Autor: Livia Bătăiosu
Și bărbații plâng,
Doar că adesea se ascund.
Nu vor s-arate că au sentimente,
Că în adânc ii doare și că au regrete.
Suferințele le simt și ei
Și trădarea și minciuna
Și dorul greu dar și iubirea
Însă, pe toate le ascund în ei.
Târziu în noapte în singurătate,
Lacrimi multe fața le brăzdează,
Atunci când negre simțăminte,
Îi copleșesc și sufletul în ei oftează.
Și bărbații plâng cu amare lacrimi,
Deseori știute doar de ei
Și ei trec prin multe, grele patimi,
Au și ei un suflet ca și voi, femei.
Au și ei nevoie de o mână-ntinsă,
Să le șteargă chipul de lacrima-nchisă,
Și bărbații plâng dar, plâng în tăcere,
Au și ei nevoie de multă mângâiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu