Autor: Livia Bătăiosu
După copacii cei înalți
Și după fumul gros lăsat de ploaie,
După norii cei stufoși,
Unde cerul se-nconvoaie,
Gândul cel frumos mi l-am ascuns,
Să rămână neatins,
De colbul vorbelor împestrițate,
De murdăria vocilor…departe..
L-am ascuns in zări, în ceruri,
Printre comete zburdă gândul meu ferice,
Mână-n mână cu lacrima ce curge,
Daruită ție din iubire,
De norii ce te-ascund în haina plumburie.
Departe…
Unde ământu-mbrățișează cerul,
Trăiește gândul meu misterul,
Unui zâmbet etern, unei curate priviri,
Născută-ntr-un picur,ascunsă în ploi,
În gândul frumos…departe…în zări…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu