Spre țărmul veșniciei

Autor : Livia Bătăiosu

Spre tărmul veșniciei mă îndrept,
Încet mă-ndrept spre înapoi,
Spre lumea din care-am venit
Cu soare mult și multe flori.

Acolo sper să mi se dea speranța,
Ce-n astă lume am pierdut,
Iar mâna mea iară să țină,
Mai multe mâini ce le-am iubit.

Spre țărmul necunoașterii mă-ndrept,
Merg înainte dar cumva ‘napoi,
Căci vreau sa-ajung la un sfârșit
Ce va începe-n începuturi noi.

Spre țărmul nesfârșitului mă-ndrept,
Spre toate care le-am pierdut
Și caut spre ‘napoi necontenit,
Cumva spre înainte să ajung.

Din întuneric vreau s-ating lumina,
Ce-n față mi se-așează din trecut,
Spre țărmul veșniciei doar cu mila,
De dinaintea răului mă-ndrept.

Merg înainte dar spre înapoi,
Cu pasul iute alergând încet,
Spre tărmul regăsirii de apoi,
Spre lumea unde-am început.




?$