Autor: LIVIA BATAIOSU
Se mai gaseste cate unul
Care crede ca-i destept.
Desface universu-n doua
Si tare se da intelept.
Se contrazice-n contraziceri
Si se incurca-n definitii,
Desface firu-n patru si in opt
Dar, de aflat nu a aflat nimic de fapt.
Apoi o ia de la-nceput
Cu teorii si cu preziceri,
Iar cand ajunge la sfarsit
Observa ca, iar s-a pierdut.
Sustine sus si tare cu tarie
Ca el cunoaste tot si toate,
Nu vrea sa recunoasca ca sarmana-i minte,
Nu poate dezlega a lumii taina.
Nu poate intelege ca maimuta,
Maimuta a ramas si nu e om,
Ca piatra de la inceput e piatra,
Ca Domnul l-a creat pe om.
Si cand destinul il loveste,
Il striga-n ajutor pe Dumnezeu,
Abia atunci sarmanul crede
Ca e doar lut in trupul sau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu