarte rar?
Oare iubirea chiar exista,
Ori e ceva asa doar de décor?

STELUTA MEA

Autor: LIVIA BATAIOSU

In ghearele mortii ma adanceam,
Cand trupul bolnav nu-l mai simteam.
Priveam in noapte inspre cer rugand,
Sa se sfarseasca totul cat mai curand.

N-aveam de unde sti ca tu m-auzi
Steluta mea, ca tu ma vezi.
Ai licarit atunci doar pentru mine
Si-n suflet mi-ai intrat cu a ta lucire.

Nu stiu de ce si nu stiu cum ai reusit.
A doua zi inca o noapte mi-am dorit,
Sa-ti vad clipirea ta strengara.
Cea care m-a adus la viata iara.

Nopti lungi mi-am petrecut cu tine.
Ma ascultai printre suspine.
Mi-ai dat din stralucirea ta,
Din nou sa pot eu lumina.

Sunt ani de atunci dar ne gasesti
Vorbind, razand in serile senine.
Cand nu-i pe cer, doar ma gandesc.
Si stiu c-aude totul de la mine.

Secrete , lacrimi si dorinti,
Le aude toate nu le spune.
Ea imi trimite lucruri bune.
Steluta mea cu ochi fierbinti.

CUM AS PUTEA SA UIT?

Autor: LIVIA BATAIOSU

Cum as putea sa uit vreodata ?
Privirea ta flamanda care,
Imi sorbea vorba cu ardoare.
Eram atat de adorata.

Cum mana ta o cuprindea,
Cu multa dragosre pe a mea.
In tremur ele frematau,
Se cautau, se mangaiau.

Cum as putea sa iti uit gura?
Ce ma saruta la nesfarsit.
Cu patima imi cauta faptura,
Iar trupu-mi se simtea iubit.

Cum as putea sa uit vreodata
Imbratisarea de la pieptul tau?
Eram in tine contopita,
Iar tu erai in trupul meu.

Nu pot sa uit ce s-a-ntamplat.
Cu tine-n viata am aflat,
Ce-nseamna sa iubesti cu adevarat.
Tu dragoste din dragoste mi-ai dat.

STIU!!!

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ma zbat ca o naluca,
Si-mi e atat de greu.
Nimeni nu-ntelege,
Nu inteleg nici eu.

Nu-s trista, dar as plange,
Mi-e foame. N-as manca.
Inima rau imi bate
Si nu-nteleg ce vrea.

Mi-e sete, dar n-as bea.
Sunt aici la mine-n casa,
Dar nu e casa mea,
Plang…desi sunt bucuroasa.

Traiesc aici dar vreau acolo
Si ma tot mut de colo, colo.
Imi este somn. Nu pot sa dorm.
Stiu!!! Sunt prea singura acum.

CUI II PASA?

Autor : LIVIA BATAIOSU

Cui ii pasa ca planeta se sufoca?
Nevinovate mor si apoi dispar,
Animale ce nu pot sa treaca,
De mana ucigasa de barbar.

Pe creste muntii sunt golasi.
Jertfiti copacii fara sa va pese.
Ca tot pe voi va sufocati,
Cui ar trebui sa-i pese?

Culoarea apei o schimbati,
Ofaceti gri din limpedele albastru.
Mizerie umana ce sunteti!
Oceanul nu e gri, este albastru.

In plumb si fier voi ati schimbat
Si aerul pe care-l respiram.
Nimic curat nu ati lasat.
Pamantul striga sa-ncetam.

L-ati otravit cu radiatii.
In loc de paine veti manca ,
Otrava! Singuri va dati mortii.
Pamantul striga: Cand veti inceta?

Cui ii pasa ca pamantul striga?
Ca apa-i plina de otrava?
Ca animale mor fara de vina?
Ca totul este in deriva?

SUFLET FARA SUFLET

Autor: LIVIA BATAIOSU

Tu te hranesti cu lacrimi
Suflet diabolic.
Durerea mea te-ngrasa.
Si apoi spui ca iti pasa?

Te-a cuprins remuscarea?
In ale tale ganduri,
Lumina nu patrunde.
Ramai intunecat!

Ori poate este mila?
Eu mila n-o suport!
Nu cred ca esti capabil.
De nobil sentiment.

Ce spui? Recunostinta?
As rade de-as putea.
E atata nesimtire,
Acum in vocea ta.

Vorbesti despre iubire?
Iubirea n-o cunosti.
Exista pentru tine
In basme si povesti.

CRINUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Cu lujerul maiestuos
Si puritate in petala lui
Domneste crinul cel frumos
Peste florile pamantului.

Plin de vigoare si tandrete
Te atrage cu arome dulci, placute,
Sa ii atingi suava floare
Cu un sarut plin de candoare.

Catifelata lui petala, alba
Ca un suflet de copil, curata.
Cu puritatea ei te-ndeamna
Sa-l pretuiesti ca-i fara seaman.

In domneasca lui mireasma
Trupul sa ti-l scalzi ai vrea,
Sa ii gusti aroma fina,
Sa-ti dezmierzi trupul cu ea.

Sa-i asculti cantecul florii
Ce se leagana pe lujer,
Sa-i saruti in pragul serii
Puritatea lui de inger.

SUFLET REBEL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Suflet rebel ce cauti fericirea
Si locul printre muritori,
Iubeste-ma ca eu iti sunt menirea,
Eu, cea nascuta din a iernilor ninsori.

Rebel e sufletul din mine,
Nelinistit si fara alinare,
El cauta rasfatul ce-i la tine,
Trimite-l catre mine ca o adiere.

Opreste-te in calea presarata
Cu suspine si cu dor ce-i nesfarsit.
Simte-mi iubirea minunata,
Ce in zori mi te-a gasit.

Suflet rebel precum e vantul
Ce bate-n rasarit si la apus,
Apleaca-ti ochii si cuvantul,
Spre chipul meu atat de trist.

Rebel e sufletul din tine
Cuprins de dragostea ce vine
Din roua, vanturi, dimineti,
Asculta-ti inima si …vezi.

CRAIASA DIMINETII

Autor: LIVIA BATAIOSU

Craiasa blanda a diminetii
Ce calci pe roua si pe flori,
Trezeste-mi pleoapa-n pragul vietii,
Fara amarul greu al noptilor.

Cosita ta sa se reverse
Pe trupu-mi amortit de greutati,
Sa nu ma-tinga raul vietii,
Pura sa fiu in cuget si in trup.

Cu mana plina de racoare
Sa ma trezesti din somnul cel adanc,
Ce-n umbre si naluci ratacitoare
Uneori in vise ma scufund.

Craiasa blanda a diminetii
Culege-mi lacrima cu un suras
Si lasa stralucire fetei
Din ochii tai, margean aprins.

SUFLET PERECHE

Autor: LIVIA BATAIOSU


Un suflet Domnul a luat.
El l-a privit apoi l-a frant
In doua jumatati si l-a trimis,
Sa umble pe pamant.

Si vei umbla neancetat,
Sute de ani prin lume,
Iti va lipsi, vei cauta,
Sa te-ntregesti pe tine.

Un gol negru si intens,
E inauntru si te doare.
Nu intelegi ce ar putea,
Sa-l faca sa dispara.

Iti tot doresti si nu stii ce,
Si cauti ne-ncetat,
Cand vei gasi oare vei sti,
Ca asta-i cautat??

De-l vei gasi tu negresit,
Te vei vedea pe tine.
In lumea lui vei fi doar tu,
Si va trai prin tine.

COSMARUL

Autor :LIVIA BATAIOSU

Cand somnul pleoapa mi-o alinta,
Cand cred ca am sa dorm adanc,
Cosmaru-apare, ma-nspaimanta.
Demonii vin, somnu-mi alunga.

Cu fete hade si zbarcite,
Mi-apar in vis si nu-nteleg.
Ce vor, de somnul imi agita?
De ce tot vin si nu dispar?

Fiori de groaza ma strabat,
Intepenesc, nu pot misca.
Ei se distreaza, chicotesc.
La neputinta mea.

Din piept cu ghiare fioroase,
Sufletul vor ca sa mi-l ia.
Cand agonia ma cuprinde,
As vrea sa strig, nu pot striga.

Broboane mari de apa,
Fata imi strabat.
Ma lupt de-atata timp cu ei,
Incat am obosit.

Pe Domnu-l strig si il implor,
Sa-i duca-n lumea lor.
Pe demoni el sa ii alunge,
Cand pleoapa-mi plange….

SUFLETUL PERECHE AL TRISTETII

Autor: LIVIA BATAIOSU

Sunt sufletul pereche al tristetii.
Ma-bratiseaza tandru in pragul diminetii.
Imi saruta ochii si buzele fierbinti
Si m-alinta-n vorbe triste si tristeti.

Imi cuprinde mana si imi intra-n suflet,
Imi fura privirea de lacrimi umezita,
Ma-nconjoara toata pana ma inec.
Sunt a ei pereche. Nu ma-mpotrivesc.

Umbre ratacite peste ochi imi pune
Si coroana mandra numai din suspine,
Voaluri negre-mi sunt nelipsit vesmant.
Tristetea-i in mine, cu ea m-am nascut.

Ma iubeste sincer, mi-a patruns in trup.
Eram jumatate si m-a intregit.
N-as putea trai daca ar pleca.
Ea traieste-n mine, eu triesc prin ea.

Ea imi e perechea ce mi-a fost sortita,
Nu m-a parasit nici macar o clipa.
M-a iubit profund si s-a contopit
In adancul meu si a inflorit.

$

COPIL ORFAN

Autor: LIVIA BATAIOSU

Iti plangi in pumni amarul vietii,
Strivit ai fost in pragul vietii,
De-al vietii greu si amaraciune,
Cuvantul *MAMA*iti freamata pe buze.

Cuvantul *TATA*il soptesti usor,
Cand greul este mare si n-ai ajutor.
Iti plangi copilaria nestiuta
Si iti doresti o viata implinita.

Ai ochii tristi, de lacrimi multe stinsi,
Ei vor ramane asa intreaga viata.
Cu ei vei duce dorul de parinti,
Nelinisti arzatoare ce te-ncearca.

Spui*MAMA*in suspine-ntretaiate,
Cand iti doresti iubirea de parinte.
Ai vrea o mama numai pentru tine,
Sa-ti tina mana cand nu-ti este bine.

Sa-ti dea caldura sufleteasca,
Sa te ajute, cu iubire sa te creasca,
Sa n-ai durere si nici spaima,
Sa stii ca langa tine ai o mama.

SUFLETUL VORBEASCA…

Autor : LIVIA BATAIOSU

Spulbera-mi singuratatea
Cu mana ta, cu glasul tau,
Ce-mi infiereaza libertatea,
Sa pot zbura iubitul meu
Spre lumea mea…in visul tau…

Iar ochii…ochii in tristete
De mi-i vedea scaldandu-se in zori,
Cu un sarut le da binete
Si-or rade pleoapele-n fiori
Sub gura ta ce cu blandete
Le va sopti cuvinte de amor.

Rupe tacerea dragul meu,alunga
Fantasmele tacerii,naluci ale durerii,
Cuvintele-n suvoi lasa-le sa curga,
Sa izvorasca din adancuri pentru noi
Ori taci…sufletul vorbeasca pentru amandoi
In lumea ta…in visul meu…

COPACI IN FLACARI

Autor : LIVIA BATAIOSU

Copaci in flacari,
Striga la cer.
-Ne ardeti de vii!!!
Padurile pier.

Frunza ne arde,
Tulpina ne cade.
Radacinile mor,
Pamantul e gol.

Ne faceti cenusa,
Luata de vant.
Ramaneti c-o ceata,
V-alegeti cu fum.

Copacii gem,
Cazuti la pamant.
De ce nu vrem,
Sa intelegem ce spun?

Frunzele plang,
Durerea si-o spun.
Dar cine s-asculte?
Urechile-s surde.

Ochii sunt orbi,
De nesimtire.
CreIerul doarme,
De multa prostie.

Omul se crede,
De neanvins.
Amarnic se-nseala,
El va fi distrus.

De a lui ignoranta,
Ce-l va sufoca.
Il va arde padurea,
Cu focul din ea.

SUNT EU

Autor : LIVIA BATAIOSU

Sunt prea vie pentru multi,
Ii obosesc cu energie.
Sunt curioasa, enervez,
Cu intrebari ii tachinez.

Nu am astampar, eu traiesc
Cu pasiune orice clipa.
Iubesc intens, sufar intens,
Imi place mult sa si visez.

Gandesc prea mult si prea adanc,
Asta nu prea le e pe plac.
Spun verde-n fata ce gandesc,
Imi pare rau daca ranesc.

Nu am prieteni foarte multi,
Traiesc in singuratate.
De toti si toate m-am retras,
De lume si de rautate.

Sunt greu de suportat,
Dar si mai greu de inteles.
Nu iert minciuna, mai ales
Nu ii support pe nesimtiti.

Si am noroc de parca-i caut,
Pe ipocriti sa-i intalnesc.
Am intalnit si multi nemernici.
De bunatatea mea s-au folosit.

Sunt cam naiva, nu si proasta.
Ma frig de obicei si cu iaurt.
Incredere nu am in nimeni,
Speranta am pierdut-o cam de mult.

Ma atasez greu sufleteste dar,
Cand se intampla asa ramane.
Pe nimeni n-am urat in viata,
Decat viata ce-mi revine.

COLIVIA

Autor : LIVIA BATAIOSU

Poleite-n aur ale ei grilajesunt,
Ferecata cu un lacat de argint.
Tine-nchisa o pasare maiastra,
E frumoasa dar, atat de trista.

Se zbate in zadar pentru libertate.
De-ar putea sa rupa una dintre gratii,
Ar fugi, s-ar pierde undeva in noapte.
Dar grilaju-i tare, nu poate sa scape.

Cu glasul stins si ciripit pierdut,
Isi canta a ei tristete ce-o sufoca
Si gandu-i fuge la trecut.
Si plange..Ce-ar putea sa faca?

Stapanul spune c-o iubeste.
Dac-ar iubio ce-l opreste,
Sa sparga lacatul si sa inteleaga?
Ca libertatea-i este tare draga.

Ca nici aurul si nici argintul,
Nu poate sa-i aduca cantul.
Ca vrea sa zboare libera spre soare,
In piruete line sa coboare.

SUNT EU! IUBIREA!

Autor: LIVIA BATAIOSU

Hei! Inima indurerata!
In ce hatisuri te-ai pierdut?
Te vad ascunsa si-ncuiata,
Deschide usa c-am venit.

Sunt eu! Iubirea ta cea mare,
Lumina am venit sa iti aduc.
Da-mi sufletul tau frant doar mie,
Sa ti-l alint si sa-l impac.

Esti rece mai ceva ca gheata.
Ce viscol oare te-a batut?
Deschide-mi usa dimineata,
Caldura multa sa-ti aduc.

Esti sfasiata in bucati.
Prin ce furtuni oare ai trecut?
Da-mi viata mie sa-ti recapeti,
Increderea, speranta si tot ce ai pierdut.

A crezut. A deschis usa…
Un pic de soare a intrat.
Apoi a aparut furtuna
Si totul iar s-a sfasiat.

Acum te-ntreb, iubirea mea cea mare:
Cu cate lacate sa ma incui?
Cand vei mai spune: Sunt iubirea!
Te voi trimite inapoi.

COBOARA-N ZORI

Autor : LIVIA BATAIOSU

Coboara-n zori pe-o raza de lumina
Naluca a visurilor mele,
Intinde-mi mana si-mi alina
Povara crunta a dorurilor grele.

Ia chipul unui bob de roua
Sa-ti simt racoarea, sa te sorb,
Ori picure de apa cand afara ploua
In palma-mi dornica sa te cuprind.

Din soare sa-mi apari pe-a zorilor lumina
Fantasma ce in vis imi daruiesti iubire.
Coboara-ncetisor, paseste in surdina,
Trezeste-ma la viata.Te naste azi din flori.

Intruchipare a noptii, din mreje te desprinde
Ca-n tine e iubirea minunea ce-o astept,
Da viata visului, dorinta mea o simte,
Ce-n zile, nopti spre tine o indrept.

Coboara-n zori comoara minunata,
Caci o minune te-a trimis in visul meu,
Vreau sa-ti miros mireasma, nestemata
Ce ma-nconjori in zori, in dimineti mereu.
$

SUNT UN NIMIC

Autor : LIVIA BATAIOSU

*Esti mica, nevazuta si neansemnata*.
Mi s-a tot spus de multe ori.
Atunci de ce-mi da-ti importanta?
Lasati-ma in praful de sub nori.

Si daca sunt atat de mica si neansemnata,
De ce nu ma pot pierde in lumea asta mare?
De ce se tot impiedica de mine,
Cine treaba are sau nu are?

Si daca nu contez de ce va agitati?
Sunt doar un obiect fara valoare.
Pe langa voi cei importanti
Sunt un nimic fara culoare.

Si daca-s transparenta, cum de observati,
Dezgustul si dispretul pe-a mea fata?
Vedeti-va de drum, va rog nu stai,
Doar sunt nimic in fata dumneavoastra.

Intr-adevar sunt un nimic dar,
Sunt un nimic cu importanta.
Altfel, v-ati vedea de drum si viata,
De nimicuri n-ati avea habar.

Acum pe cei ce-s plini de ei,
I-as intreba asa…ca un nimic:
Ce scara de valori purtati in voi?
Sau poate ca… nu aveti nimic.

CLIPE

Autor : LIVIA BATAIOSU

Ne dorim clipe
Dar, pierdem clipe dorind.
Trec peste noi,
Fara a simti cum si cand.

Visam la clipe
Dar, pierdem clipe visand.
Speram la clipe,
Traim clipe sperand.

Regretam clipe care-au trecut.
Asteptam clipe ce n-au venit.
Totul e-n clipa ce-ti va darui
Iubirea de-o clipa ce te va implini.

E destul pentru o viata
De vis si speranta.
Oclipa in care esti implinit.
Intreaga viata iti este cuprinsa,
Intr-o clipa in care te simti intregit.

SUSPINUL DRAGOSTEI

Autor : LIVIA BATAIOSU

Suspin ce-apasa greu a pieptului suflare,
Durere dulce-amaruie, mangaiere
Ce strange inima, divina inclestare
Ce te ridica si coboara fara vrere.

Rondel de foc a dorului cununa
Ce-i stins in lacrimi si dorinta,
Cauti in cer si in tarana
Tamaduire, leac s-aline greaua suferinta.

Al dragostei suspin ce parjoleste
Cu flacari vii a inimii zvacnire,
Te arde dar il vrei purta cu tine,
E pentru suflet foc si mantuire.

E foc ori apa izvorata
Din a ochilor privire arzatoare?
E flacara nestinsa ori lacrima cazuta
Ce-aprinde focul ce-n suspin se-nalta?

Etern blestem, eterna fericire,
Sa plangi…sa razi…reala ratacire
Inecata-ntr-un suspin.
E miere oare ori venin?


$

CIUDAT CUM…

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ciudat cum tot ce ne-nconjoara
Cum sa traim ne arata.
Noi le luam asa-ntr-o doara,
Si nu tragem povata.

Priviti cum ne-nvata albina
Uniti sa fim in greutati.
Cu sarg cum sa muncesti, furnica
Ti-arata dar nu vezi.

Cu radacini adanc infipte
La pom vezi statornicie.
Infrunta indarjit, cu semetie
Cand frunzele de vant ii sunt batute.

Muntii rosi de timpul ce a trecut,
Ti-arata cum sa-mbatranesti.
Sa ramai tare, cald la suflet.
Ce ti se da calm sa primesti.

Privind un melc vedem rabdare.
El merge-ncet spre telul lui.
Nu are gand de renuntare,
Chiar daca n-are vazul ochiului.

O mama ar trebui sa vada,
Leoaica cum isi creste puii
Iar tatal ca un leu sa fie
Oricand in ajutor sa vie.

Ciudat cum tot si toate ne invata,
Sa nu ramanem surzi si orbi la viata.
Dar mai ciudat e ca nu vrem
Sa luam aminte, sa-nvatam.

joi, 29 mai 2008

TARAMUL NOPTII

Autor : LIVIA BATAIOSU

Suflete ce-astepta imbratisarea noptii
Complice la a lor iubire,
Cand somnul pe taramul mortii,
Ii plimba pe ceilalti in amortire.

Ascunsi de intuneric si condusi de Luna
Se intrupeaza-n stele si in neguri,
Furand o mangaiere, un sarut pe gura
Celor suferinzi, adormiti in doruri.

Suflete nocturne ce si-au facut lacas
Pe taramul noptii unde paradisul
L-au descoperit si l-au facut partas
La iubirea lor ce-o intregeste visul.

Inlantuite-n doruri si patimase ganduri,
Pierdute-n infinit, traind, visand ferice,
Lasand cuvintele sa curga-n rauri
In noaptea ce le e complice.

CINEVA, CUMVA , ACUM….

Autor : LIVIA BATAIOSU

Carari de lacrimi si suspine
Am lasat in urma mea,
Din greseala o da de mine
Cineva, cumva, candva…

Am tot sperat ca stralucirea
Chinului, un suflet va strage,
Ca puritatea lor, durerea
O va simti si-o va-ntelege
Cineva, cumva, candiva…

Din cand in cand ma uit in urma
Poate-oi zari pe cararuie,
Un suflet ori macar o umbra…

Azi…vad…
Pe urma lacrimilor mele,
Un suflet, m-a gasit in ele,
O inima, un gand frumos
Ce mi le sterge lin, duios
Zambind, alunga al meu suspin
Cineva, cumva, acum…

TARZIU IN NOAPTE

Autor : LIVIA BATAIOSU

Tarziu in noapte, sub o salcie pletoasa,
Ce umbreste lacul in care stelele se sting,
O copila-si plange iubirea nemiloasa
Si o scalda-n lacrimi si doruri ce-o cuprind.

Isi ridica ochii inspre luna calda,
Cu suspine adanci, in genunchi o roaga,
Sa ii ia durerea, sa i-o duca-n vant,
S-o duca departe, sa i-o ia din trup.

Se apleaca apoi, atingand cu mana,
Apa cristalina ce-o inviora.
Cu lacrimi siroaie lacului ii spune:
-Ia-mi durerea mare, scapa-ma de ea.

Stelelor le spune c-a pierdut iubirea,
Care-n nopti si zile mult o fericea.
Sufletul i-a frant cand a parasit-o
Si cu doruri grele cum a doborat-o.

Sufletu-i fragil, de vanturi pustiit,
Cade-n deznadejde, de durere frant.
Pe salcie o roaga, sa o infasoare
In frunzele verzi, cu ramuri plangatoare.

Asa plangea copila sub salcia pletoasa,
Cu durere-n piept si inima arsa.
Lacrimi in siraguri se scurgeau in lacul,
Ce-l ruga copila sa-i inece amarul.

CINE TE VA IUBI

Autor: LIVIA BATAIOSU

Cine te va mai iubi ca mine,
Cine crezi ca va putea ceva mai mult?
Ai fost iubirea mea minune
Si vei ramane pana la sfarsit.

Intotdeauna vei ramane visul meu
Cel mai frumos trait candva.
Vei fi in gandul meu mereu,
Chiar daca tu, nu mai gandesti asa.

Nimeni nu te va iubi mai mult.
Eu stiu ca te-am iubit enorm.
Nu am cuvinte sa-ti spun cat
Si nici minuni ca sa compar.

Iubirea-n viata doar o data te cuprinde
Si-o simti pana-n strafundul trupului.
Eu ti-am daruit-o tie pe vecie
Si va ramane-n cartea cerului.

TATA TE GASESC

Autor: LIVIA BATAIOSU

Atat de bland mi-apari mereu
Si-n lacrimi fata ti-o privesc,
Imi este dor si imi doresc
Sa-ti simt dragostea din nou.

Tata te gasesc in inima curata,
In suflet de copil cum m-ai lasat,
As vrea sa te cuprind cu drag,
Sa pot stiga, rosti iar*TATA*

Putin din mangaierea ta
Ce-o simt in vise ma-ntareste,
Sarutul tau pe fruntea mea,
Eu nu-l mai am si imi lipseste.

Tata te gasesc in toamna
In frunzele ce-mi cad pe crestet
Caci te-ai nascut in zi de toamna
Pe aripi aramii de verde vested.

Tata te gasesc in razele de soare,
In octombrie si-n Sfantul lunii
Esti pentru mine pretutindeni,
Ma ocrotesti cu raza lunii.

As vrea sa fiu din nou in poala ta
Ca o printesa sa m-alint,
Printesa-am fost in viata ta,
Iar tu, al meu parinte sfant.

CHIAR AM CREZUT

Autor : LIVIA BATAIOSU

Chiar am crezut ca-n stele pot zbura,
Ca pot atinge luna si pot pasi pe ea,
Ca pot dormi pe norii dusi de vant,
Ca pot alerga cu vantul pe pamant.

Am crezut in flori si-n boabele de roua,
In zambetul senin si-n picurii de ploaie,
In racoarea noptii, cand afara ploua,
Am crezut in tine si-n iubirea vie.

Chiar am crezut in lumea creata doar de mine,
In lumea de vis, eu te-am chemat pe tine,
Credeam ca ma iubesti si ca vei ramane,
Am crezut ca vrei sa fii doar pentru mine.

Ti-am crezut iubirea si linistea promisa,
Chiar credeam ca sunt a inimii aleasa,
Ca dragostea invinge si va triumfa.
Am crezut, voi crede, nicicum nu voi ceda.


$

TE ASTEPT

Autor: LIVIA BATAIOSU

Te astept sa vii, incet te-apropii,
Te simt in boarea calda a diminetii,
Te vad in roua ce-mi zambeste
Imbietor pe floarea ce-nfloreste.

Tanjesc, ma zbat in dulce asteptare,
Visez la clipa cand voi soarbe
Din cupa vietii plina de iubire
Voi alerga spre tine, fericire.

Aud cuvinte spuse-n soapta,
Manunchi de stele rasarite in amurg
Le strang la piept, sunt nestemate
Ce-n suflet mi-au patruns adanc.

Margaritare ce-ti vestesc venirea,
Simturi rascolite, flacara aprinsa,
Cu bratele deschise imi astept iubirea
Si fericirea ce mi-a fost promisa.

Astept in zori, astept tarziu in noapte
Astept in clipe de tacere,
Stiu c-ai sa vii oricat esti de departe
Sa-mi dai sarutul vietii, mangaiere.

CERUL PLANGE

Autor: LIVIA BATAIOSU

Lacrimi cad, safire-nestemate
Din cerul vanat-plumburiu,
Pe peoapa norilor purtate
In zarile albastre-stravezii.

Vantu-n calda adiere
Isi trece palma peste nori
Dar, nu poate doar c-o mangaiere
Sa stearga-a cerului plansori.

Obrazu-i trist, tristeti nemarginite
Se-ascund in picurii de ploi,
Nici soarele ce prinde-a rade
Nu-i poate da surasul inapoi.

Melancolie, lacrimi, safire-nestemate
Ce scalda ochii lui umbriti,
Se scurg pe raza soarelui ,departe
Cerul plange a norilor tristeti.

TE IERT

Autor : LIVIA BATAIOSU

Te iert. Cum as putea sa nu?
Caci inima imi esti si suflet.
Stiu. In iubire mai gresesti
Dar, ma iubesti si e destul.

Si stiu ca tu n-ai vrut cumva,
Sa ma ranesti…sau altceva.
Te iert. Cum as putea sa nu?
Esti tot ce am. O stii si tu.

Te iert si pentru ce vei face.
Tu stii ca te iubesc fara de vina
Si vreau doar binele din lume
Sa te cuprinda, sa te aline.
Te iert. Cum as putea sa nu?

CERCUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Cineva plange,
Pentru ca altcineva rade.
Totu-i intr-un cerc,
Care ne cuprinde.

Eu te iubesc pe tine,
Tu iubesti pe altcineva.
Altcineva pe mine,
Poate ca ma vrea.

Ploua pe pamant,
Sa se formeze-n cer iar norul.
Din ou iese puiul,
Care face oul.

Cineva moare,
Pentru a se naste altcineva.
Frunza putrezeste,
Pentru a hrani pomul cu ea.

Soarele rasare,
Pentru a apune luna.
Lumea-i intr-un cerc,
Ce invarte lumea.

TE LUPTI

Autor: LIVIA BATAIOSU

Te lupti cu morile de vant,
Tii piept furtunilor deserte,
Razi ironic chiar si plangi
Dar, nu renunti, mergi mai departe.

Pe obraz o palma se opreste,
Intorci si celalalt obraz
Caci, bunul simt inca traieste.
Cel ce primeste e viteaz.

Traiesti in neguri, in adancuri,
Comoara ai in suflet, stralucesti,
Nu ti-ai pierdut lumina in nimicuri
Si crezu-n poftele lumesti.

Viata e o lupta
Nedreapta, cruda uneori,
Cel ce traieste insa
Ramane si va fi invingator.

$

CE VINA ARE ?

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ce vina are o bucata de hartie
Care a cazut sub mana mea?
De ce sa duca ea a mea manie
Ce pix-o mazgaleste in furia sa?

De ce sa-mi duca lacrima
Ce cade-n picuri peste ea
Si-o umezeste si-o-ncovoaie,
Ce vina are biata foaie?

De ce-ar zambi cand eu ma bucur
Si-o zgarii si-o intep in bucuria mea?
De ce sa ma suporte cand imi flutur
Buzele si mana peste ea?

Sarmana coala e doar o hartie,
Cum sa imi simta inima?
De ce-i tot spun a mea traire
Si de ce m-ar suporta?

Ea tace, alba-n fata mea
Parca ma-ndeamna sa ii spun ceva.
Poate ca-i face bine caldura mainii mele,
Cum ea mi-alina mie gandurile grele.

TE UITA!

Autor: LIVIA BATAIOSU

Te uita cum scutura norii,
Beteala lor de argint.
Infasoara-te-n haina si vino.
S-alergam prin ploaie cantand.

Deschide fereastra si arunca,
Tristetea si dorul nebun
Si lasa apa sa spele,
Durerea din tine. Acum!

Lasa pleoapa sa-ti cada,
Sub picurii reci care vin.
Strecoara-te afara degraba,
Traieste viata din plin.

Cuprinde un nor cu privirea,
Intinde bratul la cer.
Te uita, el vine spre tine,
Primeste pe buze argintul din el.

Si lasa-te-ncet pe umarul meu,
Picurii reci cu drag sa-i sarut.
Sa simt caldura obrazului tau.
Te uita! Ploaia din nou a-nceput.


$

CE DOR NEBUN

Autor: LIVIA BATAIOSU

Ce dor nebun ma necajeste.
De ce nu esti cum te credeam?
Aveai atata frumusete,
Ca nu credeam ca esti real.

Gasisem multi ca tine-n basme.
Si imi doream sa intalnesc,
In lumea asta plina de fantasme,
Unul ca ei, sa-l pretuiesc.

Ai aparut la usa vietii mele,
Cand intunericul ma napadise.
Intr-o lumina. Cu ale tale vise,
Tu mai atras, faceam parte din ele.

Eram naiva…te-am crezut.
Ca-n dorul tau nebun chiar ma doresti.
Ca ai venit pe-al vietii drum,
Ca sa te am, sa ma iubesti.

Te-as pedepsi cu dor nebun,
Sa poti simti si tu tradarea.
Sa nu ai liniste nicicum,
In dor nebun sa ratacesti aiurea.

TE-AI NASCUT

Autor: LIVIA BATAIOSU

Te-ai nascut din puful norilor,
Zburand pe aripile vantului,
Viata ti-au dat picurii ploilor
Si ai ajuns in adancul gandului.

