Steluțe vii se joacă-n dimineață,
Pământul strălucește-n razele de soare,
Lumini se-aprind în pătura de gheață
Și-n crengile împodobite de ninsoare.
Tărâm de basm ori colț de rai s-așterne,
În fața ochilor ce-n luminițe vii,
Privesc uimiți cum străluceste totul,
Aici și-n zările albastre-pământii.
Ramuri învelite-n promoroacă,
Se mișcă-ncet sub vântul cel tăios,
Lovindu-se-ntre ele la cer se ridică,
Un clinchet cristalin, râs de copil voios.
Soarele rotund, roșu ca și focul,
Zâmbește larg și-arata dinții
Ce mușcă și cuprinde in ger totul.
S-anfrățit cu vântul, stă și chicotește.
Se joacă pe-ndelete printre fulgi de nea,
Pe năsucuri roșii și ochi înlăcrimați,
Înțepând ușor obraji de catifea,
Ce zămbesc voioși chiar dacă-s înghețați.
20
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu