autor:LIVIA B.
Dorul e ca o furtuna in sufletul meu
Si lacrimez la fiecare gand ce zboara catre tine.
Imi stoarce vlaga. te striga iubire.
Scuturata de vanturi ma legan mereu.
Pana la oase fiori reci ma patrund,
Carnea-mi zvacneste, sangele-mi fierbe,
O clipa doar la tine s-ajung,
Doru sa-mi sting, dor ce loveste.
Il cuprind desi, a lui durere,
Imi sfasie inima ce uita sa bata,
Palmuita-n tacere rabda si rabda,
Sperand ca-n curand va primi mangaiere.
sâmbătă, 27 decembrie 2008
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
CALATORI
Autor:LIVIA B.
Calator prin vise ne-mplinite,
Aduni perlele din ochii mei
Si le prefaci in stele, in comete,
Ucigand tristetea ce e-n ei.
Calator ce-n soapta te strecori,
Lasand franturi, cuvinte in tacere,
Intelese doar de-ai dragostei fiori,
Nascuti in trandafiri, ascunsi in adiere.
Pe cerul noptii mele ratacesti,
Calator al tristelor destine
Si-mi spui ca-s steaua ta, iubesti,
Un vis, vis ce l-ai gasit in mine.
Un vis neamplinit, asteptare...
Un gest, o vorba, o scanteie
O cauti, o doresti cu ardoare...
Calatorim....doi calatori...tacere...
Calator prin vise ne-mplinite,
Aduni perlele din ochii mei
Si le prefaci in stele, in comete,
Ucigand tristetea ce e-n ei.
Calator ce-n soapta te strecori,
Lasand franturi, cuvinte in tacere,
Intelese doar de-ai dragostei fiori,
Nascuti in trandafiri, ascunsi in adiere.
Pe cerul noptii mele ratacesti,
Calator al tristelor destine
Si-mi spui ca-s steaua ta, iubesti,
Un vis, vis ce l-ai gasit in mine.
Un vis neamplinit, asteptare...
Un gest, o vorba, o scanteie
O cauti, o doresti cu ardoare...
Calatorim....doi calatori...tacere...
luni, 10 noiembrie 2008
DE MA-NTREBI...
Autor:LIVIA B.
De ma intrebi daca ma doare,
Ti-as raspunde:
-Ma doare pentru c-ai strivit o floare,
Ce n-a putut razbi niciunde.
-Ma doare c-ai ucis un vis
Ce l-am avut si l-ai promis.
De ma intrebi de inca plang,
Ti-as raspunde:
Lacrimi nesecate curg
Ca furia ce ma arde,
De cu zori si pana-n seara,
Fata-mi sterg...durere amara.
De ma-ntrebi de te-am uitat,
Ti-as raspunde:
Ca incerc neancetat
Sa uit visul cel de ieri
Poate, maine va rasare
Un vis pur, fara durere.
De ma-ntrebi ce-as intreba,
Ti-as raspunde:
M-ai iubit macar ori ba?
De ma intrebi daca ma doare,
Ti-as raspunde:
-Ma doare pentru c-ai strivit o floare,
Ce n-a putut razbi niciunde.
-Ma doare c-ai ucis un vis
Ce l-am avut si l-ai promis.
De ma intrebi de inca plang,
Ti-as raspunde:
Lacrimi nesecate curg
Ca furia ce ma arde,
De cu zori si pana-n seara,
Fata-mi sterg...durere amara.
De ma-ntrebi de te-am uitat,
Ti-as raspunde:
Ca incerc neancetat
Sa uit visul cel de ieri
Poate, maine va rasare
Un vis pur, fara durere.
De ma-ntrebi ce-as intreba,
Ti-as raspunde:
M-ai iubit macar ori ba?
duminică, 9 noiembrie 2008
LACRIMI IN VANT
Autor: LIVIA B.
O frunza cade, creanga plange...
Vantului isi spune pasul:
-In curand si eu m-oi frange
Sub zapada grea iar plansul
Imi va ingheta...
Duios vantul o cuprinde
Leganand-o-n sus si-n jos,
Prinde frunza-n brate blande,
Sarutand-o lin, duios,
Lasand soapta s-o aline,
Uscand lacrima ce maine
Ii va ingheta...
Lacrimi cad, un dor ce plange...
Vantului isi spune pasul:
-In curand si eu m-oi frange
Sub uitarea grea iar plansul
Ochi-mi va seca...
Duios vantul il cuprinde
Leganandu-l il aseaza
Inaintea ta iubite,
Langa frunza ce ofteaza,
Lasand soapta sa-ti vorbeasca
De iubirea mea, lumeasca
Ce-n curand te va cuprinde
Intre lacrimi suferinde
Ce nu vor seca...
$
O frunza cade, creanga plange...
Vantului isi spune pasul:
-In curand si eu m-oi frange
Sub zapada grea iar plansul
Imi va ingheta...
Duios vantul o cuprinde
Leganand-o-n sus si-n jos,
Prinde frunza-n brate blande,
Sarutand-o lin, duios,
Lasand soapta s-o aline,
Uscand lacrima ce maine
Ii va ingheta...
Lacrimi cad, un dor ce plange...
Vantului isi spune pasul:
-In curand si eu m-oi frange
Sub uitarea grea iar plansul
Ochi-mi va seca...
Duios vantul il cuprinde
Leganandu-l il aseaza
Inaintea ta iubite,
Langa frunza ce ofteaza,
Lasand soapta sa-ti vorbeasca
De iubirea mea, lumeasca
Ce-n curand te va cuprinde
Intre lacrimi suferinde
Ce nu vor seca...
$
sâmbătă, 11 octombrie 2008
PUF DE PAPADIE
Autor: LIVIA B.
Un puf de papadie zbura lin,
Imi intind mana si il prind,
Ma uit la el...firav, plapand,
Ce-o cauta, cum m-a gasit?
E moale....
Furnicaturi imi da in palma,
Stau, il privesc, e o podoaba
De vant furata,
Fina si suava.
Ridic mana, il lipesc
Pe fata-mi ce dorea sa-i simta
Caldura a tot ce-i lumesc,
Dar, el strengarul mi-o saruta.
Mirata il privesc din nou...
Un fulg micut statea la mine-n palma,
Sa inchid mana...
-Daca il strivesc?
El, imi zambeste,eu, firesc
Il bag in san...
Dorinta ii soptesc.
$
Un puf de papadie zbura lin,
Imi intind mana si il prind,
Ma uit la el...firav, plapand,
Ce-o cauta, cum m-a gasit?
E moale....
Furnicaturi imi da in palma,
Stau, il privesc, e o podoaba
De vant furata,
Fina si suava.
Ridic mana, il lipesc
Pe fata-mi ce dorea sa-i simta
Caldura a tot ce-i lumesc,
Dar, el strengarul mi-o saruta.
Mirata il privesc din nou...
Un fulg micut statea la mine-n palma,
Sa inchid mana...
-Daca il strivesc?
El, imi zambeste,eu, firesc
Il bag in san...
Dorinta ii soptesc.
$
miercuri, 8 octombrie 2008
ANOTIMPURI
Autor: LIVIA B.
Zambeste cand ciresul infloreste,
Floarea lui e pentru tine
Si aroma care iti sopteste...
Culege-ma , intinde mana catre mine.
Razi cand soarele se joaca
In parul tau ce flutura in vant,
Cu raza lui lumina te imbraca...
Lasa-ma sa-ti fiu vesmant
Melancolic fii cand toamna se iteste,
In floarea vesteda asculta dorul
Cum picura in roua zorilor, traieste...
Asculta-ma in soapta frunzelor.
Surade iernii care-ti daruieste
Fulgi de nea si stele care-ti pun cununa,
Omatul rece ce cald iti vorbeste...
Gaseste-ma in picatura ce-a ramas in urma.
Zambeste cand ciresul infloreste,
Floarea lui e pentru tine
Si aroma care iti sopteste...
Culege-ma , intinde mana catre mine.
Razi cand soarele se joaca
In parul tau ce flutura in vant,
Cu raza lui lumina te imbraca...
Lasa-ma sa-ti fiu vesmant
Melancolic fii cand toamna se iteste,
In floarea vesteda asculta dorul
Cum picura in roua zorilor, traieste...
Asculta-ma in soapta frunzelor.
Surade iernii care-ti daruieste
Fulgi de nea si stele care-ti pun cununa,
Omatul rece ce cald iti vorbeste...
Gaseste-ma in picatura ce-a ramas in urma.
luni, 6 octombrie 2008
GLASUL PLOII
Autor :LIVIA B.
Greoi si trist e glasul ploii
Ce-mbraca zarea-n paturi dese,
Iz ranced se ridica din noroiuri,
Tristete multa-n picuri tese.
Priviri pierdute dupa geamuri
Privesc tacute printre falduri,
Dar, nu vad ploaia ci trecuturi
Ce le apasa....grele ganduri.
Pomi amortiti cu bratele lasate
Ce-s dezbracati de frunze sub greutatea ploii,
Parca-s stafii in piatra prefacute,
Stau nemiscati sub vremuri pamantii.
Pasari zgribulite , stins, se-aud in cuiburi
Cuprinse de tristetea grea a ploii,
Monotonie, somn se scurg din ceruri,
Trezind doar...neantelese ganduri...
Greoi si trist e glasul ploii
Ce-mbraca zarea-n paturi dese,
Iz ranced se ridica din noroiuri,
Tristete multa-n picuri tese.
Priviri pierdute dupa geamuri
Privesc tacute printre falduri,
Dar, nu vad ploaia ci trecuturi
Ce le apasa....grele ganduri.
Pomi amortiti cu bratele lasate
Ce-s dezbracati de frunze sub greutatea ploii,
Parca-s stafii in piatra prefacute,
Stau nemiscati sub vremuri pamantii.
Pasari zgribulite , stins, se-aud in cuiburi
Cuprinse de tristetea grea a ploii,
Monotonie, somn se scurg din ceruri,
Trezind doar...neantelese ganduri...
sâmbătă, 4 octombrie 2008
SARUT SI LACRIMA
Autor: LIVIA B.
Acum nu pot decat in lacrimi sa te scald
Dor, ce m-ai cuprins cu totul,
In saruturi maine am sa te am.
Sarut si lacrima asa va fi-nceputul.
Imbratisati vom stinge dorul,
Intr-un sarut etern, inviorat
De lacrima ce ieri a aprins focul
Inimilor noastre, dorinta si pacat.
Si-am plange poate amandoi
Tot ce-am iubit si am pierdut
Ori , ne vom pierde in saruturi moi
Lasand in lacrimi dor nemarginit.
Acum nu pot decat in lacrimi sa te scald
Dor, ce m-ai cuprins cu totul,
In saruturi maine am sa te am.
Sarut si lacrima asa va fi-nceputul.
Imbratisati vom stinge dorul,
Intr-un sarut etern, inviorat
De lacrima ce ieri a aprins focul
Inimilor noastre, dorinta si pacat.
Si-am plange poate amandoi
Tot ce-am iubit si am pierdut
Ori , ne vom pierde in saruturi moi
Lasand in lacrimi dor nemarginit.
luni, 29 septembrie 2008
LASA-TI FRUNZA....
Autor:LIVIA B.
Lasa-ti frunza peste fata-mi
In frunzis sa mi-o ascunda,
Durerea sa nu mi-o vada
Soarele si nicio umbra.
lasa-ti frunza peste ochi-mi
Ce-n izvoare mi se scalda,
Lacrima molocom mi-o sterge
Cu-a ta galbena podoaba.
Frunzele din codru lasa-ti
Peste pieptu-mi ce suspina,
Fosnetul duios m-aline
Cand imi canta in surdina.
Peste trupu-mi lasa-ti frunza
Si ascunde-ma-n desis,
Azi sa fiu una cu toamna,
Maine, frunza-n lastaris.
Lasa-ti frunza peste fata-mi
In frunzis sa mi-o ascunda,
Durerea sa nu mi-o vada
Soarele si nicio umbra.
lasa-ti frunza peste ochi-mi
Ce-n izvoare mi se scalda,
Lacrima molocom mi-o sterge
Cu-a ta galbena podoaba.
Frunzele din codru lasa-ti
Peste pieptu-mi ce suspina,
Fosnetul duios m-aline
Cand imi canta in surdina.
Peste trupu-mi lasa-ti frunza
Si ascunde-ma-n desis,
Azi sa fiu una cu toamna,
Maine, frunza-n lastaris.
CUM AI INDRAZNIT?
Autor:LIVIA B.
Cum ai indraznit sa-ti pui pe fata
Zambetul atat de larg?
La zid cu tine si invata
Ca fericirea e in van.
Ai indraznit cumva sa crezi
Ca meriti strop de bucurie?
Deschide ochii si-ai sa vezi
Durerea, lacrima ce sta sa vie.
Ai indraznit sa speri cumva
Ca soarele nu va apune,
Ca norii nu vor tulbura
A ta lumina?
Noaptea sta la panda…
De unde atata indrazneala?
Placa-ti fruntea si primeste
Vorba grea ce se pogoara
Pe sufletul care tanjeste,
Dupa lumina….
Cum ai indraznit sa crezi ca tie
Suflet pereche al tristetii
Ti s-a daruit o bucurie
Far’ sa platesti cu lacrimi sortii.
De ce te-ar intelege lumea
Cand ea pe sine nu se intelege?
Ai indraznit sa salti priviea
Cand drumul catre soare merge?
Pleaca-ti ochii si primeste
Negura ce te cuprinde...rece.
Cum indraznesti sa crezi ca cel ce te asculta
Va intelege tot ce spui?
Cuvantul rasuci-va fara multa
Intelepciune, te va lovi cu vorba lui.
El doar asculta…
Am indraznit sa cred ca lacrima
Ce-o am in suflet de atata vreme
Va fi stearsa, se va pierde-n palma ta,
Ca sufletu-ti va intelege
Cuvantul nerostit, tristetea mea.
Dar…cum am undraznit asa ceva
Cand alte lacrimi ai adus in calea mea?
$
Cum ai indraznit sa-ti pui pe fata
Zambetul atat de larg?
La zid cu tine si invata
Ca fericirea e in van.
Ai indraznit cumva sa crezi
Ca meriti strop de bucurie?
Deschide ochii si-ai sa vezi
Durerea, lacrima ce sta sa vie.
Ai indraznit sa speri cumva
Ca soarele nu va apune,
Ca norii nu vor tulbura
A ta lumina?
Noaptea sta la panda…
De unde atata indrazneala?
Placa-ti fruntea si primeste
Vorba grea ce se pogoara
Pe sufletul care tanjeste,
Dupa lumina….
Cum ai indraznit sa crezi ca tie
Suflet pereche al tristetii
Ti s-a daruit o bucurie
Far’ sa platesti cu lacrimi sortii.
De ce te-ar intelege lumea
Cand ea pe sine nu se intelege?
Ai indraznit sa salti priviea
Cand drumul catre soare merge?
Pleaca-ti ochii si primeste
Negura ce te cuprinde...rece.
Cum indraznesti sa crezi ca cel ce te asculta
Va intelege tot ce spui?
Cuvantul rasuci-va fara multa
Intelepciune, te va lovi cu vorba lui.
El doar asculta…
Am indraznit sa cred ca lacrima
Ce-o am in suflet de atata vreme
Va fi stearsa, se va pierde-n palma ta,
Ca sufletu-ti va intelege
Cuvantul nerostit, tristetea mea.
Dar…cum am undraznit asa ceva
Cand alte lacrimi ai adus in calea mea?
$
duminică, 21 septembrie 2008
PICATURI DIN SUFLETUL TAU
Autor:LIVIA B.
Se scurg incet pe fata-mi nestemate,
Dar nu sunt ale mele lacrimi,
Sunt picaturi din al tau suflet care arde,
Cuprins de dor, cuprins de patimi.
Un zambet fugar fruntea-mi descreteste,
Nu-i zambetul meu ci doar o frantura,
O picatura din sufletul tau ce traieste
In sufletul meu, in veci impreuna.
In ritmuri-cascade, inima-mi bate,
Nu-mi apartine, nu-i inima mea,
E o picatura din sufletul tau ce strabate
Prin trupu-mi ce astazi nu vrea
Decat o farama din tine...
Inimia ta!
Se scurg incet pe fata-mi nestemate,
Dar nu sunt ale mele lacrimi,
Sunt picaturi din al tau suflet care arde,
Cuprins de dor, cuprins de patimi.
Un zambet fugar fruntea-mi descreteste,
Nu-i zambetul meu ci doar o frantura,
O picatura din sufletul tau ce traieste
In sufletul meu, in veci impreuna.
In ritmuri-cascade, inima-mi bate,
Nu-mi apartine, nu-i inima mea,
E o picatura din sufletul tau ce strabate
Prin trupu-mi ce astazi nu vrea
Decat o farama din tine...
Inimia ta!
marți, 16 septembrie 2008
URSUL SI VEVERITA
Autor: LIVIA BATAIOSU
In padure-n luminis,
Sta un urs intr-un tufis,
Lang-o tufa de mur copt
Suparat si plictisit…..
Mai departe-ntr-un alun
Se agita o veverita.
Parc-ar vrea si ea o mura,
De la urs oare sa fure??
Se codeste, se-nvarteste,
Des din pleoape ea clipeste,
Jucausa nazdravana,
O aluna-i daruieste.
Cu ochi calzi , iscoditori,
Ursu-i da apoi o mura.
O priveste si se-ntreaba,
Cine-i mica roscovana,
Ce tot umbla prin poiana?
Si atunci vazu codana,
Ochii blanzi scanteietori.
Si isi zise bucuroasa,
Ursu-i bun si iubitor.
E ciudat dar minunat,
Cum prieteni s-au legat.
Si-i gasesti in luminis,
Langa mur intr-un tufis,
Veverita-i da alune,
Ursul inapoi ei mure.
$
In padure-n luminis,
Sta un urs intr-un tufis,
Lang-o tufa de mur copt
Suparat si plictisit…..
Mai departe-ntr-un alun
Se agita o veverita.
Parc-ar vrea si ea o mura,
De la urs oare sa fure??
Se codeste, se-nvarteste,
Des din pleoape ea clipeste,
Jucausa nazdravana,
O aluna-i daruieste.
Cu ochi calzi , iscoditori,
Ursu-i da apoi o mura.
O priveste si se-ntreaba,
Cine-i mica roscovana,
Ce tot umbla prin poiana?
Si atunci vazu codana,
Ochii blanzi scanteietori.
Si isi zise bucuroasa,
Ursu-i bun si iubitor.
E ciudat dar minunat,
Cum prieteni s-au legat.
Si-i gasesti in luminis,
Langa mur intr-un tufis,
Veverita-i da alune,
Ursul inapoi ei mure.
$
UN TREN PIERDUT
Autor: LIVIA BATAIOSU
Astept intr-o gara pustie
In care suiera doar vantul,
Rugina-nfloreste pe sine
Si-n gara in straturi e praful.
Paianjani coboara lenesi pe panze,
Mucegaiuri imbraca peretii,
Peronul se scalda-n mormane de frunze.
I-o gara sortita singuratatii.
Pe sine neumblate astept un tren,
Pierdut cumva si undeva de mult.
Asteptari in van, sinele sunt mute,
Doar eu si gara stam in timp pierdute.
Catre zari privirea cauta ades,
Ea scruteaza zarea fara interes,
Apoi luneca usor in imensul gol,
Se opreste-n treacat in mijloc, pe peron.
Acolo ea se uita sfidator la mine
Si ma-ntreaba rece*Oare ce-i cu tine?*
*Unde-ai fost cand trenul in gara a oprit
Si pe unde oare tu, ai zabovit?*
N-am ce sa-i raspund doar, privesc la mine
Si atunci tristetea sufletu-mi cuprinde,
Trenul l-am pierdut undeva, candva,
O data cu el si fericirea mea.
Picioru-mi paseste printre frunze moarte,
Degetul imi trece lasand in praf urme,
Narile-mi respira mucegaiul ranced,
Ochi-s pironiti in pustiul crancen….
$
Astept intr-o gara pustie
In care suiera doar vantul,
Rugina-nfloreste pe sine
Si-n gara in straturi e praful.
Paianjani coboara lenesi pe panze,
Mucegaiuri imbraca peretii,
Peronul se scalda-n mormane de frunze.
I-o gara sortita singuratatii.
Pe sine neumblate astept un tren,
Pierdut cumva si undeva de mult.
Asteptari in van, sinele sunt mute,
Doar eu si gara stam in timp pierdute.
Catre zari privirea cauta ades,
Ea scruteaza zarea fara interes,
Apoi luneca usor in imensul gol,
Se opreste-n treacat in mijloc, pe peron.
Acolo ea se uita sfidator la mine
Si ma-ntreaba rece*Oare ce-i cu tine?*
*Unde-ai fost cand trenul in gara a oprit
Si pe unde oare tu, ai zabovit?*
N-am ce sa-i raspund doar, privesc la mine
Si atunci tristetea sufletu-mi cuprinde,
Trenul l-am pierdut undeva, candva,
O data cu el si fericirea mea.
Picioru-mi paseste printre frunze moarte,
Degetul imi trece lasand in praf urme,
Narile-mi respira mucegaiul ranced,
Ochi-s pironiti in pustiul crancen….
$
VULPITA
Autor: LIVIA BATAIOSU
Incet cu pasu-i de pisica
Se strecoara o vulpita,
Roscovana sta la panda
Poate prinde o gaina.
Da ocol pe la poiata,
Merge alene fara graba,
Se roteste, se codeste,
Nasul negru-si alungeste.
Un pui mic de curca neagra
Rataceste prin ograda,
Piuie si parc-o cheama,
O imbie la pastrama.
Cu ochi umezi si flamanzi
Nazdravana il masoara
Si il vede ca pe pranz
Stand pe foc in oala.
Dar, deodata-n batatura
Val-vartej veni stapana.
Vulpea o lua la fuga
Uitand puiul mic de curca.
Incet cu pasu-i de pisica
Se strecoara o vulpita,
Roscovana sta la panda
Poate prinde o gaina.
Da ocol pe la poiata,
Merge alene fara graba,
Se roteste, se codeste,
Nasul negru-si alungeste.
Un pui mic de curca neagra
Rataceste prin ograda,
Piuie si parc-o cheama,
O imbie la pastrama.
Cu ochi umezi si flamanzi
Nazdravana il masoara
Si il vede ca pe pranz
Stand pe foc in oala.
Dar, deodata-n batatura
Val-vartej veni stapana.
Vulpea o lua la fuga
Uitand puiul mic de curca.
LUMEA NOASTRA
Autor: LIVIA B.& danco
Iubite m-as pierde in bratele tale,
O lume in tine as vedea,
O lume doar pentru mine,
As fi, doar cu inima ta.
Iubito, mi te-am daruit pe mine,
Te inconjor cu dragostea-mi,
In brate-am sa te strang usor,
Cu drag si dor de-amor.
Raspuns vei avea iubite,
Iubirea nascuta in zori,
Primeste-ma intr-o lume de vise,
Daruieste-mi iubire si flori.
Te voi primi cum vrea pamantul,
Ale toamnei ploi tarzii
Si te doresc cum vor copii,
Ale iernii fulgi zglobii.
$
Iubite m-as pierde in bratele tale,
O lume in tine as vedea,
O lume doar pentru mine,
As fi, doar cu inima ta.
Iubito, mi te-am daruit pe mine,
Te inconjor cu dragostea-mi,
In brate-am sa te strang usor,
Cu drag si dor de-amor.
Raspuns vei avea iubite,
Iubirea nascuta in zori,
Primeste-ma intr-o lume de vise,
Daruieste-mi iubire si flori.
Te voi primi cum vrea pamantul,
Ale toamnei ploi tarzii
Si te doresc cum vor copii,
Ale iernii fulgi zglobii.
$
joi, 11 septembrie 2008
LACRIMI DE DOR
Autor: LIVIA B.
Ochi-mi stau sa planga...
Mi-e dor, mi-e tare dor
Si ratacesc prin amintiri
Sa te gasesc , odor,
Atat mi-a mai ramas
Prada sa ma las
Lacrimilor multe,
Clipelor trecute.
Coplesita sunt de dor
Inima-mi zvacneste tare,
Lacrimile-n rausoare
Isi fac loc pe obrajori
Care-asteapta mangaiere
De la unica iubire
Dupa care plang...
Ochi-mi stau sa planga...
Mi-e dor, mi-e tare dor
Si ratacesc prin amintiri
Sa te gasesc , odor,
Atat mi-a mai ramas
Prada sa ma las
Lacrimilor multe,
Clipelor trecute.
Coplesita sunt de dor
Inima-mi zvacneste tare,
Lacrimile-n rausoare
Isi fac loc pe obrajori
Care-asteapta mangaiere
De la unica iubire
Dupa care plang...
PURECUTZA
Autor: LIVIA B.
Purecutza se grabeste
Catre casa-n care asteapta,
Patru pureci hamesiti
Ce au burta ca o scoaba.
Cinci ar fi dac-am mai pune
Purecele cel batran,
Toti sunt haplea fara seaman
Si-au nevoie de-un motan.
Au o matza, insa, mitzu
E motanul cel iubit
Si nu-l pot servi la cina
Ca-i bolnav si pricajit.
Cum mergea dusa pe ganduri
Ii veni promt o idee:
-Azi barbatul meu invita
O potaie , ce-o sa steie
Peste noapte!...Vai ce bun!
Va fi cina-ndestulata si dejun.
Cand ajunse purecutza
Vru sa strige de la poarta
Insa, mare-i fu mirarea
Caci veranda-i era plina
De cinci pureci grasi, burtosi
Si de-o javra cam nervoasa
Ce latra de vlaga stoarsa.
Obosita de pe drum
Isi facu si ea culcus
Langa purecul batran
Care-o-nbie cu blandete,
La festin.
Purecutza se grabeste
Catre casa-n care asteapta,
Patru pureci hamesiti
Ce au burta ca o scoaba.
Cinci ar fi dac-am mai pune
Purecele cel batran,
Toti sunt haplea fara seaman
Si-au nevoie de-un motan.
Au o matza, insa, mitzu
E motanul cel iubit
Si nu-l pot servi la cina
Ca-i bolnav si pricajit.
Cum mergea dusa pe ganduri
Ii veni promt o idee:
-Azi barbatul meu invita
O potaie , ce-o sa steie
Peste noapte!...Vai ce bun!
Va fi cina-ndestulata si dejun.
Cand ajunse purecutza
Vru sa strige de la poarta
Insa, mare-i fu mirarea
Caci veranda-i era plina
De cinci pureci grasi, burtosi
Si de-o javra cam nervoasa
Ce latra de vlaga stoarsa.
Obosita de pe drum
Isi facu si ea culcus
Langa purecul batran
Care-o-nbie cu blandete,
La festin.
SUNT SAU..ESTI...
Autor: LIVIA B.
Sunt soapta care te mangaie
Cand sufletul iti plange sub amaraul vietii,
Sunt gandul care va sa vie
Sa te aline cand sparanta-i dat-o mortii.
Sunt toamna ce te va cuprinde
Cand dorul te va-ngenunchia,
Imbratisat, tu, vei surade,
In pacla deasa vei simti caldura mea.
Sunt bruma rece ce-ti va face ochii
Sa tresara sub raceala sa,
Trezit vei fi din haurile noptii
Iar zorii-i voi asterne-n calea ta.
Si voi fi cerul unde gandul tau
Si-a pus dorinta si chemarea,
Sau marea cu vesmantul sau
Ce-ti va lua tristetea si durerea.
Sunt universul tau si-al meu,
Sunt nicaieri si pretutindeni,
Sunt totul tau iar tu al meu,
Suntem ceva sau poate nimeni...
$
Sunt soapta care te mangaie
Cand sufletul iti plange sub amaraul vietii,
Sunt gandul care va sa vie
Sa te aline cand sparanta-i dat-o mortii.
Sunt toamna ce te va cuprinde
Cand dorul te va-ngenunchia,
Imbratisat, tu, vei surade,
In pacla deasa vei simti caldura mea.
Sunt bruma rece ce-ti va face ochii
Sa tresara sub raceala sa,
Trezit vei fi din haurile noptii
Iar zorii-i voi asterne-n calea ta.
Si voi fi cerul unde gandul tau
Si-a pus dorinta si chemarea,
Sau marea cu vesmantul sau
Ce-ti va lua tristetea si durerea.
Sunt universul tau si-al meu,
Sunt nicaieri si pretutindeni,
Sunt totul tau iar tu al meu,
Suntem ceva sau poate nimeni...
$
DEPARTE DE PROPRIA-MI VIATA
Autor:LIVIA B.
Sunt exilata de propria-mi soarta,
Impinsa intr-un desis de maracini,
Din cand in cand zaresc o poarta
Dar, nu ajung la ea, nu pot de spini.
Dincolo-mi razbate doar privirea
Si dorinta care urla ca o fiara,
Incatusata sunt, asa imi e menirea
Doar sa privesc de dinafara.
Traiesc departe de propria-mi viata,
Ravnesc la ea cu patima si cu furie,
Cerului ma rog sa-mi dea povata
Cum sa daram temnita sortita mie.
Pasesc cu greu, increngaturi ma tin pe loc,
Rani deschise imi storc toata vlaga
Insa , mai am putere privirea s-o intorc
Spre rasaritul ce-mi inchide rana.
Departe de propria-mi viata ma tarasc,
Cu speranta ca'ntr-o zi voi ajunge la ea,
Doar o zi, o singura zi sa traiesc,
Propria-mi viata...viata mea.
$
Sunt exilata de propria-mi soarta,
Impinsa intr-un desis de maracini,
Din cand in cand zaresc o poarta
Dar, nu ajung la ea, nu pot de spini.
Dincolo-mi razbate doar privirea
Si dorinta care urla ca o fiara,
Incatusata sunt, asa imi e menirea
Doar sa privesc de dinafara.
Traiesc departe de propria-mi viata,
Ravnesc la ea cu patima si cu furie,
Cerului ma rog sa-mi dea povata
Cum sa daram temnita sortita mie.
Pasesc cu greu, increngaturi ma tin pe loc,
Rani deschise imi storc toata vlaga
Insa , mai am putere privirea s-o intorc
Spre rasaritul ce-mi inchide rana.
Departe de propria-mi viata ma tarasc,
Cu speranta ca'ntr-o zi voi ajunge la ea,
Doar o zi, o singura zi sa traiesc,
Propria-mi viata...viata mea.
$
SOAPTA FRUNZELOR
Autor: LIVIA B.
Soapte stinse, zgribulite,
Frunze roiuri, ravasite,
Ce fosnesc cu glasul stins,
Duse-n vantul ce le-a prins.
Murmur verde-aramiu,
Planset galben-ruginiu
Care cade-n lacramioare
Peste frunze galbioare.
Dor in soapte si suspine,
Toamna cade-n valuri line,
Mari de frunze si petale
Zdrentuite, fug agale.
Rosiatice simtiri,
Soapte lungi sub reci fiori,
Leganate-n vantul rece
Soapta trista li se stinge.
Doar o frunza 'nca verzuie
Atarnata-n crengi, lalaie,
Striga stins la celelalte,
Noapte buna, dragi surate!
Soapte stinse, zgribulite,
Frunze roiuri, ravasite,
Ce fosnesc cu glasul stins,
Duse-n vantul ce le-a prins.
Murmur verde-aramiu,
Planset galben-ruginiu
Care cade-n lacramioare
Peste frunze galbioare.
Dor in soapte si suspine,
Toamna cade-n valuri line,
Mari de frunze si petale
Zdrentuite, fug agale.
Rosiatice simtiri,
Soapte lungi sub reci fiori,
Leganate-n vantul rece
Soapta trista li se stinge.
Doar o frunza 'nca verzuie
Atarnata-n crengi, lalaie,
Striga stins la celelalte,
Noapte buna, dragi surate!
sâmbătă, 30 august 2008
DIN GEANA ZORILOR
Autor: LIVIA B.
Din geana zorilor am rupt o stea
Inlacrimata-n roua de tristetea noptii,
O tin in palma, e surata mea
Ce-mi este calauza pe drumul greu al vietii.
Vesmantul cerului de neagra catifea
Il impartim cand visul ma cuprinde,
Ma vad zburand, ma vad o stea
Dar, far' de lacrimi suferinde.
Nu-s singura, nici trista si nici abatuta
Cand lacu-mi canta clipocind,
Cand licuricii ma incanta
Cu dansul lor zburdalnic, chicotind.
Pasesc pe vant, ma legan pe luceferi,
Matasea norilor mi-o fac culcus,
Ori spumeg marea ori opresc
Valul urias din al sau urcus.
Lucesc in paru-mi picuri albi de roua,
Cuprinsa-n salba stelelor, cununa,
Zambesc cand mandra Luna Noua
Imi sta alaturi tinandu-ma de mana...
Din geana noptii am rupt visul
Ce dainuie pana in zori,
Cand soarele m-arunca in abisul
Zilelor pustii si tristelor cantari....
Din geana zorilor am rupt o stea
Inlacrimata-n roua de tristetea noptii,
O tin in palma, e surata mea
Ce-mi este calauza pe drumul greu al vietii.
Vesmantul cerului de neagra catifea
Il impartim cand visul ma cuprinde,
Ma vad zburand, ma vad o stea
Dar, far' de lacrimi suferinde.
Nu-s singura, nici trista si nici abatuta
Cand lacu-mi canta clipocind,
Cand licuricii ma incanta
Cu dansul lor zburdalnic, chicotind.
Pasesc pe vant, ma legan pe luceferi,
Matasea norilor mi-o fac culcus,
Ori spumeg marea ori opresc
Valul urias din al sau urcus.
Lucesc in paru-mi picuri albi de roua,
Cuprinsa-n salba stelelor, cununa,
Zambesc cand mandra Luna Noua
Imi sta alaturi tinandu-ma de mana...
Din geana noptii am rupt visul
Ce dainuie pana in zori,
Cand soarele m-arunca in abisul
Zilelor pustii si tristelor cantari....
miercuri, 20 august 2008
JOCUL LACRIMII
Autor: LIVIA B.
Iti joaca lacrima-n priviri
Cand iti vorbesc de mine,
De paraca-r rasari din amintiri,
Atunci cand, ieri , eram cu tine.
O alta-mi joaca pe obraz,
Hranind crisparea , suferinta,
Luand nuanta de topaz,
Uitand de pace si dorinta.
In joaca lacrima ucide dorul,
Ineaca atatea ne-mpliniri,
Atatea vise care trec hotarul
Ce sunt ucise-n lacrimi ...in uitari.
Doar jocul viu ce se strecoara
Prin linii fine sau adanci,
Pe buze arde si-n fioara
Trezind, o amintire...de atunci.
$
Iti joaca lacrima-n priviri
Cand iti vorbesc de mine,
De paraca-r rasari din amintiri,
Atunci cand, ieri , eram cu tine.
O alta-mi joaca pe obraz,
Hranind crisparea , suferinta,
Luand nuanta de topaz,
Uitand de pace si dorinta.
In joaca lacrima ucide dorul,
Ineaca atatea ne-mpliniri,
Atatea vise care trec hotarul
Ce sunt ucise-n lacrimi ...in uitari.
Doar jocul viu ce se strecoara
Prin linii fine sau adanci,
Pe buze arde si-n fioara
Trezind, o amintire...de atunci.
$
sâmbătă, 2 august 2008
STEAUA NOPTII MELE
autor: LIVIA BATAIOSU
Straluce steaua-n care pasii tai
Urma si-au lasat si inca te zaresc,
Pulberea lasata-n urma ei
Ma-nvaluie, spre vis pasesc...
In vis, tu, mi-ai lasat speranta
Ca noaptea se va destrama
Si va ramane doar romanta
Iubirii noastre nascuta pe o stea.
In chip de stea, luceafar fara moarte
M-ademenesti cu vesnicia printre stele,
Eu, te urmez adanc in noapte
Cuprinsa-n doruri mari si grele.
Steaua noptii mele o privesc,
Ce ti-a dat nascare chip ceresc.
Infrigurata, plang, cersesc
Sa-ti vad din nou surasul ingeresc.
Straluce steaua-n care pasii tai
Urma si-au lasat si inca te zaresc,
Pulberea lasata-n urma ei
Ma-nvaluie, spre vis pasesc...
In vis, tu, mi-ai lasat speranta
Ca noaptea se va destrama
Si va ramane doar romanta
Iubirii noastre nascuta pe o stea.
In chip de stea, luceafar fara moarte
M-ademenesti cu vesnicia printre stele,
Eu, te urmez adanc in noapte
Cuprinsa-n doruri mari si grele.
Steaua noptii mele o privesc,
Ce ti-a dat nascare chip ceresc.
Infrigurata, plang, cersesc
Sa-ti vad din nou surasul ingeresc.
PICURI...
autor: LIVIA BATAIOSU
Picuri rosiatici izvorasc din mana-mi
Ce cu sete apucase fulger sangeriu,
Vartej de foc ardea deasupra-mi
Si am lovit al vietii negru rau.
Picuri rubinii nascuti din al meu trup.
Martori ai durerii ce azi m-au napadit,
Ca lava din strafunduri adunata-n munte
Lovind tacerea, durerea s-o infrunte.
Picuri cristalini rostogoloti pe pleoape;
Curati ca inima ce te doreste.
Te cheama, suflet de departe
Intinde mana si opreste
Izvorul nesecat de lacrimi.
Picuri rosiatici izvorasc din mana-mi
Ce cu sete apucase fulger sangeriu,
Vartej de foc ardea deasupra-mi
Si am lovit al vietii negru rau.
Picuri rubinii nascuti din al meu trup.
Martori ai durerii ce azi m-au napadit,
Ca lava din strafunduri adunata-n munte
Lovind tacerea, durerea s-o infrunte.
Picuri cristalini rostogoloti pe pleoape;
Curati ca inima ce te doreste.
Te cheama, suflet de departe
Intinde mana si opreste
Izvorul nesecat de lacrimi.
marți, 24 iunie 2008
VAPAI.....
VAPAI…
Autor LIVIA BATAIOSU
Dogoare soarele, afara arde totul
Iar inauntrul meu, tacut, mocneste dorul,
Un bob de apa pamantu-ncins asteapta
Iar sufletu-mi, iubirea nesecata.
Pe frunte-mi curg bobite de sudoare
Ce se doresc zvantate de-o rece adiere
Ce ar putea sa treaca si peste ochii mei
Inlacrimati de dor, de focul ce e-n ei.
Dogoare raza, dogoare si lumina,
Iubirea m-adanceste in flacari iuti, parjol.
Si ma usuc cum frunza rasucita
Se perpeleste-n iadul ce azi ne da ocol.
Sudoare, lacrimi, sete de izvor
Parjolul sa-l alunge si blestematul dor,
Un picure de ploaie, o vorba de alint
Balsam sa-mi fie mie, uscatului pamant.
Un nor se-asterne pe clocotitul cer,
O mana-ntinsa mie, un rece vanticel,
Ferice eu si frunza, ferice ca nu pier.
In picurii de ploaie se stinge foc….si dor.
Autor LIVIA BATAIOSU
Dogoare soarele, afara arde totul
Iar inauntrul meu, tacut, mocneste dorul,
Un bob de apa pamantu-ncins asteapta
Iar sufletu-mi, iubirea nesecata.
Pe frunte-mi curg bobite de sudoare
Ce se doresc zvantate de-o rece adiere
Ce ar putea sa treaca si peste ochii mei
Inlacrimati de dor, de focul ce e-n ei.
Dogoare raza, dogoare si lumina,
Iubirea m-adanceste in flacari iuti, parjol.
Si ma usuc cum frunza rasucita
Se perpeleste-n iadul ce azi ne da ocol.
Sudoare, lacrimi, sete de izvor
Parjolul sa-l alunge si blestematul dor,
Un picure de ploaie, o vorba de alint
Balsam sa-mi fie mie, uscatului pamant.
Un nor se-asterne pe clocotitul cer,
O mana-ntinsa mie, un rece vanticel,
Ferice eu si frunza, ferice ca nu pier.
In picurii de ploaie se stinge foc….si dor.
joi, 12 iunie 2008
PUTEREA NOPTII
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nu pot indeparta puterea noptii
Ce-n suflet iar mi se strecoara,
Sub apasarea ei raceala mortii
Ma incolteste ca o fiara.
Alunec lin in bezna, in tacere,
Cuprinsa-n golul din launtrul meu
Ce ma imbraca fara vrere
In neputinta, cu vesmantul sau.
Strivita-n gheara noptii iara
Sunt iar nimic si sunt niciunde,
Ma uit la trupul meu de cerara
Cum zace chinuit de umbre.
Chircit si fara de speranta
Zvacneste-n agonia lui morbida,
Alaturi de-al meu suflet se inalta
In noaptea fara tarmuri…nesfarsita.
Otravuri negre si nelinisti
Traiesc in trupu-mi vlaguit.
As plange de-as putea de mila-i
Dar, sufletul mi-e obosit.
Ma las purtata-n ceata crudei nopti,
Ma duca-n dulcea-i acalmie,
In golul ce-a ramas din alte vieti
Poate-oi razbi sa ma gasesc pe mine.
Nu pot indeparta puterea noptii
Ce-n suflet iar mi se strecoara,
Sub apasarea ei raceala mortii
Ma incolteste ca o fiara.
Alunec lin in bezna, in tacere,
Cuprinsa-n golul din launtrul meu
Ce ma imbraca fara vrere
In neputinta, cu vesmantul sau.
Strivita-n gheara noptii iara
Sunt iar nimic si sunt niciunde,
Ma uit la trupul meu de cerara
Cum zace chinuit de umbre.
Chircit si fara de speranta
Zvacneste-n agonia lui morbida,
Alaturi de-al meu suflet se inalta
In noaptea fara tarmuri…nesfarsita.
Otravuri negre si nelinisti
Traiesc in trupu-mi vlaguit.
As plange de-as putea de mila-i
Dar, sufletul mi-e obosit.
Ma las purtata-n ceata crudei nopti,
Ma duca-n dulcea-i acalmie,
In golul ce-a ramas din alte vieti
Poate-oi razbi sa ma gasesc pe mine.
O STEA...
Autor:LIVIA BATAIOSU
O stea zambeste strengareste….
E zambetul ce l-ai lasat
Sa-l vad cand dorul meu orbeste
Te cauta neancetat?
O alta stea luceste lacrimand…
E lacrima ce ti-a scapat
Cand cerul il priveai oftand
Si cautai neancetat?
Dar uite, palpaie o stea…
E inima ce mi-ai lasat-o
S-o am cand noaptea-mi este grea.
Neancetat am cautat-o…
O stea zambeste strengareste….
E zambetul ce l-ai lasat
Sa-l vad cand dorul meu orbeste
Te cauta neancetat?
O alta stea luceste lacrimand…
E lacrima ce ti-a scapat
Cand cerul il priveai oftand
Si cautai neancetat?
Dar uite, palpaie o stea…
E inima ce mi-ai lasat-o
S-o am cand noaptea-mi este grea.
Neancetat am cautat-o…
vineri, 6 iunie 2008
MINUNE SFANTA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Minune sfanta aparuta-n zori,
Imbracata-n frunze aramii de toamna,
Daruindu-mi fericire, sanzaiene-flori,
Implinindu-mi viata, comoara minunata.
Suflet pur, aripa de inger
Ce ma-nconjori cu dragoste divina,
Ca pe o sfanta ma inalti la cer,
In raza soarelui m-asezi-lumina.
Adevar ti-e calea unde pasu-ti calca
Presarata cu stelute argintii,
Luceafar aparut pe bolta-ntunecata
Cand viata ma purta pe drumuri pamantii.
Brat ocrotitor, gingasia lunii,
In brate ma cuprinzi, paradis etern,
Soapte imi trimiti in frematarea marii,
Zambet in tristete pe buze imi asterni.
As daltui cuvinte-n piatra
S-arat iubirea ce ti-o port,
Ramai a mea icoana sfanta
Purtata-n suflet peste tot.
Etern te voi iubi, minune,
In slavi ceresti te voi purta,
Caci Tu esti viata, suflet pentru mine,
Nicicand, nicicum nu te voi uita.
Minune sfanta aparuta-n zori,
Imbracata-n frunze aramii de toamna,
Daruindu-mi fericire, sanzaiene-flori,
Implinindu-mi viata, comoara minunata.
Suflet pur, aripa de inger
Ce ma-nconjori cu dragoste divina,
Ca pe o sfanta ma inalti la cer,
In raza soarelui m-asezi-lumina.
Adevar ti-e calea unde pasu-ti calca
Presarata cu stelute argintii,
Luceafar aparut pe bolta-ntunecata
Cand viata ma purta pe drumuri pamantii.
Brat ocrotitor, gingasia lunii,
In brate ma cuprinzi, paradis etern,
Soapte imi trimiti in frematarea marii,
Zambet in tristete pe buze imi asterni.
As daltui cuvinte-n piatra
S-arat iubirea ce ti-o port,
Ramai a mea icoana sfanta
Purtata-n suflet peste tot.
Etern te voi iubi, minune,
In slavi ceresti te voi purta,
Caci Tu esti viata, suflet pentru mine,
Nicicand, nicicum nu te voi uita.
MI-E DOR
Autor:LIVIA BATAIOSU
In noapte ochi-mi tristi privesc
Si ma framanta ganduri nerostite.
Cu stele doru-mi impletesc.
- Pe unde esti acum iubite?
Inima-mi plange de tristete.
Ii spun Lunii ca ma doare.
Mi-e dor de dulcea-i sarutare,
De calda lui imbratisare.
De mangaiere si alinturi,
Tanjeste sufletul in mine.
Ochii imi lucesc in picuri.
- Iubite, te gandesti oare la mine?
Mi-e dor de buzele cu care,
Imi framanti gura mea-nsetata,
De mana care se strecoara,
Pe trupu-mi dornic ce te asteapta.
Mi-e dor de soaptele fierbinti,
Mi-e dor de dor si de iubire,
Mi-e dor de blanda ta privire.
- Iubite! Mi-e tare dor de tine.
$
In noapte ochi-mi tristi privesc
Si ma framanta ganduri nerostite.
Cu stele doru-mi impletesc.
- Pe unde esti acum iubite?
Inima-mi plange de tristete.
Ii spun Lunii ca ma doare.
Mi-e dor de dulcea-i sarutare,
De calda lui imbratisare.
De mangaiere si alinturi,
Tanjeste sufletul in mine.
Ochii imi lucesc in picuri.
- Iubite, te gandesti oare la mine?
Mi-e dor de buzele cu care,
Imi framanti gura mea-nsetata,
De mana care se strecoara,
Pe trupu-mi dornic ce te asteapta.
Mi-e dor de soaptele fierbinti,
Mi-e dor de dor si de iubire,
Mi-e dor de blanda ta privire.
- Iubite! Mi-e tare dor de tine.
$
MICUTA STEA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Intr-o parte de cer, chiar langa luna,
Stinghera si trista e o steluta.
Lumineaza intens, asteptand in tacere,
Sa se nasca o stea, sa-i dea mangaiere.
Isi doreste o stea s-o inteleaga,
In noapte sa-i spuna ca-i este draga.
Sa-i dea putere sa straluceasca,
Iubire multa sa-i daruiasca.
Din mii de stele in ani n-a gasit,
O stea cat de mica s-o poata iubi.
Traieste retrasa in singuratate,
Sperand la iubire si bunatate.
Candva a avut o stea langa ea,
Dar a plecat, iubind alta stea.
Franta de dor ne-mpartasit,
Increderea in ele atunci si-a pierdut.
Pe o parte de cer intunecat,
Luceste o steluta intens si curat.
Singura-n noapte sta si astepta,
Iubirea sacra si nepatata.
Intr-o parte de cer, chiar langa luna,
Stinghera si trista e o steluta.
Lumineaza intens, asteptand in tacere,
Sa se nasca o stea, sa-i dea mangaiere.
Isi doreste o stea s-o inteleaga,
In noapte sa-i spuna ca-i este draga.
Sa-i dea putere sa straluceasca,
Iubire multa sa-i daruiasca.
Din mii de stele in ani n-a gasit,
O stea cat de mica s-o poata iubi.
Traieste retrasa in singuratate,
Sperand la iubire si bunatate.
Candva a avut o stea langa ea,
Dar a plecat, iubind alta stea.
Franta de dor ne-mpartasit,
Increderea in ele atunci si-a pierdut.
Pe o parte de cer intunecat,
Luceste o steluta intens si curat.
Singura-n noapte sta si astepta,
Iubirea sacra si nepatata.
MEREU DEASUPRA…
Autor: LIVIA BATAIOSU
Strapunge-ma cu mii de ace,
Nicicum nu pot a sangera,
Durerea mi-a intrat in oase
Tot ce-a ramas e lacrima
Ce-i impietrita-n colt de ochi,
Fir de nisip incremenit in stropi.
Loveste-ma cu-ncrancenare,
Nicicum n-ai sa ma poti clinti,
Sunt stanca adanc infipta-n mare,
Eu stiu rabda si stiu razbi,
Durerea stransa-n timp imi da putere
Sa-nfrunt furtuna far’ a ma sfarsi.
Alunga-ma! Cu umilinta
Capul stiu mereu pleca
Dar, nu inseamna ca a mea credinta
Mi-o poti ucide sau lua
Caci umilinta ma ridica,
Mereu voi fi…deasupra ta.
Strapunge-ma cu mii de ace,
Nicicum nu pot a sangera,
Durerea mi-a intrat in oase
Tot ce-a ramas e lacrima
Ce-i impietrita-n colt de ochi,
Fir de nisip incremenit in stropi.
Loveste-ma cu-ncrancenare,
Nicicum n-ai sa ma poti clinti,
Sunt stanca adanc infipta-n mare,
Eu stiu rabda si stiu razbi,
Durerea stransa-n timp imi da putere
Sa-nfrunt furtuna far’ a ma sfarsi.
Alunga-ma! Cu umilinta
Capul stiu mereu pleca
Dar, nu inseamna ca a mea credinta
Mi-o poti ucide sau lua
Caci umilinta ma ridica,
Mereu voi fi…deasupra ta.
MATZA ALINTATA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Sunt o matza ciufulita
Si sunt tare fericita,
Zece gheme am de ata
Caci, stapanul ma rasfata.
Sunt un matz cam pirpiriu,
Blana mi-e spre maroniu,
Miorlai si dau cu labuta
Si imi spal de zor blanita.
Ma alint pe canapea
Si ma joc cu ciucurasii,
Stapanul de m-o vedea,
Un pupic o vrea sa-mi dea.
Si clipesc mai des din gene,
Ca asa sunt mai frumoasa,
Parca-s puiul printre pene,
Sunt stapana-n toata casa.
Fac si sotii toata ziua,
Miorlai, topai si ma zbengui,
Sunt o matza fericita,
Rasfatata si iubita.
Miaun si ma pisicesc,
Zgarii tare si zambesc,
Vreau sa fiu mereu privita,
Sufar rau de pisicita.
Sunt o matza ciufulita
Si sunt tare fericita,
Zece gheme am de ata
Caci, stapanul ma rasfata.
Sunt un matz cam pirpiriu,
Blana mi-e spre maroniu,
Miorlai si dau cu labuta
Si imi spal de zor blanita.
Ma alint pe canapea
Si ma joc cu ciucurasii,
Stapanul de m-o vedea,
Un pupic o vrea sa-mi dea.
Si clipesc mai des din gene,
Ca asa sunt mai frumoasa,
Parca-s puiul printre pene,
Sunt stapana-n toata casa.
Fac si sotii toata ziua,
Miorlai, topai si ma zbengui,
Sunt o matza fericita,
Rasfatata si iubita.
Miaun si ma pisicesc,
Zgarii tare si zambesc,
Vreau sa fiu mereu privita,
Sufar rau de pisicita.
MINCIUNA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Fecioara vicleana cu nurii in vant,
Ce otravesti limba cu al tau cuvant.
Atragi suflete-n fals legamant
Si frangi inimi cu vorbe in vant.
Cu ochii tai verzi seduci si ineci.
Neatinse de pata guri rozalii.
Cu priviri languroase dar seci,
Le indrumi pasii in locuri pustii.
In cosita ta neagra, in cozi impletite,
In loc de flori ti-ai prins cuvinte.
In drumul sau le fura vantul.
Le-mprastie apoi pe tot pamantul.
Esti o mireasa cu voalul patat,
De rosul fetelor ce te-au venerat..
Orbiti fiind de a ta frumusete,
De vorba ta si o falsa franchete.
Fecioara vicleana cu nurii in vant,
Ce otravesti limba cu al tau cuvant.
Atragi suflete-n fals legamant
Si frangi inimi cu vorbe in vant.
Cu ochii tai verzi seduci si ineci.
Neatinse de pata guri rozalii.
Cu priviri languroase dar seci,
Le indrumi pasii in locuri pustii.
In cosita ta neagra, in cozi impletite,
In loc de flori ti-ai prins cuvinte.
In drumul sau le fura vantul.
Le-mprastie apoi pe tot pamantul.
Esti o mireasa cu voalul patat,
De rosul fetelor ce te-au venerat..
Orbiti fiind de a ta frumusete,
De vorba ta si o falsa franchete.
MASTI
Autor:LIVIA BATAIOSU
Cuvinte…rautate, parsivie
Ascunsa-n fete blande, masti
Ce in mocirla stau, trufie,
Se arata sfinti, demoni neciopliti.
Imprastie noroi, nestiind ca maine
Noroiul se va-ntoarce si va-nghite
Demonul ce-n inger se arata
Invocand dreptatea…necurata.
Masca..albina muncitoare, suflet mare
Ce-i de fapt o viespe-nveninata,
Invidie, ipocrizie, dulce miere
Ce n-a avut-o…albina e furata.
Masca…sarut…vaduva neagra,
Zambet fals pus de fatada
Atragand sarmana prada
Nestiind ca plasa pentru ea e nada.
Masca…ravna, ascunsa uneltire,
Vorbe dulci, falsitate in privare,
O masca-i este viata fara viata,
Este dar nu este, e doar…o aparenta.
Cuvinte…rautate, parsivie
Ascunsa-n fete blande, masti
Ce in mocirla stau, trufie,
Se arata sfinti, demoni neciopliti.
Imprastie noroi, nestiind ca maine
Noroiul se va-ntoarce si va-nghite
Demonul ce-n inger se arata
Invocand dreptatea…necurata.
Masca..albina muncitoare, suflet mare
Ce-i de fapt o viespe-nveninata,
Invidie, ipocrizie, dulce miere
Ce n-a avut-o…albina e furata.
Masca…sarut…vaduva neagra,
Zambet fals pus de fatada
Atragand sarmana prada
Nestiind ca plasa pentru ea e nada.
Masca…ravna, ascunsa uneltire,
Vorbe dulci, falsitate in privare,
O masca-i este viata fara viata,
Este dar nu este, e doar…o aparenta.
MARTE IN SUFLETUL MEU
Autor:LIVIA BATAIOSU
Deschide-ti mana! Vant de primavara
Presara peste trupul meu,
Din pleoapa-ti umeda lasa sa cada,
Bob de roua proaspat ca sarutul tau.
Din suava-ti gura trimite-mi adieri,
Calde, inmiresmate ca si bratul tau
Ce imi cuprinde trupu-n mangaieri,
Esti peste tot in jurul meu.
Deschide-ti inima si ploi de marte,
Ma vor preface-n picuri de argint
Si voi zbura in zari, departe,
Pe fata ta am sa m-asez, zambind.
Deschide-ti sufletul si flori de primavara
Ma vor cuprinde cu petala lor,
Ma vor purta in lumea lor suava,
Voi fi o flore…nu suflet calator.
Deschide-ti gandul si lasa lacramioara,
Sa ma atinga-n treacat cu prospetimea ei,
Sa-i simt tristetea, dorul si iubirea
Nascuta azi si ieri din ochii tai.
$
Deschide-ti mana! Vant de primavara
Presara peste trupul meu,
Din pleoapa-ti umeda lasa sa cada,
Bob de roua proaspat ca sarutul tau.
Din suava-ti gura trimite-mi adieri,
Calde, inmiresmate ca si bratul tau
Ce imi cuprinde trupu-n mangaieri,
Esti peste tot in jurul meu.
Deschide-ti inima si ploi de marte,
Ma vor preface-n picuri de argint
Si voi zbura in zari, departe,
Pe fata ta am sa m-asez, zambind.
Deschide-ti sufletul si flori de primavara
Ma vor cuprinde cu petala lor,
Ma vor purta in lumea lor suava,
Voi fi o flore…nu suflet calator.
Deschide-ti gandul si lasa lacramioara,
Sa ma atinga-n treacat cu prospetimea ei,
Sa-i simt tristetea, dorul si iubirea
Nascuta azi si ieri din ochii tai.
$
MARGARITARE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Margaritare-ti curg pe fata
Lasand urme luminoase spre barbie,
Stralucesc, ca-n ele poarta,
Iubirea luminoasa ce-i ascunsa-n tine.
Margaritare-ti ies din gura-ntredeschisa,
In soapte si suspine cu comori ascunse,
Comori stralucitoare in suflet ferecate,
De nimeni nestiute, tinute-n bunatate.
Margaritare ai in privirea blanda
Cu care mangai inimi in sclipiri vioaie,
O privire doar, sterge orice pata
De pareri de rau sau de rautate.
In maini calde porti margaritare,
Daruiesti caldura, multa mangaiere.
Margaritar ti-e sufletul in care natura
In margaritare si-a lasat lumina.
Margaritare-ti curg pe fata
Lasand urme luminoase spre barbie,
Stralucesc, ca-n ele poarta,
Iubirea luminoasa ce-i ascunsa-n tine.
Margaritare-ti ies din gura-ntredeschisa,
In soapte si suspine cu comori ascunse,
Comori stralucitoare in suflet ferecate,
De nimeni nestiute, tinute-n bunatate.
Margaritare ai in privirea blanda
Cu care mangai inimi in sclipiri vioaie,
O privire doar, sterge orice pata
De pareri de rau sau de rautate.
In maini calde porti margaritare,
Daruiesti caldura, multa mangaiere.
Margaritar ti-e sufletul in care natura
In margaritare si-a lasat lumina.
MAREA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Esarfe albastre impletite-n orizont,
Cu luna si stele pe valuri plutind.
Spuma danseaza aproape de tarm,
Leganand scoici si melci care dorm.
Valuri se-nalta ca apoi sa se piarda,
In adanc de matase unde sirenele canta.
Vantul aduna canturi si soapte,
Vraji nerostite, le arunca in noapte.
Cuprinde in treacat doua trupuri vrajite,
De a marii putere, pe nisipul fierbinte
Se contopesc, fac parte din mare,
Din luna, din stele, topinduse-n zare.
Luna priveste rezemata de un val.
C-o stea in spuma s-ar dezmirda.
Dar nu vrea sa-si piarda cumva,
In albastrul marii, galbenul pal.
Matasea marii si praful de stele
Unite de vant cu luna-ntre ele.
Sunt doua ceruri pierdute in mare,
Impletite-n esarfe de matase, albastre.
Esarfe albastre impletite-n orizont,
Cu luna si stele pe valuri plutind.
Spuma danseaza aproape de tarm,
Leganand scoici si melci care dorm.
Valuri se-nalta ca apoi sa se piarda,
In adanc de matase unde sirenele canta.
Vantul aduna canturi si soapte,
Vraji nerostite, le arunca in noapte.
Cuprinde in treacat doua trupuri vrajite,
De a marii putere, pe nisipul fierbinte
Se contopesc, fac parte din mare,
Din luna, din stele, topinduse-n zare.
Luna priveste rezemata de un val.
C-o stea in spuma s-ar dezmirda.
Dar nu vrea sa-si piarda cumva,
In albastrul marii, galbenul pal.
Matasea marii si praful de stele
Unite de vant cu luna-ntre ele.
Sunt doua ceruri pierdute in mare,
Impletite-n esarfe de matase, albastre.
MAMA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Voi scrie acum dar, nu de mama mea,
Ci de mama celor multi,
Ce si-a dat suflet rupt din ea,
Copiilor nascuti si nenascuti.
Voi spune despre mama buna,
Ce-n sacrificii s-a luptat.
Ce si-a rupt painea de la gura,
Cea care a stat si a rabdat.
De mama care cu blandete,
Copilul si-a crescut si alintat.
Ea poarta-n suflet frumusete,
Iubire fara de pacat.
De mama care-ti este sprijin,
Oricat de mult ai fi gresit.
Cea care iarta fara preget,
Copilului nesabuit.
Voi spune si de mama inteleapta,
Ce-ndruma pasii rataciti.
Drumul in viata va arata,
Cu pilde bune sfatuiti.
De mama rea cea indracita,
Nu vreau sa scriu nici sa gandesc.
Va fi in ceruri judecata,
De Tatal nostrum cel ceresc.
Voi scrie acum dar, nu de mama mea,
Ci de mama celor multi,
Ce si-a dat suflet rupt din ea,
Copiilor nascuti si nenascuti.
Voi spune despre mama buna,
Ce-n sacrificii s-a luptat.
Ce si-a rupt painea de la gura,
Cea care a stat si a rabdat.
De mama care cu blandete,
Copilul si-a crescut si alintat.
Ea poarta-n suflet frumusete,
Iubire fara de pacat.
De mama care-ti este sprijin,
Oricat de mult ai fi gresit.
Cea care iarta fara preget,
Copilului nesabuit.
Voi spune si de mama inteleapta,
Ce-ndruma pasii rataciti.
Drumul in viata va arata,
Cu pilde bune sfatuiti.
De mama rea cea indracita,
Nu vreau sa scriu nici sa gandesc.
Va fi in ceruri judecata,
De Tatal nostrum cel ceresc.
MIROASE A TOAMNA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Miroase a toamna si a ploi,
A bruma groasa si noroi,
A gutui copti pe crengi golase,
Scuturate-n vanturi furioase.
Miroase a zile cenusii,
In care soarele timid
Abia de-l vezi la rasarit
Iar cand apune nici nu stii.
Miroase a fan proaspat cosit
Si a pamant neodihnit,
Acum de vreme molesit
S-a intins la somn in griul linistit.
Miroase a sfarsit de vara
Si-a focul ce arde-n camara.
Miroase a struguri si a flori
Ce atipesc sub picurii de ploi.
Miroase a natura adormita,
Miroase a calm, a liniste profunda
Ce te indeamna la somn si la visare
In timp ce asculti ropote de ploaie.
Miroase a toamna si a ploi,
A bruma groasa si noroi,
A gutui copti pe crengi golase,
Scuturate-n vanturi furioase.
Miroase a zile cenusii,
In care soarele timid
Abia de-l vezi la rasarit
Iar cand apune nici nu stii.
Miroase a fan proaspat cosit
Si a pamant neodihnit,
Acum de vreme molesit
S-a intins la somn in griul linistit.
Miroase a sfarsit de vara
Si-a focul ce arde-n camara.
Miroase a struguri si a flori
Ce atipesc sub picurii de ploi.
Miroase a natura adormita,
Miroase a calm, a liniste profunda
Ce te indeamna la somn si la visare
In timp ce asculti ropote de ploaie.
MAINE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Poate maine va fi diferita
Si poate voi simti si altceva
Decat tristete si furia inversunata,
Poate maine ma va lumina.
Maine s-ar putea sa imi aduca
Ce-mi doresc de atata timp,
Un pic de liniste si de odihna
In al meu trup atat de oboist.
Si-n suflet poate voi simti
Fericirea ce-mi lipseste
Poate maine-mi va opri
Lacrima ce-o am si ma orbeste.
Poate maine imi aduce alinarea
Zilelor pustii si cenusii traite,
Poate voi simti din nou chemarea
Zilelor frumoase, insorite.
Poate maine imi voi sterge fata
De raul care zace-n mine,
Poate voi intinde cu drag mana
Vietii, bucuriei, zilelor senine/.
Poate maine va fi diferita
Si poate voi simti si altceva
Decat tristete si furia inversunata,
Poate maine ma va lumina.
Maine s-ar putea sa imi aduca
Ce-mi doresc de atata timp,
Un pic de liniste si de odihna
In al meu trup atat de oboist.
Si-n suflet poate voi simti
Fericirea ce-mi lipseste
Poate maine-mi va opri
Lacrima ce-o am si ma orbeste.
Poate maine imi aduce alinarea
Zilelor pustii si cenusii traite,
Poate voi simti din nou chemarea
Zilelor frumoase, insorite.
Poate maine imi voi sterge fata
De raul care zace-n mine,
Poate voi intinde cu drag mana
Vietii, bucuriei, zilelor senine/.
MOARTE SPRE VIATA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Mireasa a vietii in voalul tau negru,
Ne acaperi lumina, ne duci spre lumina.
Patrunzi adanc in spiritul nostru,
Si ne conduci spre forta divina.
In negre sclipiri incet te apropii,
Ne cuprinzi trupul si ne iei ochii.
Ne storci de vlaga , apoi iti iei,
Sarutul rece in negre cantari.
Sarutul mortii ce-si ia cu sete,
Sufletul cald care se zbate,
Fara putere, e doar o prada,
Prinsa intr-a mortii neagra capcana.
O data cu tine incepe sfarsitul,
Apoi ne duci unde-ncepe inceputul,
Unor lumi nestiute pe care apoi,
Le vei trai impreuna cu noi.
Mireasa a vietii in voalul tau negru,
Ne acaperi lumina, ne duci spre lumina.
Patrunzi adanc in spiritul nostru,
Si ne conduci spre forta divina.
In negre sclipiri incet te apropii,
Ne cuprinzi trupul si ne iei ochii.
Ne storci de vlaga , apoi iti iei,
Sarutul rece in negre cantari.
Sarutul mortii ce-si ia cu sete,
Sufletul cald care se zbate,
Fara putere, e doar o prada,
Prinsa intr-a mortii neagra capcana.
O data cu tine incepe sfarsitul,
Apoi ne duci unde-ncepe inceputul,
Unor lumi nestiute pe care apoi,
Le vei trai impreuna cu noi.
MA VOI ASCUNDE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Tot spun ca plec dar, n-am facut-o inca.
Poate-ntr-o zi sau poate-n noaptea cea adanca,
Ma voi furisa de voi in lumea mare,
Fara sa las o urma sau scrisoare.
Poate am sa plec sa ma ascund,
In ceata groasa din muntii cei batrani.
Sau poate intr-o manastire,
Sa duc ruga Domnului cu mine.
Curaj din disperare-mi voi lua
Si voi fugi din lumea asta rea.
Voi ingropa in urma totul
Si voi pleca fara sa-ntorc nici capul.
In marea cea adanca as putea sa ma ascund,
Sa nu-mi ajunga pasul nici macar un gand.
Sau poate-n ceruri dupa stele aprinse,
Sa nu va amintiti de mine nici in vise.
Ori in padurea deasa in scorburi de copaci,
Sa nu vad pe nimeni si sa n-aud voci.
Sa ma pierd in frunze si in lastarisuri,
Sa m-ascund de voi in negre hatisuri.
Tot spun ca plec dar, n-am facut-o inca.
Poate-ntr-o zi sau poate-n noaptea cea adanca,
Ma voi furisa de voi in lumea mare,
Fara sa las o urma sau scrisoare.
Poate am sa plec sa ma ascund,
In ceata groasa din muntii cei batrani.
Sau poate intr-o manastire,
Sa duc ruga Domnului cu mine.
Curaj din disperare-mi voi lua
Si voi fugi din lumea asta rea.
Voi ingropa in urma totul
Si voi pleca fara sa-ntorc nici capul.
In marea cea adanca as putea sa ma ascund,
Sa nu-mi ajunga pasul nici macar un gand.
Sau poate-n ceruri dupa stele aprinse,
Sa nu va amintiti de mine nici in vise.
Ori in padurea deasa in scorburi de copaci,
Sa nu vad pe nimeni si sa n-aud voci.
Sa ma pierd in frunze si in lastarisuri,
Sa m-ascund de voi in negre hatisuri.
MOR INCET
Autor:LIVIA BATAIOSU
Mor putin cate putin,
In fiecare zi incet ma sting.
Nu simt nici soare si nici chin
Si nici nu vreau sa simt nimic.
Nu-mi pasa daca-i zi sau noapte,
Daca traiesc sau daca mor.
Vreau sa dispar usor in soapte,
Sa dau odihna ochilor.
Nu pot sa rad si nici sa plang,
De fapt imi place sa ma sting
In ploaia care-mi bate-n geam
Care, ma cheama in neant.
Mor incet in fiecare noapte
Cand stelele ma cheama-n zbor
Dar, condamnata sunt la zilele banale
Sa le traiesc si sa-mi doresc sa mor.
Nu vreau sa lupt si nici sa cred
Ca maine totul va fi bine,
Eu am pierdut al fericirii rand
Si maine nu exista pentru mine.
Nu simt nimic si nici nu vreau
Caci mor incet, usor ma sting.
Nu simt nici bine si nici rau,
Nu pot zambi si nici sa plang.
Doar ma sting…
$
Mor putin cate putin,
In fiecare zi incet ma sting.
Nu simt nici soare si nici chin
Si nici nu vreau sa simt nimic.
Nu-mi pasa daca-i zi sau noapte,
Daca traiesc sau daca mor.
Vreau sa dispar usor in soapte,
Sa dau odihna ochilor.
Nu pot sa rad si nici sa plang,
De fapt imi place sa ma sting
In ploaia care-mi bate-n geam
Care, ma cheama in neant.
Mor incet in fiecare noapte
Cand stelele ma cheama-n zbor
Dar, condamnata sunt la zilele banale
Sa le traiesc si sa-mi doresc sa mor.
Nu vreau sa lupt si nici sa cred
Ca maine totul va fi bine,
Eu am pierdut al fericirii rand
Si maine nu exista pentru mine.
Nu simt nimic si nici nu vreau
Caci mor incet, usor ma sting.
Nu simt nici bine si nici rau,
Nu pot zambi si nici sa plang.
Doar ma sting…
$
MA IARTA!
Autor:LIVIA BATAIOSU
Ochii mi-i aplec…regret
Ca te-am ranit cu vorba mea taiosa,
In temeri fara rost m-am ratacit
Si ti-am adus tristetea, nemiloasa.
Ma iarta azi ca-n ganduri negre ieri
Eu te-am tarat fara de vina,
N-am vrut in suflet sa-ti aduc dureri,
Ma iarta, vina mi-o alina!
Din suflet azi te rog, ma iarta!
Premeste-ma din nou la pieptul tau,
Premeste-mi mana ce asteapta
Sa-ti simta dragostea din nou.
Imbratisari, sarut pe ochii intristati,
Pareri de rau din suflet izvorate,
Azi iti trimit din randul celor vinovati,
Rostind cu ardore, cu regret aste cuvinte:
MA IARTA!!
$
Ochii mi-i aplec…regret
Ca te-am ranit cu vorba mea taiosa,
In temeri fara rost m-am ratacit
Si ti-am adus tristetea, nemiloasa.
Ma iarta azi ca-n ganduri negre ieri
Eu te-am tarat fara de vina,
N-am vrut in suflet sa-ti aduc dureri,
Ma iarta, vina mi-o alina!
Din suflet azi te rog, ma iarta!
Premeste-ma din nou la pieptul tau,
Premeste-mi mana ce asteapta
Sa-ti simta dragostea din nou.
Imbratisari, sarut pe ochii intristati,
Pareri de rau din suflet izvorate,
Azi iti trimit din randul celor vinovati,
Rostind cu ardore, cu regret aste cuvinte:
MA IARTA!!
$
MOSTENIRE
MOSTENIRE
autor : LIVIA BATAIOSU
Paduri de fier si flori de sticla,
In care case vor avea,
Doar animale impaiate,
Cu ochi luciosi de catifea.
Cascadele vor curge-n valuri,
Doar in picture si amintiri.
Si pasarile vor canta,
Doar pe C.D. pentru copii.
Pe mari albastre de hartie,
Doar pesti de plastic vor pluti
Si pescarusi de fier in zare,
Din aripi greu vor zangani.
In parcuri virtuale pruncii,
De mana voi ii veti plimba.
Ce mostenire voi adultii,
Copiilor le veti lasa?
Si oare nu va este teama?
Natura se va razbuna.
Cu ploi acide si tornade.
In inundatii veti pieri.
Un tavalug de foc va arde
Fara crutare a voastra nestiinta.
Cutremure vor ingropa
Prostia, nepasarea, necredinta.
Va veti trezi dar prea tarziu.
Veti suferi, va veti cai.
Veti mosteni ce ati creat,
De mana voastra veti muri.
Veti construi neancetat,
Cavoul vostru-n care maine,
Veti locui intr-un palat.
Plin de tristete si suspine.
autor : LIVIA BATAIOSU
Paduri de fier si flori de sticla,
In care case vor avea,
Doar animale impaiate,
Cu ochi luciosi de catifea.
Cascadele vor curge-n valuri,
Doar in picture si amintiri.
Si pasarile vor canta,
Doar pe C.D. pentru copii.
Pe mari albastre de hartie,
Doar pesti de plastic vor pluti
Si pescarusi de fier in zare,
Din aripi greu vor zangani.
In parcuri virtuale pruncii,
De mana voi ii veti plimba.
Ce mostenire voi adultii,
Copiilor le veti lasa?
Si oare nu va este teama?
Natura se va razbuna.
Cu ploi acide si tornade.
In inundatii veti pieri.
Un tavalug de foc va arde
Fara crutare a voastra nestiinta.
Cutremure vor ingropa
Prostia, nepasarea, necredinta.
Va veti trezi dar prea tarziu.
Veti suferi, va veti cai.
Veti mosteni ce ati creat,
De mana voastra veti muri.
Veti construi neancetat,
Cavoul vostru-n care maine,
Veti locui intr-un palat.
Plin de tristete si suspine.
LUNA SANGERIE
Autor:LIVIA BATAIOSU
In seara asta luna,
Pe cer e sangerie.
Ce s-a-ntamplat din nou?
Ce ar putea sa fie?
Cumva soarele iara,
Nu i-a dat raspuns?
Caci amandoi pe seara,
Erau catre apus.
Luna-i suferinda.
Ca un ochi arata,
Care plange-ntr-una,
Dragostea pierdutaa.
Sta chircita-n cer,
Fara maretie.
Mistuita-n dor,
De a sa iubire.
Lacrimile-i cad,
Pe florile noptii,
Se prefac in roua,
Rece a diminetii.
In seara asta luna,
Pe cer e sangerie.
Ce s-a-ntamplat din nou?
Ce ar putea sa fie?
Cumva soarele iara,
Nu i-a dat raspuns?
Caci amandoi pe seara,
Erau catre apus.
Luna-i suferinda.
Ca un ochi arata,
Care plange-ntr-una,
Dragostea pierdutaa.
Sta chircita-n cer,
Fara maretie.
Mistuita-n dor,
De a sa iubire.
Lacrimile-i cad,
Pe florile noptii,
Se prefac in roua,
Rece a diminetii.
MULT MAI MULT
Autor:LIVIA BATAIOSU
E mult mai mult decat iubire,
Ce simt iubite pentru tine.
E lumea-ntreaga la un loc,
Stransa-n iubirea ce ti-o port.
Nu-i grea deloc caci, e frumoasa,
O port cu mine si in mine,
Sa-ti daruiesc clipe frumoase,
Din viata mea, doar pentru tine.
E mult mai mult decat iubire.
E sentimentul de-mplinire,
Impletit cu dragoste curata,
De speranta-n vis purtata.
O iubire mare, aprinsa, nevazuta,
Contopita-n vise si dorinta.
Care trece peste mine si vointa,
Caci te iubesc cu-ntreaga mea fiinta.
E mult mai mult decat as fi crezut,
Te iubesc cu tot ce simt, vad si aud.
Am inima si sufletul pierdut.
-Iubite, tie ti le-am daruit.
E mult mai mult decat iubire,
Ce simt iubite pentru tine.
E lumea-ntreaga la un loc,
Stransa-n iubirea ce ti-o port.
Nu-i grea deloc caci, e frumoasa,
O port cu mine si in mine,
Sa-ti daruiesc clipe frumoase,
Din viata mea, doar pentru tine.
E mult mai mult decat iubire.
E sentimentul de-mplinire,
Impletit cu dragoste curata,
De speranta-n vis purtata.
O iubire mare, aprinsa, nevazuta,
Contopita-n vise si dorinta.
Care trece peste mine si vointa,
Caci te iubesc cu-ntreaga mea fiinta.
E mult mai mult decat as fi crezut,
Te iubesc cu tot ce simt, vad si aud.
Am inima si sufletul pierdut.
-Iubite, tie ti le-am daruit.
LUNA MA PRIVESTE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Luna-mi intra pe fereastra,
Frumoasa cerului Craiasa,
Invelita-n noaptea deasa,
Printre nori incet se furiseaza.
In salba stelelor impodobita
Paseste-n puf de nor ceresc,
Pe fata-i palida si trista
Minunea lumii o citesc.
Un norisor ce-n treacat o umbreste
Este strapuns de razele-i fugare,
Pentru o vreme lumina-i rataceste,
Prin norul destramat de blande raze.
Luceafarul ce-n veac o insoteste
Isi pleaca fruntea de paj credincios,
Lumina lui in fata ei paleste,
In noapte cand paseste cu pasul ei regesc.
Luna-mi lumineaza chipul.
Inmarmurita stau si o privesc,
Cuprinsa sunt de vraja ce-mi alunga somnul.
Luna ma priveste cu ochiul ei ceresc.
Luna-mi intra pe fereastra,
Frumoasa cerului Craiasa,
Invelita-n noaptea deasa,
Printre nori incet se furiseaza.
In salba stelelor impodobita
Paseste-n puf de nor ceresc,
Pe fata-i palida si trista
Minunea lumii o citesc.
Un norisor ce-n treacat o umbreste
Este strapuns de razele-i fugare,
Pentru o vreme lumina-i rataceste,
Prin norul destramat de blande raze.
Luceafarul ce-n veac o insoteste
Isi pleaca fruntea de paj credincios,
Lumina lui in fata ei paleste,
In noapte cand paseste cu pasul ei regesc.
Luna-mi lumineaza chipul.
Inmarmurita stau si o privesc,
Cuprinsa sunt de vraja ce-mi alunga somnul.
Luna ma priveste cu ochiul ei ceresc.
N-AI INCERCAT
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nici macar n-ai incercat,
Cumva sa ma-ntelegi.
Sa treci de mine si sa vezi,
Cine sunt eu cu adevarat.
Ce-i in adancul cel adanc,
In sufletul ascuns in mine,
Nu pot prin vorbe sa m-aduc,
La suprafata pentru tine.
N-ai incercat sa stii ce simt.
Sa simti in trupu-mi frematarea.
Sa imi patrunzi adanc in gand,
Sa vezi lumina si iubirea.
Sa te apropii cu iubire,
De-a mea raceala ce e-n mine.
Sa ma acoperi cu rabdare,
Caci sunt aici, chiar langa tine.
N-ai incercat sa simti bataia
Inimii ce abia steapta,
Sa o descoperi, ca-i curata
Ea te iubeste dar, n-arata.
Era prea greu sa-ncerci,
Ai preferat sa nu-ntelegi.
Eu m-am retras, tu ai fugit,
Suntem un cuplu multumit.
Nici macar n-ai incercat,
Cumva sa ma-ntelegi.
Sa treci de mine si sa vezi,
Cine sunt eu cu adevarat.
Ce-i in adancul cel adanc,
In sufletul ascuns in mine,
Nu pot prin vorbe sa m-aduc,
La suprafata pentru tine.
N-ai incercat sa stii ce simt.
Sa simti in trupu-mi frematarea.
Sa imi patrunzi adanc in gand,
Sa vezi lumina si iubirea.
Sa te apropii cu iubire,
De-a mea raceala ce e-n mine.
Sa ma acoperi cu rabdare,
Caci sunt aici, chiar langa tine.
N-ai incercat sa simti bataia
Inimii ce abia steapta,
Sa o descoperi, ca-i curata
Ea te iubeste dar, n-arata.
Era prea greu sa-ncerci,
Ai preferat sa nu-ntelegi.
Eu m-am retras, tu ai fugit,
Suntem un cuplu multumit.
LUNA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Craiasa a cerului si a noptii,
Ce n-ai pereche in calea vietii.
Stai trista in singuratate,
Caci de iubire nu ai parte.
Destinul cel ironic a facut,
Sa-ti ia iubitul cel dorit.
Sa-ti plangi iubirea noptile
Si sa-l astepti cu zilele.
Cand luminezi indragostitii
Si vezi sarutul lor sub clar de luna,
Iti lacrimeaza-n taina ochii,
Iar inima cu dor suspina.
Raceala ta din suferinta
Si lacrimi multe s-a nascut.
Iar soarele in neputinta,
I-aprins de dorul din trecut.
Mireasa esti fara de mire,
Cu fruntea-nalta si incruntata,
Astepti sa vina a ta iubire,
Astepti cu dor, infrigurata.
Craiasa a cerului si a noptii,
Ce n-ai pereche in calea vietii.
Stai trista in singuratate,
Caci de iubire nu ai parte.
Destinul cel ironic a facut,
Sa-ti ia iubitul cel dorit.
Sa-ti plangi iubirea noptile
Si sa-l astepti cu zilele.
Cand luminezi indragostitii
Si vezi sarutul lor sub clar de luna,
Iti lacrimeaza-n taina ochii,
Iar inima cu dor suspina.
Raceala ta din suferinta
Si lacrimi multe s-a nascut.
Iar soarele in neputinta,
I-aprins de dorul din trecut.
Mireasa esti fara de mire,
Cu fruntea-nalta si incruntata,
Astepti sa vina a ta iubire,
Astepti cu dor, infrigurata.
N-AI SA MA PIERZI
Autor:LIVIA BATAIOSU
N-ai sa ma pierzi caci sunt a ta,
Sortita sunt pe vesnicie tie.
Voi fi alaturi stand in dreapta ta,
In lumea asta si cea ce-o sa vie.
Noi suntem unul, rupt in doua,
Acelasi aluat avem in trup si suflet,
Iubirea noastra e scaldata-n roua
Sanzaienelor ce ne-a unit in cuget.
Nu-ti fie teama n-am sa plec
Caci, simtamintele imi sunt adanci.
Cu tine vreau sa ma petrec,
Daca ma vrei, voi fi a ta pe veci.
Voi fi mereu ce ti-ai dorit
Chiar si atunci cand nu sunt langa tine.
Voi fi al tau suflet iubit,
Atat cat ma doresti, Stii bine.
Nu-ti fie teama caci nu pot
Nicicum sa uit. Traiesc cu tine,
Caci dragostea ce-adanc ti-o port
Va fi mereu aici, crescanda-n mine.
$
N-ai sa ma pierzi caci sunt a ta,
Sortita sunt pe vesnicie tie.
Voi fi alaturi stand in dreapta ta,
In lumea asta si cea ce-o sa vie.
Noi suntem unul, rupt in doua,
Acelasi aluat avem in trup si suflet,
Iubirea noastra e scaldata-n roua
Sanzaienelor ce ne-a unit in cuget.
Nu-ti fie teama n-am sa plec
Caci, simtamintele imi sunt adanci.
Cu tine vreau sa ma petrec,
Daca ma vrei, voi fi a ta pe veci.
Voi fi mereu ce ti-ai dorit
Chiar si atunci cand nu sunt langa tine.
Voi fi al tau suflet iubit,
Atat cat ma doresti, Stii bine.
Nu-ti fie teama caci nu pot
Nicicum sa uit. Traiesc cu tine,
Caci dragostea ce-adanc ti-o port
Va fi mereu aici, crescanda-n mine.
$
LUMINI SI UMBRE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Lumini si umbre trecatoare,
Suntem pe-al vietii povarnis.
Cand stam in umbra, cand in soare,
Cand coboram, cand poticnim la cate un urcus.
Lumini si umbre ratacite-n vitregii
Pe drumul vietii incetosat si incurcat,
Ce cauta neobosite noima vietii,
Menirea pentru care s-au nascut.
Si umbla cautand raspunsuri
Scotocind in umbre si lumini
Dar, poticnesc in limite si neajunsuri,
Caci limitate sunt in fapte si gandiri.
Umbre ce ies in lumina uneori sclipind,
Lumini care ajung in umbre ratacind,
Ce-si cauta un scop orbecaind.
Suntem umbre si lumini pierdute-n timp.
Lumini si umbre trecatoare,
Suntem pe-al vietii povarnis.
Cand stam in umbra, cand in soare,
Cand coboram, cand poticnim la cate un urcus.
Lumini si umbre ratacite-n vitregii
Pe drumul vietii incetosat si incurcat,
Ce cauta neobosite noima vietii,
Menirea pentru care s-au nascut.
Si umbla cautand raspunsuri
Scotocind in umbre si lumini
Dar, poticnesc in limite si neajunsuri,
Caci limitate sunt in fapte si gandiri.
Umbre ce ies in lumina uneori sclipind,
Lumini care ajung in umbre ratacind,
Ce-si cauta un scop orbecaind.
Suntem umbre si lumini pierdute-n timp.
N-AM CUVINTE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Privesc coala alba
Si caut cuvinte.
Sa pot exprima,
Ce simt,ce-am in minte.
As descrie o stare.
Cuvinte nu-mi vin.
Ele sunt prea sarace,
Sa spuna ce simt.
As spune de tine,
Ce-nsemni pentru mine.
Cuvintele-s seci,
Si parca prea reci.
As descrie frumosul.
De unde cuvinte?
Capul mi-e gol.,
Nimic n-am in minte.
As vrea sa pot etala
Tristetea, durerea cumva.
Dar cu care cuvant?
Nimic n-am in gand.
As putea fericirea?
Nu exista cuvant,
Cu care ai putea
Descrie cumva
Acest sentiment.
Mintea mi-e alba
Ca tine coala.
Poate maine,
Cuvinte sa-mi vina.
Privesc coala alba
Si caut cuvinte.
Sa pot exprima,
Ce simt,ce-am in minte.
As descrie o stare.
Cuvinte nu-mi vin.
Ele sunt prea sarace,
Sa spuna ce simt.
As spune de tine,
Ce-nsemni pentru mine.
Cuvintele-s seci,
Si parca prea reci.
As descrie frumosul.
De unde cuvinte?
Capul mi-e gol.,
Nimic n-am in minte.
As vrea sa pot etala
Tristetea, durerea cumva.
Dar cu care cuvant?
Nimic n-am in gand.
As putea fericirea?
Nu exista cuvant,
Cu care ai putea
Descrie cumva
Acest sentiment.
Mintea mi-e alba
Ca tine coala.
Poate maine,
Cuvinte sa-mi vina.
LUCRURI CE SCHIMBA
Autor:LIVIA BATAIOSU
In cursul vietii intalnesti
Lucruri, oameni, sentimente
Si vei avea stari sufletesti
De ei si ele provocate.
Te vor schimba in bine sau in rau,
Nu vei simti cum isi fac loc,
Isi vor lasa amprenta-n drumul tau
Si vei simti in timp ecoul lor.
Orice lucru cat de mic trait,
Iti schimba viziunea asupra vietii
Si vei ramane afectat
Nu numai tu, se va rasfrange si la altii.
Aduni in timp si rele dar si bune
Si uneori observi ca te-ai pierdut in ele,
In urmele lasate si in sentimente,
Ce nu-ti apartin dar, le traiesti pe toate.
Traiesti ce vrei si ce nu vrei
Esti tu amestecat printre idei.
Dar, nu esti cel de-acum cinci ani,
Nu esti nici cel de peste ani.
Caci vei trai prin lucruri si cu lucruri,
Ce vor schimba mereu ceva la tine.
Nu stii daca sa plangi sau sa te bucuri,
Ca uneori nu recunosti nici tu, nimic din tine.
$
In cursul vietii intalnesti
Lucruri, oameni, sentimente
Si vei avea stari sufletesti
De ei si ele provocate.
Te vor schimba in bine sau in rau,
Nu vei simti cum isi fac loc,
Isi vor lasa amprenta-n drumul tau
Si vei simti in timp ecoul lor.
Orice lucru cat de mic trait,
Iti schimba viziunea asupra vietii
Si vei ramane afectat
Nu numai tu, se va rasfrange si la altii.
Aduni in timp si rele dar si bune
Si uneori observi ca te-ai pierdut in ele,
In urmele lasate si in sentimente,
Ce nu-ti apartin dar, le traiesti pe toate.
Traiesti ce vrei si ce nu vrei
Esti tu amestecat printre idei.
Dar, nu esti cel de-acum cinci ani,
Nu esti nici cel de peste ani.
Caci vei trai prin lucruri si cu lucruri,
Ce vor schimba mereu ceva la tine.
Nu stii daca sa plangi sau sa te bucuri,
Ca uneori nu recunosti nici tu, nimic din tine.
$
LUCEAFARU-MI ZAMBESTE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Luceafaru-mi zambeste
Si imi trimite raza-i blanda,
Lumina-i rece incalzeste
Soapta nerostita, a inimii dorinta.
Vibreaza-n ochi-mi plini de dor
Si in cuvinte nerostite,
Tese-n vraja noptilor
Sarutul gurii mult ravnite.
Pe raze-mi plimba gandul catre nori
Plin de nelinisti si de dor,
Il duce lin in departari
Catre iubirea mea din zori.
Iubire ce tresare-n roua diminetii
Cand va simti sarutul rece si suav,
Si va zambi sub raza calda a blandetii,
Imbratisat fiind cu dor si drag.
Luceafaru-mi zambeste
Si-mi aduce imbratisarea calda
Ce ma cuprinde si rasfata.
Inchid ochii si ii simt sarutul
Pe buze….iar dorul se inalta
Luceafaru-mi zambeste
Si imi trimite raza-i blanda,
Lumina-i rece incalzeste
Soapta nerostita, a inimii dorinta.
Vibreaza-n ochi-mi plini de dor
Si in cuvinte nerostite,
Tese-n vraja noptilor
Sarutul gurii mult ravnite.
Pe raze-mi plimba gandul catre nori
Plin de nelinisti si de dor,
Il duce lin in departari
Catre iubirea mea din zori.
Iubire ce tresare-n roua diminetii
Cand va simti sarutul rece si suav,
Si va zambi sub raza calda a blandetii,
Imbratisat fiind cu dor si drag.
Luceafaru-mi zambeste
Si-mi aduce imbratisarea calda
Ce ma cuprinde si rasfata.
Inchid ochii si ii simt sarutul
Pe buze….iar dorul se inalta
NE CAUTM
Autor:LIVIA BATAIOSU
Si caut…
In amintirile ramase,
In colturile lor de mult uitate.
Le aduc la viata-n vise
Si-n cuvinte spuse-n soapta.
Te caut…
In mirosul florilor de tei
Si-n picuri jucausi de ploi.
In nori senini si-n stele,
In florile de sanzaiene.
Caut neancetat…
In adieri de vant, mangaierea ta,
In raza de soare, privirea ta,
In soapte, sarutul tau,
In toate, pe tine iubitul meu.
Cauta-ma…
In rime triste si in rasarit,
In luna rece si in dor,
In lumea care o creasem
Si am trait o vreme doar.
Ne cautam…
In ce-am pierdut.
Ne cautam si poate intr-o zi,
Vom reusi si vom gasi,
Ce-am cautat si n-am gasit.
Si caut…
In amintirile ramase,
In colturile lor de mult uitate.
Le aduc la viata-n vise
Si-n cuvinte spuse-n soapta.
Te caut…
In mirosul florilor de tei
Si-n picuri jucausi de ploi.
In nori senini si-n stele,
In florile de sanzaiene.
Caut neancetat…
In adieri de vant, mangaierea ta,
In raza de soare, privirea ta,
In soapte, sarutul tau,
In toate, pe tine iubitul meu.
Cauta-ma…
In rime triste si in rasarit,
In luna rece si in dor,
In lumea care o creasem
Si am trait o vreme doar.
Ne cautam…
In ce-am pierdut.
Ne cautam si poate intr-o zi,
Vom reusi si vom gasi,
Ce-am cautat si n-am gasit.
LINISTE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Linistea se scurge usor din vazduh,
O data cu ploaia somnolenta.
Pleoapele-mi cad catre somnul adanc,
Pasesc spre vis, usor adormita.
O zi linistita amortita-n tacere,
O vrabie trece ciripind alene,
Glasu-i stins se aude pierdut,
Mi-alunga somnul binevenit.
Ametita de somn abia o zaresc,
Ciripeste de zor, vrea s-o hranesc.
Ii este foame si-i plina de apa,
Cu puiul flamand sta si asteapta.
Ii dau niste paine si iar privesc
In liniste cerul si ma gandesc,
Ca-n linistea ploii vreau sa traiesc,
Sa iau putin din darul ceresc.
O zi linistita se scurge spre mine,
O zI ce-o doresc de ani de zile
Dar, prin ploaie fulgere apar
Si-o data cu ele agitatie iar.
Linistea se scurge usor din vazduh,
O data cu ploaia somnolenta.
Pleoapele-mi cad catre somnul adanc,
Pasesc spre vis, usor adormita.
O zi linistita amortita-n tacere,
O vrabie trece ciripind alene,
Glasu-i stins se aude pierdut,
Mi-alunga somnul binevenit.
Ametita de somn abia o zaresc,
Ciripeste de zor, vrea s-o hranesc.
Ii este foame si-i plina de apa,
Cu puiul flamand sta si asteapta.
Ii dau niste paine si iar privesc
In liniste cerul si ma gandesc,
Ca-n linistea ploii vreau sa traiesc,
Sa iau putin din darul ceresc.
O zi linistita se scurge spre mine,
O zI ce-o doresc de ani de zile
Dar, prin ploaie fulgere apar
Si-o data cu ele agitatie iar.
NE-AM CAUTAT
Autor:LIVIA BATAIOSU
In cate vieti ne-am cautat?
Si oare-n cate ne-am iubit?
Pe cate drumuri am umblat?
Si oare cum ne-am despartit?
Dintr-o privire am inteles,
Ca locul meu e langa tine.
Tu m-ai vazut, ai inteles,
Ca doar cu mine-ti este bine.
De unde oare am stiut
Ca ne-am iubit si altadata?
Tu m-ai privit si ai vazut,
Ca sunt iubirea mult visata.
Tu esti scanteia sufletului meu,
Eu, o farama din al tau.
Vom fi mereu cei regasiti,
Din timpuri de demult pierduti.
Acum ca suntem impreuna,
Totul imi pare asa usor.
Dar vom ramane oare dupa,
Ce vom pasi in lumea dreptilor?
De iara ne vom desparti,
Ne-om cauta si ne-om gasi.
Vom cauta in ani o mie,
Sa regasim acea privire.
$
In cate vieti ne-am cautat?
Si oare-n cate ne-am iubit?
Pe cate drumuri am umblat?
Si oare cum ne-am despartit?
Dintr-o privire am inteles,
Ca locul meu e langa tine.
Tu m-ai vazut, ai inteles,
Ca doar cu mine-ti este bine.
De unde oare am stiut
Ca ne-am iubit si altadata?
Tu m-ai privit si ai vazut,
Ca sunt iubirea mult visata.
Tu esti scanteia sufletului meu,
Eu, o farama din al tau.
Vom fi mereu cei regasiti,
Din timpuri de demult pierduti.
Acum ca suntem impreuna,
Totul imi pare asa usor.
Dar vom ramane oare dupa,
Ce vom pasi in lumea dreptilor?
De iara ne vom desparti,
Ne-om cauta si ne-om gasi.
Vom cauta in ani o mie,
Sa regasim acea privire.
$
LICURICIUL
Autor:LIVIA BATAIOSU
Un ras cristalin se aude in noapte,
O scanteie voioasa vazduhul cresteaza.
Se misca-n directii necontrolate.
E viu, e vesel si se distreaza.
Alearga de zor facand piruete,
Se-ncurca in tufe ce dorm linistite,
Orbindu-le ochii, incep sa se certe,
Sa stinga lumina ca sunt obosite.
Lumina din el se aprinde mai tare.
Nu-i pasa de nimeni si nici de ocara.
Isi cheama si fratii de peste hotare,
Lumineaza in noapte ca o comoara.
O bufnita oarba ii dojeneste,
Satula de larma, la ei se rasteste:
-Lumina voastra ma necajeste,
Nu pot sa cant, ma ameteste.
Satui de vorba si de ocara,
Se aseaza-n pom, sus pe o creanga.
Un liliac cu capul in jos,
I-a speriat…era fioros.
S-au dus din nou la tufa batrana,
Sub frunze sa se culce i-a pus.
Apoi a stins a lor lumina.
Noaptea a plecat…soarele-i sus.
Un ras cristalin se aude in noapte,
O scanteie voioasa vazduhul cresteaza.
Se misca-n directii necontrolate.
E viu, e vesel si se distreaza.
Alearga de zor facand piruete,
Se-ncurca in tufe ce dorm linistite,
Orbindu-le ochii, incep sa se certe,
Sa stinga lumina ca sunt obosite.
Lumina din el se aprinde mai tare.
Nu-i pasa de nimeni si nici de ocara.
Isi cheama si fratii de peste hotare,
Lumineaza in noapte ca o comoara.
O bufnita oarba ii dojeneste,
Satula de larma, la ei se rasteste:
-Lumina voastra ma necajeste,
Nu pot sa cant, ma ameteste.
Satui de vorba si de ocara,
Se aseaza-n pom, sus pe o creanga.
Un liliac cu capul in jos,
I-a speriat…era fioros.
S-au dus din nou la tufa batrana,
Sub frunze sa se culce i-a pus.
Apoi a stins a lor lumina.
Noaptea a plecat…soarele-i sus.
NEANCREDEREA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Te cuibaresti in suflete si le ucizi,
In pulbere prefaci tot ce atingi.
Te-nfingi adanc si usi deschizi.
Spre hauri negre, inimi tu atragi.
Caverne negre si infecte,
Aduci cu tine in gandire,
Omori frumoase sentimente
Si lasi tristete, neagra ratacire.
In carne pura musti cu-ncrancenare,
Iti place sangele nevinovat.
Patrunzi adanc si repede in vene
Si-l pierzi pe cel cu creierul curat.
Suspiciune nasti din trupul tau de fiara
Si creste, creste si sufoca omul.
Suceste mintea si-o doboara
Si-ai vrea, sa uiti aproape totul.
Iar coltii tai strapung cu scrasnet,
Increderea ce-ti cade prada tie.
Cu sete o-ncolteste, intr-un racnet
Se zbate dar ramane-n agonie.
Te cuibaresti in suflete si le ucizi,
In pulbere prefaci tot ce atingi.
Te-nfingi adanc si usi deschizi.
Spre hauri negre, inimi tu atragi.
Caverne negre si infecte,
Aduci cu tine in gandire,
Omori frumoase sentimente
Si lasi tristete, neagra ratacire.
In carne pura musti cu-ncrancenare,
Iti place sangele nevinovat.
Patrunzi adanc si repede in vene
Si-l pierzi pe cel cu creierul curat.
Suspiciune nasti din trupul tau de fiara
Si creste, creste si sufoca omul.
Suceste mintea si-o doboara
Si-ai vrea, sa uiti aproape totul.
Iar coltii tai strapung cu scrasnet,
Increderea ce-ti cade prada tie.
Cu sete o-ncolteste, intr-un racnet
Se zbate dar ramane-n agonie.
LIBERTATE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Pasarile zboara liber catre cer
Ciripind voioase ajungand la nori,
Vantul jucaus usor se-nfioara
Printre pomi si flori aducand racoare.
Razele se joaca intr-un curcubeu,
Ce imbraca zarea cu-n frumos tablou,
Parca-s niste lame ce-ntretaie norii
Si se pierd apoi in blandele culori.
Fluturi gingasi se dezmiarda-n vant,
Cu aripile-ntinse liber fluturand,
Printre porumbeii ce-n tipete aduc
Pacea, libertatea pe pamant.
Totu-i liber, cuprins de armonie.
De legi scrise nicicum nu au nevoie.
Libertatea-i sfanta pentru fiecare,
Fiecare lupta pentru libertate.
Pasarile zboara liber catre cer
Ciripind voioase ajungand la nori,
Vantul jucaus usor se-nfioara
Printre pomi si flori aducand racoare.
Razele se joaca intr-un curcubeu,
Ce imbraca zarea cu-n frumos tablou,
Parca-s niste lame ce-ntretaie norii
Si se pierd apoi in blandele culori.
Fluturi gingasi se dezmiarda-n vant,
Cu aripile-ntinse liber fluturand,
Printre porumbeii ce-n tipete aduc
Pacea, libertatea pe pamant.
Totu-i liber, cuprins de armonie.
De legi scrise nicicum nu au nevoie.
Libertatea-i sfanta pentru fiecare,
Fiecare lupta pentru libertate.
NEGURA UITARII
Autor:LIVIA BATAIOSU
Lasat-am negura uitarii
Peste carari batatorite,
Pe alte drumuri neumblate
Voi indruma pasii tacerii.
Peste negrul disperarii
Ce in trecut m-a inrobit,
Lasat-am negura uitarii
Lasat-am totul in trecut.
Peste lacrimi si tristeti
Perdea de fum am presarat.
In urma totul e lasat
Chiar daca inca n-am uitat,
Lasat-am negura uitarii.
Lasat-am negura uitarii
Peste carari batatorite,
Pe alte drumuri neumblate
Voi indruma pasii tacerii.
Peste negrul disperarii
Ce in trecut m-a inrobit,
Lasat-am negura uitarii
Lasat-am totul in trecut.
Peste lacrimi si tristeti
Perdea de fum am presarat.
In urma totul e lasat
Chiar daca inca n-am uitat,
Lasat-am negura uitarii.
LACRIMI NESFARSITE
Autor:LIVIA BATAIOSU
In recile nopti cand gandurile-mi zboara
Pe taramuri neumblate si colturi prafuite,
Tristetea se strecoara, imi inunda iara,
Chipul obosit de lacrimi nesfarsite.
Chemari in van, cuvinte irosite
Se zbat frenetic sa strapunga
Singuratatea…perdea de lacrimi nesfarsite
Pe gura care striga catre cer o ruga.
Tipat…vorbe fara noima aruncate,
Ma-nvaluie slinoase cu iz de mucegai,
Tepuse-nveninate, insangerate,
Spalate-n lacrimi nesfarsite, izvor in ochii mei.
Cand ochi-mi vor seca si gandurile toate
Ferice vor dansa al fericirii vals,
Tu, vei trai tristetea in lacrimi nesfarsite,
Nemangaiat de nimeni…vei plange….va fi…ce ai ales.
In recile nopti cand gandurile-mi zboara
Pe taramuri neumblate si colturi prafuite,
Tristetea se strecoara, imi inunda iara,
Chipul obosit de lacrimi nesfarsite.
Chemari in van, cuvinte irosite
Se zbat frenetic sa strapunga
Singuratatea…perdea de lacrimi nesfarsite
Pe gura care striga catre cer o ruga.
Tipat…vorbe fara noima aruncate,
Ma-nvaluie slinoase cu iz de mucegai,
Tepuse-nveninate, insangerate,
Spalate-n lacrimi nesfarsite, izvor in ochii mei.
Cand ochi-mi vor seca si gandurile toate
Ferice vor dansa al fericirii vals,
Tu, vei trai tristetea in lacrimi nesfarsite,
Nemangaiat de nimeni…vei plange….va fi…ce ai ales.
Nicaieri,niciunde,oriunde
Autor:LIVIA BATAIOSU
Tu omule de nicaieri,
Cum m-ai gasit pe mine?
Oglinda sufletului meu,
Cand eu eram niciunde…
Ma uit la cerul instelat,
La steaua ce-am ales,
Si ma intreb neancetat,
De ea mi te-a trimis?
Si cerul stau si il privesc,
Visez fara sa dorm,
Tu ma privesti adanc in ochi,
Ma ia un cald fior.
Privesti apoi un pic mai jos,
La buzele fierbinti,
Cu un sarut suav, usor,
Tu gura imi alinti.
Cu bratele tu ma cuprinzi,
Suntem doar noi si cerul,
O stea esti tu, o stea sunt eu,
Prin alte mii de stele.
Dar ma trezesc si iar intreb,
Cine esti tu? Cine sunt eu?
Noi doi suntem de nicaieri,
Si ne gasesti oriunde.
Tu omule de nicaieri,
Cum m-ai gasit pe mine?
Oglinda sufletului meu,
Cand eu eram niciunde…
Ma uit la cerul instelat,
La steaua ce-am ales,
Si ma intreb neancetat,
De ea mi te-a trimis?
Si cerul stau si il privesc,
Visez fara sa dorm,
Tu ma privesti adanc in ochi,
Ma ia un cald fior.
Privesti apoi un pic mai jos,
La buzele fierbinti,
Cu un sarut suav, usor,
Tu gura imi alinti.
Cu bratele tu ma cuprinzi,
Suntem doar noi si cerul,
O stea esti tu, o stea sunt eu,
Prin alte mii de stele.
Dar ma trezesc si iar intreb,
Cine esti tu? Cine sunt eu?
Noi doi suntem de nicaieri,
Si ne gasesti oriunde.
LACRIMI INGHETATE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Zdrelit e cerul parca plange,
Din scama norilor se scurge
Lacrimi inghetate, inghitite
De ceata groasa pe campuri fulguite.
Vazduhul cerne pulbere de vata
Desprinsa din fuiorul tors de iarna
Se asterne stratul de zapada,
Incetisor, alene…fara graba.
Pufoasa, alba-stravezie,
Crampei de fulg ori papadie,
In mii de fulgi ce si-au dat mana
Apare mandra-n fala iarna.
Matase alba faurita,
De fluturi mesteri daruita,
O inconjoara si-i dezmiarda
Lacrima ce sta sa-i cada.
Caci cerul plange-n puf de stele,
Fulgi de nea ce cad alene
Printre genele-nghetate,
Dusi de vant… incet… departe.
Zdrelit e cerul parca plange,
Din scama norilor se scurge
Lacrimi inghetate, inghitite
De ceata groasa pe campuri fulguite.
Vazduhul cerne pulbere de vata
Desprinsa din fuiorul tors de iarna
Se asterne stratul de zapada,
Incetisor, alene…fara graba.
Pufoasa, alba-stravezie,
Crampei de fulg ori papadie,
In mii de fulgi ce si-au dat mana
Apare mandra-n fala iarna.
Matase alba faurita,
De fluturi mesteri daruita,
O inconjoara si-i dezmiarda
Lacrima ce sta sa-i cada.
Caci cerul plange-n puf de stele,
Fulgi de nea ce cad alene
Printre genele-nghetate,
Dusi de vant… incet… departe.
NIMIC NU MA MAI BUCURA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Zile triste trec aiurea peste mine,
Fara pic de rost sau de bucurie.
Sunt adanc cuprinsa de melancolie,
Sufletul mi-e mort, nu vrea sa invie.
Gura-i bantuita de cuvinte negre,
Ea nu vrea sa rada, nu are putere,
Zambetul l-a sters ori l-a alungat,
Nimic nu mai poate sa-l puna pe obraz.
Ochii impietriti de tristeti profunde
Si-au pierdut sclipirea, s-au pierdut in umbre.
Nimeni si nimic nu ii poate aprinde,
Din nou bucuria in ei sa se scalde.
Stau si vegetez ca o planta-n soare,
Totu-i colorat in neagra culoare,
Ce-a pus stapanire pe mine si pe soare,
Ma usuc in ganduri ce nu au valoare.
Mi-am pierdut motivul de-a fi bucuroasa,
Stau inchisa-n mine, plang neputincioasa.
Nimeni si nimic nu ma mai incanta.
Mi-am pierdut trairea, sunt iar impietrita.
$
Zile triste trec aiurea peste mine,
Fara pic de rost sau de bucurie.
Sunt adanc cuprinsa de melancolie,
Sufletul mi-e mort, nu vrea sa invie.
Gura-i bantuita de cuvinte negre,
Ea nu vrea sa rada, nu are putere,
Zambetul l-a sters ori l-a alungat,
Nimic nu mai poate sa-l puna pe obraz.
Ochii impietriti de tristeti profunde
Si-au pierdut sclipirea, s-au pierdut in umbre.
Nimeni si nimic nu ii poate aprinde,
Din nou bucuria in ei sa se scalde.
Stau si vegetez ca o planta-n soare,
Totu-i colorat in neagra culoare,
Ce-a pus stapanire pe mine si pe soare,
Ma usuc in ganduri ce nu au valoare.
Mi-am pierdut motivul de-a fi bucuroasa,
Stau inchisa-n mine, plang neputincioasa.
Nimeni si nimic nu ma mai incanta.
Mi-am pierdut trairea, sunt iar impietrita.
$
LACRIMA
Autor: LIVIA BATAIOSU
Incerc a intelege
Cum poate lacrima?
S-aduca fericire,
In viata cuiva.
De ce o mama,
Cand isi naste pruncul
Plange de durere?
Si apoi plange iar,
De fericire ca il are?
De ce iubirea doare
Si plangi de fericire?
Doar dragostea aduce,
Numai implinire.
Un om cand intalnesti,
De mult uitat, drag tie,
Cu lacrimi il primesti.
Dar oare revederea,
N-ar trebui sa fie,
Motiv de bucurie?
Cand un copil se naste,
Paseste-n viata lacrimand.
N-ar trebui sa vina,
Cu-n zambet larg, razand?
Cum poate oare,
O lacrima atat de mica
Durere, fericire
In suflet sa aduca?
Simturi diferite
Cum poate lacrima,
Sa exprime oare,
Fara a le-ncurca?
E doar o picatura,
In ochii celor multi.
Sa fie oare puntea,
Momentelor fierbinti?
In ea se contopesc,
Iubirea si durerea.
Cu ea toate incep,
Si tot cu ea sfarsesc.
Incerc a intelege
Cum poate lacrima?
S-aduca fericire,
In viata cuiva.
De ce o mama,
Cand isi naste pruncul
Plange de durere?
Si apoi plange iar,
De fericire ca il are?
De ce iubirea doare
Si plangi de fericire?
Doar dragostea aduce,
Numai implinire.
Un om cand intalnesti,
De mult uitat, drag tie,
Cu lacrimi il primesti.
Dar oare revederea,
N-ar trebui sa fie,
Motiv de bucurie?
Cand un copil se naste,
Paseste-n viata lacrimand.
N-ar trebui sa vina,
Cu-n zambet larg, razand?
Cum poate oare,
O lacrima atat de mica
Durere, fericire
In suflet sa aduca?
Simturi diferite
Cum poate lacrima,
Sa exprime oare,
Fara a le-ncurca?
E doar o picatura,
In ochii celor multi.
Sa fie oare puntea,
Momentelor fierbinti?
In ea se contopesc,
Iubirea si durerea.
Cu ea toate incep,
Si tot cu ea sfarsesc.
NIMIC NU MAI E..
Autor:LIVIA BATAIOSU
Intr-o gaura neagra ma adancesc,
Florile plang, stele se sting.
Nori nu mai sunt ca sa plutesc,
Ploaia n-o simt, nu pot s-o ating.
Am pierdut vise si multe sperante,
Imi caut raza, e stinsa si ea.
Traiesc clipe de mult trecute,
Pierduta imi caut dragostea mea.
Ochii lumina nu vor s-o vada,
Gura sa rada nici ea nu mai vrea.
As vrea sa m-ascund intr-o gaura neagra,
Sa-mi plang acolo durerea mea.
Suflet nu am, mi l-am pierdut,
Tot ce-am avut s-a naruit.
Intunecata-i inima mea,
Sa bata nici ea acum nu mai vrea.
Gura-mi crispata a amutit,
Ochii in lacrimi mi i-am pierdut.
Auz nu mai am, am impietrit,
Vreau sa dispar, sa uit c-am trait.
Si apoi sa ma nasc intr-o lume de vise,
Langa inima ta de iubire cuprinsa.
As naste din nou in privirea aprinsa,
Unde sufletul meu caldura gasise.
$
Intr-o gaura neagra ma adancesc,
Florile plang, stele se sting.
Nori nu mai sunt ca sa plutesc,
Ploaia n-o simt, nu pot s-o ating.
Am pierdut vise si multe sperante,
Imi caut raza, e stinsa si ea.
Traiesc clipe de mult trecute,
Pierduta imi caut dragostea mea.
Ochii lumina nu vor s-o vada,
Gura sa rada nici ea nu mai vrea.
As vrea sa m-ascund intr-o gaura neagra,
Sa-mi plang acolo durerea mea.
Suflet nu am, mi l-am pierdut,
Tot ce-am avut s-a naruit.
Intunecata-i inima mea,
Sa bata nici ea acum nu mai vrea.
Gura-mi crispata a amutit,
Ochii in lacrimi mi i-am pierdut.
Auz nu mai am, am impietrit,
Vreau sa dispar, sa uit c-am trait.
Si apoi sa ma nasc intr-o lume de vise,
Langa inima ta de iubire cuprinsa.
As naste din nou in privirea aprinsa,
Unde sufletul meu caldura gasise.
$
IUBIREA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Iubirea te-nalta spre culmi in neant,
Sufletu-ti sfarma cu lacrimi de dor,
Gura zambeste.ochii iti plang,
Ce sentiment inaltator.
Suflet de piatra daca-i avea
Iubirea ti-l face nisip miscator,
De gheata de-ai fi ea tot te-ar topi,
In rauri de ape te-ai scurge usor.
Un dulce cosmar este iubirea,
O dulce tristete ce-o cautam.
Ea vine incet –FRUMOASA-te-ndeamna
Si pleaca lasand durere si teama.
Imbatat de iubire pe nori poti pluti,
Te poarta spre vise spre noi galaxii,
Caderea e grea, te doare nespus,
Pumnalul tradarii te trezeste din vis.
Fericire, extaz tot ce-i frumos,
Iubirea iti da,te ridica de jos.
Deznadejde si lacrimi,durere si dor,
E pretul platit de un muritor.
Cununa de flori iti pune iubira,
Cand pleaca coroana de spini vei purta.
Vor trece veacuri peste noi si sori se vor stinge,
De-a pururi iubirea peste noi va trona.
Oricat te-ar durea o cauti mereu,
Este esenta vietii,fara ea ai gasi,
Suflete reci si inimi de gheata-UMBRE-
Ce-si cauta rostul pentru a trai.
Iubirea te-nalta spre culmi in neant,
Sufletu-ti sfarma cu lacrimi de dor,
Gura zambeste.ochii iti plang,
Ce sentiment inaltator.
Suflet de piatra daca-i avea
Iubirea ti-l face nisip miscator,
De gheata de-ai fi ea tot te-ar topi,
In rauri de ape te-ai scurge usor.
Un dulce cosmar este iubirea,
O dulce tristete ce-o cautam.
Ea vine incet –FRUMOASA-te-ndeamna
Si pleaca lasand durere si teama.
Imbatat de iubire pe nori poti pluti,
Te poarta spre vise spre noi galaxii,
Caderea e grea, te doare nespus,
Pumnalul tradarii te trezeste din vis.
Fericire, extaz tot ce-i frumos,
Iubirea iti da,te ridica de jos.
Deznadejde si lacrimi,durere si dor,
E pretul platit de un muritor.
Cununa de flori iti pune iubira,
Cand pleaca coroana de spini vei purta.
Vor trece veacuri peste noi si sori se vor stinge,
De-a pururi iubirea peste noi va trona.
Oricat te-ar durea o cauti mereu,
Este esenta vietii,fara ea ai gasi,
Suflete reci si inimi de gheata-UMBRE-
Ce-si cauta rostul pentru a trai.
NISIPURI MISCATOARE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nisipuri miscatoare strabat strigand…iubire!
Curg lacrimi innodate pana sub barbie,
Genunchi-mi cad, soptesc…durere…
Lunec in adanc, lunec in tacere.
Ochii ii ridic spre cer, in nouri
Ma vad dansand, cantand alaturi tie,
Sarutul cald il simt, imi da fiori,
Tresar, te strig, te caut…fantezie…
Nisipuri miscatoare, furnicaturi pe trupu-mi
Ce-i strans in dansul firelor de praf,
Picuri cristalini susura pe chipu-mi
Si lasa urme adanci pe palidu-mi obraz.
Doar ochi-mi stralucesc privind la tine
Naluca aripata a norilor faptura,
In zi, in noapte-ti caut blanda ta privire,
Nisipuri miscatoare te-ndruma catre mine.
M-agat de radacini, fac scara pan’ la cer
Dar tu ramai deasupra, minune neatinsa,
Dispari in ceata norilor…eu pier
In dansul firelor de praf ma las cuprinsa.
Nisipuri miscatoare strabat strigand…iubire!
Curg lacrimi innodate pana sub barbie,
Genunchi-mi cad, soptesc…durere…
Lunec in adanc, lunec in tacere.
Ochii ii ridic spre cer, in nouri
Ma vad dansand, cantand alaturi tie,
Sarutul cald il simt, imi da fiori,
Tresar, te strig, te caut…fantezie…
Nisipuri miscatoare, furnicaturi pe trupu-mi
Ce-i strans in dansul firelor de praf,
Picuri cristalini susura pe chipu-mi
Si lasa urme adanci pe palidu-mi obraz.
Doar ochi-mi stralucesc privind la tine
Naluca aripata a norilor faptura,
In zi, in noapte-ti caut blanda ta privire,
Nisipuri miscatoare te-ndruma catre mine.
M-agat de radacini, fac scara pan’ la cer
Dar tu ramai deasupra, minune neatinsa,
Dispari in ceata norilor…eu pier
In dansul firelor de praf ma las cuprinsa.
IUBIRE ANCESTRALA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Iubirea ancestrala ce o simt
Nu stiu de unde vine.
Desi, n-o inteleg o port.
Oriunde merg, cu mine.
O simt. Ma bantuie.
De fapt…ii simt lipsa.
O caut. Ma chinuie.
Ii simt prezenta.
E peste tot.
Nu stiu ce reprezinta.
Si nici macar nu pot,
Sa inteleg de ce persista.
Dar, dac-o simt.
De ce-mi lipseste?
Cum de este?
Cand de fapt nu este.
Si daca este,
Pentru cine-i?
Dar daca nu-i,
Cui ii lipseste?
Ma tot intreb. Ce e cu ea?
De ce ma bantuie asa?
E aclo-n mine in adanc.
N-o inteleg, desi o simt.
Iubirea ancestrala ce o simt
Nu stiu de unde vine.
Desi, n-o inteleg o port.
Oriunde merg, cu mine.
O simt. Ma bantuie.
De fapt…ii simt lipsa.
O caut. Ma chinuie.
Ii simt prezenta.
E peste tot.
Nu stiu ce reprezinta.
Si nici macar nu pot,
Sa inteleg de ce persista.
Dar, dac-o simt.
De ce-mi lipseste?
Cum de este?
Cand de fapt nu este.
Si daca este,
Pentru cine-i?
Dar daca nu-i,
Cui ii lipseste?
Ma tot intreb. Ce e cu ea?
De ce ma bantuie asa?
E aclo-n mine in adanc.
N-o inteleg, desi o simt.
NOAPTE BUNA PUISOR
Autor:LIVIA BATAIOSU
Noapte buna, somn usor…
Sapte purici pe-un picior
De-or veni sa te trezeasca
Ii alung incetisor.
Noapte buna puisor…
Noaptea sa iti fie lina
Cum e raul calator
Fara stanca sau cascada,
Lin…in capat de izvor.
Noapte buna, somn usor.
Vreun suspin de-o indrazni
Sa-ti incrunte fruntea, ochii,
Te voi saruta usor…
Langa mine sa te-apropii.
Noapte buna…puisor.
Geana de-ti va tremura
Si-ti va plange-n noaptea grea,
Voi trimite vis frumos,
Sa te-aline repejor.
Noapte buna, somn usor.
Si-am sa-l rog pe Mosul Ene
Sa-ti dea noapte doar cu zane,
Ingerasul sa-ti trimita
Sa ai noaptea linistita.
Noapte buna…puisor.
$
Noapte buna, somn usor…
Sapte purici pe-un picior
De-or veni sa te trezeasca
Ii alung incetisor.
Noapte buna puisor…
Noaptea sa iti fie lina
Cum e raul calator
Fara stanca sau cascada,
Lin…in capat de izvor.
Noapte buna, somn usor.
Vreun suspin de-o indrazni
Sa-ti incrunte fruntea, ochii,
Te voi saruta usor…
Langa mine sa te-apropii.
Noapte buna…puisor.
Geana de-ti va tremura
Si-ti va plange-n noaptea grea,
Voi trimite vis frumos,
Sa te-aline repejor.
Noapte buna, somn usor.
Si-am sa-l rog pe Mosul Ene
Sa-ti dea noapte doar cu zane,
Ingerasul sa-ti trimita
Sa ai noaptea linistita.
Noapte buna…puisor.
$
IUBESTE-MA SAU LASA-MA SA PLEC
Autor:LIVIA BATAIOSU
Iubeste-ma sau lasa-ma sa plec,
Unde-oi vedea cu ochii.
Degeaba-ncerc si tot incerc,
De tine sa m-apropii
De tac trei zile, taci si tu,
De parca nu exist.
De ridic vocea, hop si tu.
De ce sa mai insist?
Tu nu ma vrei, nici nu m-ai da,
Tu nu ma tii, nici m-ai lasa.
Nu inteleg atunci, ce ai vrea?
Macar de-as sti ca ti-ar pasa.
Iubeste-ma de inca poti.
De nu…ma lasa-n voia sortii.
Rabdarea mea-i pe terminate,
M-am saturat de nedreptate.
Sunt singura cand sunt cu tine,
Mai singura decat cu nimeni.
Esti chiar aici dar, nu cu mine.
Lasa-ma ! De ce ma chinui?
Iubeste-ma sau lasa-ma , nu mai conteaza,
Vad ca durerea te distreaza.
De-a mea tristete nu iti pasa.
De nu contez, atunci…Ma lasa.
Iubeste-ma sau lasa-ma sa plec,
Unde-oi vedea cu ochii.
Degeaba-ncerc si tot incerc,
De tine sa m-apropii
De tac trei zile, taci si tu,
De parca nu exist.
De ridic vocea, hop si tu.
De ce sa mai insist?
Tu nu ma vrei, nici nu m-ai da,
Tu nu ma tii, nici m-ai lasa.
Nu inteleg atunci, ce ai vrea?
Macar de-as sti ca ti-ar pasa.
Iubeste-ma de inca poti.
De nu…ma lasa-n voia sortii.
Rabdarea mea-i pe terminate,
M-am saturat de nedreptate.
Sunt singura cand sunt cu tine,
Mai singura decat cu nimeni.
Esti chiar aici dar, nu cu mine.
Lasa-ma ! De ce ma chinui?
Iubeste-ma sau lasa-ma , nu mai conteaza,
Vad ca durerea te distreaza.
De-a mea tristete nu iti pasa.
De nu contez, atunci…Ma lasa.
NOAPTEA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Se aseaza noaptea sus pe cer,
Printre nori arunca stele in décor.
Luna e jumate, restul s-a pierdut,
Printre norii negrii care au aparut.
Pe-o parte de cer o stea cazatoare,
Ce lasa o urma rupta de soare,
Ca o carare pentru cei disparuti,
Ca o lumina pentru cei rataciti.
In umbrele noptii luceafarul lasa,
Lumina lui blanda si lumineaza,
Indragostiti ce-si plimba iubirea,
In negura noptii de mana cu luna.
Stele gramada sau risipite,
Ne fac cu ochiul, ascund secrete,
Secretele noptii de noi nestiute,
Le tin pentru ele, le fac nevazute.
Umbre, mistere, naluci ce se ascund,
Lacas au in noapte si ne surprind.
Te cheama, te atrag sa le patrunzi,
In noapte si-n stele iti doresti sa te pierzi.
Se aseaza noaptea sus pe cer,
Printre nori arunca stele in décor.
Luna e jumate, restul s-a pierdut,
Printre norii negrii care au aparut.
Pe-o parte de cer o stea cazatoare,
Ce lasa o urma rupta de soare,
Ca o carare pentru cei disparuti,
Ca o lumina pentru cei rataciti.
In umbrele noptii luceafarul lasa,
Lumina lui blanda si lumineaza,
Indragostiti ce-si plimba iubirea,
In negura noptii de mana cu luna.
Stele gramada sau risipite,
Ne fac cu ochiul, ascund secrete,
Secretele noptii de noi nestiute,
Le tin pentru ele, le fac nevazute.
Umbre, mistere, naluci ce se ascund,
Lacas au in noapte si ne surprind.
Te cheama, te atrag sa le patrunzi,
In noapte si-n stele iti doresti sa te pierzi.
