Autor: Livia Bătăiosu
Craiasă blândă a dimineții,
Ce calci pe rouă și pe flori,
Trezește-mi pleoapa-n pragul vieții,
Fără amarul greu al nopților.
Cosița ta să se reverse,
Pe trupu-mi amorțit de greutăți,
Să nu ma-tingă răul vieții,
Pură să fiu în cuget și în trup.
Cu mâna plină de răcoare,
Sa mă trezești din somnul cel adânc,
Ce-n umbre și năluci rătăcitoare
Uneori în vise ma scufund.
Craiasă blândă a dimineții,
Culege-mi lacrima cu un surâs
Și lasă strălucire feței
Din ochii tăi, mărgean aprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu