Steluța mea

Autor: Livia Bătăiosu

În ghearele morții mă adânceam,
Când trupul bolnav nu-l mai simțeam.
Priveam în noapte înspre cer rugând,
Să se sfârșească totul cât mai curând.

N-aveam de unde ști că tu m-auzi
Steluța mea, că tu mă vezi,
Ai licărit atunci doar pentru mine
Și-n suflet mi-ai intrat cu a ta lucire.

Nu știu de ce și nu știu cum ai reușit,
A doua zi încă o noapte mi-am dorit,
Să-ți văd sclipirea ta ștrengară.
Cea care m-a adus la viață iară.

Nopți lungi mi-am petrecut cu tine,
Mă ascultai printre suspine,
Mi-ai dat din strălucirea ta,
Din nou să pot eu lumina.

Sunt ani de atunci dar ne găsești
Vorbind, râzând în serile senine.
Când nu-i pe cer, doar mă gândesc
Și știu c-aude totul de la mine.

Secrete , lacrimi și dorinți,
Le aude toate ,nu le spune.
Ea îmi trimite lucruri bune.
Steluța mea cu ochi fierbinți.