Autor: Livia Bătăiosu
Deși-s femeie, am să vă spun,
Că sunt femei care vânează.
Ele așteaptă-n colț, la drum,
Bărbați naivi care visează.
Iubirea lor nemarginita,
Se cântărește în valută,
Iar dragostea e și mai mare,
De le treci peste hotare.
Mai e femeia afaceristă,
Țantoșă și tupeistă,
Uită de copii și casă,
De familie nu-i pasă.
Apoi, este și femeia snoabă.
Ea însăși este o podoabă.
Fără hainele de firmă,
Nu poate să stea-n oglindă.
În alcool unele-neacă,
Chinul și amarul lor.
Stau c-o sticlă albă-n față,
De vodcă sau de lichior.
Mai sunt cațele ce-n stradă,
Toată ziua și-o petrec.
Prefăcute, stau la barfă
Și în vorbe se întrec.
Pe femeia rea de muscă,
N-are rost s-o amintesc.
Face totul să-ntâlnească,
Pe oricine-i iubăreț.
Gospodinele sunt rare
Și luate-n râs de toate.
Ele-n timp chiar vor dispare
Și vor fi ca celelalte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu