Autor: Livia Bătăiosu
Se mai găsește câte unul
Care crede că-i deștept.
Desface universu-n două
Și tare se dă întelept.
Se contrazice-n contraziceri
Și se încurca-n definiții,
Desface firu-n patru și în opt
Dar, de aflat nu a aflat nimic de fapt.
Apoi o ia de la-nceput
Cu teorii și cu preziceri,
Iar când ajunge la sfârșit
Observă că, iar s-a pierdut.
Sustine sus și tare cu tarie
Că el cunoaște tot și toate,
Nu vrea să recunoască că sărmana-i minte,
Nu poate dezlega a lumii taină.
Nu poate intelege că maimuța,
Maimuța a rămas si nu e om,
Că piatra de la început e piatra,
Că Domnul l-a creat pe om.
Și când destinul îl lovește,
Îl strigă-n ajutor pe Dumnezeu,
Abia atunci sărmanul crede,
Că e doar lut în trupul sau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu