CASA DURERII

Autor : LIVIA BATAIOSU

Sunt cuprinsa sau atrasa
In mijlocul albului intens
Intrerupt doar de clipitul ochilor
Sau de un tipat de durere, sters.

Sunt in casa durerii absolute,
Unde D-zeu e strigat si implorat
De inimi suferinde si trupuri sangerande,
De suflete ce-n chinuri zi si noapte plang.

Totul face parte din alb imaculat
Pe alocuri de rosul sangeriu patat,
Eu sunt pierduta intre doua lumi
Intre alb si rosul de pe maini.

In albul din tavan mi-am gasit loc,
Privesc intepenita ecranul fara film,
Imagini trec din trecut isi fac loc.
Incerc sa nu vad, sa nu traiesc, sa nu simt.

Pata durerii e scrisa pe fete albe,
Sterse de rosul sangeriu.
Doar in tavan gasesc putina libertate
Sa evadez, sa ma separ de rosul purpuriu.

Ferindu-mi urechea de tipat
Ochi-mi se izbesc de durul alb
Ce trece sub privirea-mi ingrozita,
Ascunzand trupul unui barbat.

Pentru el nu mai conteaza albul,
Nici strigatul de ajutor,
El a pasit spre inaltul
Puritatii eterne, acum e in zbor.



In casa durerii un glas mai putin,
Albit de rosul eternului chin,
Inca o pata a fost curatata,
Inca un suflet la cer se inalta.