In mijlocul noptii ai aparut.
Tu vis frumos ce te-am avut.
Intunericul noptii tu l-ai strapuns,
Daruindu-mi o lume frumoasa de vis.

Eu m-am nascut dintr-un vers,
Zburand catre stele aprinse.
Tu ai dat viata dorintelor stinse.
Zburam…spre cerul imens.

Lumini in cascade imi orbeau ochii,
Vroiam sa te ating, vroiam sa m-apropii.
Erai doar lumina, picuri de apa,
Ce-n rasarit se pierde indata.

Tu te-ai nascut din picuri de ploaie,
Eu m-am nascut din triste rime.
Vom rataci tarziu in noapte,
Implinindu-mi dorinte de mana cu tine.

CAUTAND…RASPUNS

Autor : LIVIA BATAIOSU

Cate intrebari, cate regrete
Au trecut sau au ramas,
Lacrimi multe nepereche
Ce s-au scurs…
Fara raspuns.

Cate zambete umbrite
Au murit in coltul gurii
Stinse-n otravite ganduri
Ramanand doar umbra urii…
Fara raspuns.

Cate zile innoptate,
Din zori trec inspre amurg,
Cate valuri ingropate
In al marii negru larg…
Asteptand raspuns.

Cate vorbe, cate soapte
Ce-au iscat furtuni cu vanturi
Spulberand cuvinte moarte
Iesite din mii de trupuri…
Asteptand raspuns.

Ganduri, vise si sperante
Sfasiate de-ntrebari,
Suflete ce fara viata
Ratacesc azi pe carari…
Cautand…raspuns.


$

TE-AM IUBIT

Autor : LIVIA BATAIOSU

A spus si el dar, mai mult eu
Si rele dar si bune.
Din tot ce-a fost n-a mai ramas,
Decat o amintire.

Spuneam cuvinte in alint,
Tinandu-ne da mana.
Nu pot sa cred ca ai uitat
Si m-ai lasat in urma.

Si te-am iubit. Da. Te-am iubit
Si inca o mai fac.
Nu pot sa trec nici sa te uit,
Doar tu m-ai fermecat.

Si ne-am iubit, asa credeam.
Se pare ca doar eu.
Tu ai plecat, nu ti-a pasat,
De plansul si de dorul meu.

Inca astept, poate revii
Dar, sa nu fie prea tarziu.
Poate am sa plec, tu ai sa vii.
Vei fi doar tu, eu n-am sa fiu.

CATRE SCOALA

Autor: LIVIA BATAIOSU

Galagie…ce vacarm.
Trec copii catre scoala
Atarnati de un ghiozdan
Parca, el ii cara.

Imbracati in haine noi,
Sunt fuduli nevoie mare,
Nimeni nu mai e ca ei
Aranjati ca-n sarbatoare.

Cei timizi sunt mai retrasi
Nu le arde sa se joace,
Se fac rosii in obraz,
Sunt tacuti si stau deoparte.

Baieteii in costume
Imbrancesc cate-o fetita,
Incercand s-o bage-n seama
Desfacandu-i o fundita.

La fetite nu le place
Ca doar, sunt la patru ace
Si n-au chef de harjoneala
Sa-si piarda apretu-n joaca.

Sunt frumosi si inimosi
Chiar de sunt galagiosi,
Trec ca pasarile-n carduri
Intrecandu-se in jocuri.

TEIUL

Autor: LIVIA BATAIOSU

Luna-i sus, sub ea e teiul…….

Sub tei noi imbratisati .
Era al nostru universul,
Eram atat de-ndragostiti.

Cu juraminte-ntre saruturi,
Iubirea tu mi-o declarai.
Luna, teiul erau martori.
*- Iubirea-i vesnica*, spuneai.

Promisiuni curgeau in valuri,
Sub teiul ce ne ascundea.
Luna stralucea in ochii,
Celui ce ma-mbratisa.

Stele se jucau in paru-mi,
Mangaiat de vant si arome.
Ma simteam stapana lumii,
Iar tu, craiul lumii mele.

Flori de tei sub clar de luna…

Tu ai rupt atunci o floare
Mangaiai cu a ei petala,
Ale mele buze care,
Te asteptau cu nerabdare.

Mana-mi cuprindea mijlocul,
Ma trageai inspre abis.
Se-nvartea cu mine totul,
Eram parte dintr-un vis.

Gura ta flamanda peste,
Ochisori ma saruta.
Inima-mi dansa in ritmuri,
Nestiute atunci de ea.

Flori de tei si juraminte,
Astazi cred ca le-ai uitat.
Eu le am adanc in minte.
Teiul, luna…le-au pastrat.