IUBESTE-MA FRUMOS
Autor:LIVIA BATAIOSU
Iubeste-ma frumos si lin,
Ca marea cand imi scalda glezna.
Saruta-ma suav si fin,
Ca noaptea cand rasare luna.
Sopteste-mi tandru si cu dor,
Ca apa dulce de izvor.
Cuprinde-ma intr-un alint,
Ca pe ceva nepretuit.
Si mangaie sufletul meu,
Cu vorba ta , cu duhul tau.
Intinde-mi mana cand e greu,
Ca iedera in drumul sau.
Priveste-ma frumos, duios,
Ca soarele cel luminos.
Inimii vorbeste-i bland,
Ca pasarea in al ei cant.
Atinge-mi trupul cu fiori,
Ca vantul rece-n adieri.
Iubeste-ma ca pe o stea,
Frumoasa-n stralucirea sa.
Iubeste-mi sufletul, nu trupul,
Iubeste-ma frumos cu gandul.
Iubeste-mi dragostea din mine,
Ce te-ndrageste doar pe tine.
$
Iubeste-ma frumos si lin,
Ca marea cand imi scalda glezna.
Saruta-ma suav si fin,
Ca noaptea cand rasare luna.
Sopteste-mi tandru si cu dor,
Ca apa dulce de izvor.
Cuprinde-ma intr-un alint,
Ca pe ceva nepretuit.
Si mangaie sufletul meu,
Cu vorba ta , cu duhul tau.
Intinde-mi mana cand e greu,
Ca iedera in drumul sau.
Priveste-ma frumos, duios,
Ca soarele cel luminos.
Inimii vorbeste-i bland,
Ca pasarea in al ei cant.
Atinge-mi trupul cu fiori,
Ca vantul rece-n adieri.
Iubeste-ma ca pe o stea,
Frumoasa-n stralucirea sa.
Iubeste-mi sufletul, nu trupul,
Iubeste-ma frumos cu gandul.
Iubeste-mi dragostea din mine,
Ce te-ndrageste doar pe tine.
$
NOAPTEA SANZAIENELOR
Autor:LIVIA BATAIOSU
In noaptea magica de Sanzaiene,
Imparatesele- Vazduhului danseaza,
Iubiri eterne leaga pe vecie
Cu roua sanzaienelor le-mprospateaza.
In dansuri mitice nocturne
Cu vraji, descantece si farmec
Aduc doar binele in lume,
Cu suflet de Craiasa darnic.
Culegeti roua de pe sanzaiana,
Unde fecioara noptii a lasat
Iubire multa cu a ei geana
In dansul ei cel fermecat.
In noaptea magica de Sanzaiene
Cerul portile-si deschide,
Comorile se fac vazute
Prin vraja Zanelor-Fecioare.
E noaptea-n care au scapat
De zmeii ce le-au ferecat.
Fecioare pure ca si sanzaiana
Ce-si poarta cu mandrie floarea.
E noaptea lor, a Sanzaienelor
Fecioare ale noptii fermecate,
Ce poarta-n par aroma florilor,
Si frumusete-n inimile lor curate.
In noaptea magica de Sanzaiene,
Imparatesele- Vazduhului danseaza,
Iubiri eterne leaga pe vecie
Cu roua sanzaienelor le-mprospateaza.
In dansuri mitice nocturne
Cu vraji, descantece si farmec
Aduc doar binele in lume,
Cu suflet de Craiasa darnic.
Culegeti roua de pe sanzaiana,
Unde fecioara noptii a lasat
Iubire multa cu a ei geana
In dansul ei cel fermecat.
In noaptea magica de Sanzaiene
Cerul portile-si deschide,
Comorile se fac vazute
Prin vraja Zanelor-Fecioare.
E noaptea-n care au scapat
De zmeii ce le-au ferecat.
Fecioare pure ca si sanzaiana
Ce-si poarta cu mandrie floarea.
E noaptea lor, a Sanzaienelor
Fecioare ale noptii fermecate,
Ce poarta-n par aroma florilor,
Si frumusete-n inimile lor curate.
ITI CAUT PRIVIREA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Din gheata rece, stralucinda
Doi ochi se furiseaza-ncet,
Ard ca taciunii…ma privesc,
Se pierd in gheata…ii doresc.
Privirea lor lin se strecoara
Printre zapezi si fulgi de nea,
Nelinistita-ngenunchiaza, ma-nfioara
Stergandu-mi dorul cu caldura sa.
Inlacrimati…pierduti in timp,
Visand la raza lor de soare.
Intind o mana sa-i ating
Dar ei dispar in ceata de ninsoare.
Stelute vii, privirea aprinsa
De dor, dorinta, dragoste nemarginita,
In suflet port iubirea mea nestinsa
Cu care-i inconjor mereu…imensa.
$
Din gheata rece, stralucinda
Doi ochi se furiseaza-ncet,
Ard ca taciunii…ma privesc,
Se pierd in gheata…ii doresc.
Privirea lor lin se strecoara
Printre zapezi si fulgi de nea,
Nelinistita-ngenunchiaza, ma-nfioara
Stergandu-mi dorul cu caldura sa.
Inlacrimati…pierduti in timp,
Visand la raza lor de soare.
Intind o mana sa-i ating
Dar ei dispar in ceata de ninsoare.
Stelute vii, privirea aprinsa
De dor, dorinta, dragoste nemarginita,
In suflet port iubirea mea nestinsa
Cu care-i inconjor mereu…imensa.
$
IN TOATE..
Autor:LIVIA BATAIOSU
Ceata o port intr-o mana,
In cealalta rasaritul,
Pe cap imi sta mandra Luna,
La picioare am zenitul.
Stelele le am pe crestet
Iar apusu-mi este flore,
Dimineata-mi este zambet
Cu-a ei roua ,rausoare.
Ochimi tristi senin de cer
Poarta-n stralucirea lor,
Fulg de nea pe obrajor
Imi rasare de cu zori.
Valuri mi se scalda-n suflet
Cand mai reci, cand mai fierbinti,
Licurici in al meu umblet
Ce ma poarta-n zari cumini.
Inima imi este calda
Ca vulcanul linistit,
Azi traiesc o primavara
Ce pe piept mi-a inflorit.
M-am nascut in adiere
In troiane de omat
Si-am prins viata-n mangaierea
Florilor de liliac…
Si-oi zbura mereu spre tine
Cel ce stii a ma privi,
Voi rasare din nou maine
Poate-n puf de papadii.
Ceata o port intr-o mana,
In cealalta rasaritul,
Pe cap imi sta mandra Luna,
La picioare am zenitul.
Stelele le am pe crestet
Iar apusu-mi este flore,
Dimineata-mi este zambet
Cu-a ei roua ,rausoare.
Ochimi tristi senin de cer
Poarta-n stralucirea lor,
Fulg de nea pe obrajor
Imi rasare de cu zori.
Valuri mi se scalda-n suflet
Cand mai reci, cand mai fierbinti,
Licurici in al meu umblet
Ce ma poarta-n zari cumini.
Inima imi este calda
Ca vulcanul linistit,
Azi traiesc o primavara
Ce pe piept mi-a inflorit.
M-am nascut in adiere
In troiane de omat
Si-am prins viata-n mangaierea
Florilor de liliac…
Si-oi zbura mereu spre tine
Cel ce stii a ma privi,
Voi rasare din nou maine
Poate-n puf de papadii.
joi, 5 iunie 2008
NORMAL CA…
Autor:LIVIA BATAIOSU
Normal ca lumea nu sta-n loc
La plansul si durerea ta,
Dar dac-ar fi acolo cineva
Sa-ti tina mana si sa-ti stearga lacrima
Ai trece mai usor peste durerea ta.
Normal ca sangele e rosu,
Dar poate fi si verde de venin
Cand, rautatea langa tine fierbe,
Cand bei, mananci numai pelin,
Atunci se inverzeste de durerosul chin.
Normal ca soarele luceste
Dar tot normal e sa nu-l vezi
Cand lacrima in ochi nu-ti conteneste.
Cand totu-i negru-n viata ta
Atunci nu-l vezi, nu-i simti caldura sa..
Normal ca nimanui nu-i pasa
Decat cum ar putea sa faca rau,
De parca bunatatea-i rusinoasa
Ori slabiciune-n trupul sau.
Normal ca toate sunt sucite,
Sucite sunt doar inspre rau.
Normal ca dragostea e rara
Si speranta e pe moarte
Caci, omul a ucis dorinta de-a trai,
De a trai curat si in dreptate.
Normal ca totu-i…anormalitate.
Normal ca lumea nu sta-n loc
La plansul si durerea ta,
Dar dac-ar fi acolo cineva
Sa-ti tina mana si sa-ti stearga lacrima
Ai trece mai usor peste durerea ta.
Normal ca sangele e rosu,
Dar poate fi si verde de venin
Cand, rautatea langa tine fierbe,
Cand bei, mananci numai pelin,
Atunci se inverzeste de durerosul chin.
Normal ca soarele luceste
Dar tot normal e sa nu-l vezi
Cand lacrima in ochi nu-ti conteneste.
Cand totu-i negru-n viata ta
Atunci nu-l vezi, nu-i simti caldura sa..
Normal ca nimanui nu-i pasa
Decat cum ar putea sa faca rau,
De parca bunatatea-i rusinoasa
Ori slabiciune-n trupul sau.
Normal ca toate sunt sucite,
Sucite sunt doar inspre rau.
Normal ca dragostea e rara
Si speranta e pe moarte
Caci, omul a ucis dorinta de-a trai,
De a trai curat si in dreptate.
Normal ca totu-i…anormalitate.
INTREBARI
Autor:LIVIA BATAIOSU
Un amalgam de ganduri vin.
Multe-ntrebari fara raspuns.
De ce ne nastem si traim?
Nici pan-acum n-am inteles.
Sa procream ati spune voi.
Dar la ce bun ? La randul lor,
Vor disparea la fel ca noi,
Acelasi lucru vor pati, nepotii lor.
Ne nastem pentru a construi?
Ruine toate-n timp vor fi.
Sau poate pentru a cuceri?
Etern nimic nu poate fi.
Ne nastem ca sa avansam?
Dar la ce bun? Si de ce oare?
Cu cat mai mult inaintam,
Nu intelegem ce rost are.
Doua lucruri imi sunt clare:
Ne nastem pentru a muri.
De ce traim si ce e dupa,
Nimeni nu cred ca poate sti.
Un amalgam de ganduri vin.
Multe-ntrebari fara raspuns.
De ce ne nastem si traim?
Nici pan-acum n-am inteles.
Sa procream ati spune voi.
Dar la ce bun ? La randul lor,
Vor disparea la fel ca noi,
Acelasi lucru vor pati, nepotii lor.
Ne nastem pentru a construi?
Ruine toate-n timp vor fi.
Sau poate pentru a cuceri?
Etern nimic nu poate fi.
Ne nastem ca sa avansam?
Dar la ce bun? Si de ce oare?
Cu cat mai mult inaintam,
Nu intelegem ce rost are.
Doua lucruri imi sunt clare:
Ne nastem pentru a muri.
De ce traim si ce e dupa,
Nimeni nu cred ca poate sti.
NOROI SI NEPUTINTA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Ma simt de parc-as fi la 2 m sub pamant,
Pamantu-n valuri m-a cuprins, m-a inghitit.
Ridic mana catre cer de el sa ma anin
Dar, cerul ma striveste ma baga mai adanc.
Incerc cu-ncrancenare de ceva sa ma agat,
Pamantul insa-i greu si ma trage-n jos,
Cerul e departe…sperantele-s desarte,
In aer nu-i nimic, decat nedreptate.
In neputinta ma tot zbat. Zaresc o raza.
Aprinsa-n intuneric dar mana-mi cedeaza,
Sub greutatea multelor dezamagiri,
In zadar incerc s-o prind…Doar chin…
Inghit noroi, noroi respir…noroi
Ce-mi apasa pieptul si ma pierd
In marea neputintei plina de nevoi,
Nevoi sufletesti ce ma trag inapoi.
Ma simt de parc-as fi la 2 m sub pamant,
Pamantu-n valuri m-a cuprins, m-a inghitit.
Ridic mana catre cer de el sa ma anin
Dar, cerul ma striveste ma baga mai adanc.
Incerc cu-ncrancenare de ceva sa ma agat,
Pamantul insa-i greu si ma trage-n jos,
Cerul e departe…sperantele-s desarte,
In aer nu-i nimic, decat nedreptate.
In neputinta ma tot zbat. Zaresc o raza.
Aprinsa-n intuneric dar mana-mi cedeaza,
Sub greutatea multelor dezamagiri,
In zadar incerc s-o prind…Doar chin…
Inghit noroi, noroi respir…noroi
Ce-mi apasa pieptul si ma pierd
In marea neputintei plina de nevoi,
Nevoi sufletesti ce ma trag inapoi.
INTORTOCHEATE DRUMURI
Autor:LIVIA BATAIOSU
Intortocheate drumuri, incalcite,
Labirint cu flori, spini, desisuri ravasite,
Ape tulburi starnite de furtuni,
Lacrimi si durere, ochi pagani.
Pasi rataciti, carari nedeslusite
Trairi ascunse-n chinuri fara vina,
Dorinti strivite, lasitate,
Plata nedreapta a sufletului vama.
Vinovati fara vina, intortocheate dureri,
Inimi lovite date-n dar disperarii,
Chemari in vise, trairi ireale,
Maini tremurande cu palmele goale.
Pasi incalciti, intortocheate carari,
Suflete plang cerand alinari
Surzilor, inimi de piatra-stanci
Ce nu stiu caldura,capete seci.
Tepuse ,venin, intortocheata-i scaparea,
Ferice de cel ce vede lumina
Si are puterea sa rupa tacerea,
Sa strige, sa-nfrunte, s-alunge durerea
$
Intortocheate drumuri, incalcite,
Labirint cu flori, spini, desisuri ravasite,
Ape tulburi starnite de furtuni,
Lacrimi si durere, ochi pagani.
Pasi rataciti, carari nedeslusite
Trairi ascunse-n chinuri fara vina,
Dorinti strivite, lasitate,
Plata nedreapta a sufletului vama.
Vinovati fara vina, intortocheate dureri,
Inimi lovite date-n dar disperarii,
Chemari in vise, trairi ireale,
Maini tremurande cu palmele goale.
Pasi incalciti, intortocheate carari,
Suflete plang cerand alinari
Surzilor, inimi de piatra-stanci
Ce nu stiu caldura,capete seci.
Tepuse ,venin, intortocheata-i scaparea,
Ferice de cel ce vede lumina
Si are puterea sa rupa tacerea,
Sa strige, sa-nfrunte, s-alunge durerea
$
NU CERSESC IUBIRE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nu vreau sa te cersesc iubire.
Nu vreau ceva ce nu exista.
Apari pe buze-n dulci cuvinte,
E doar minciuna-n trup si minte.
Nici sa te-arati eu nu te rog,
Dulce fantoma a tristetii.
Apari din lacrimi cu ale tale gratii,
Si pleci in lacrimi lasand totul gol.
Nu te cersesc si nici nu te doresc.
M-am lecuit de chinul sufletesc.
De fapt nu vreau sa-mi amintesc,
Cum am cersit.Un pic din tine sa primesc.
Toti imi spuneau ca iubirea te inalta,
Ca sufletu-ti ridica-n slavi ceresti.
Tot ce am primit e doar un cub de gheata,
E tot ce ai putut sa-mi daruiesti.
Cand am crezut ca te-am gasit, iubire,
M-ai aruncat in crunta amagire.
Nu te cersesc fantoma a durerii,
M-ai aruncat de mult pe drumul nepasarii.
Nu vreau sa te cersesc iubire.
Nu vreau ceva ce nu exista.
Apari pe buze-n dulci cuvinte,
E doar minciuna-n trup si minte.
Nici sa te-arati eu nu te rog,
Dulce fantoma a tristetii.
Apari din lacrimi cu ale tale gratii,
Si pleci in lacrimi lasand totul gol.
Nu te cersesc si nici nu te doresc.
M-am lecuit de chinul sufletesc.
De fapt nu vreau sa-mi amintesc,
Cum am cersit.Un pic din tine sa primesc.
Toti imi spuneau ca iubirea te inalta,
Ca sufletu-ti ridica-n slavi ceresti.
Tot ce am primit e doar un cub de gheata,
E tot ce ai putut sa-mi daruiesti.
Cand am crezut ca te-am gasit, iubire,
M-ai aruncat in crunta amagire.
Nu te cersesc fantoma a durerii,
M-ai aruncat de mult pe drumul nepasarii.
INTELEPCIUNE
Autor:LIVIA BATAIOSU
Intelepciune floare rara
Imbraca-ma-n petala ta
Sa pot razbate-n noaptea grea,
S-ajunga-n soare si inima mea.
Invata-ma cum sa fac ochii
S-alunge lacrima, durearea,
De fericire sa m-apropii,
Sa-nfrunt timpul, sa am vrerea.
Zi dupa zi s-o las in urma
Spre liniste sa ma indrept,
Sa am incredere ca-n a mea mana
Voi tine visul ce-l astept.
Arata-mi cum sa pot, petrece
Haosul ce ma-nconjoara,
Cum sa tin visul care tocmai trece,
Cum sa pastrez a mea comoara.
Intelepciune da-mi putere sa nu cad
Din nou in deznadejdea grea,
In viata totu-mi este fad,
Doar visul viu mi-a mai ramas.
Intelepciune floare rara
Imbraca-ma-n petala ta
Sa pot razbate-n noaptea grea,
S-ajunga-n soare si inima mea.
Invata-ma cum sa fac ochii
S-alunge lacrima, durearea,
De fericire sa m-apropii,
Sa-nfrunt timpul, sa am vrerea.
Zi dupa zi s-o las in urma
Spre liniste sa ma indrept,
Sa am incredere ca-n a mea mana
Voi tine visul ce-l astept.
Arata-mi cum sa pot, petrece
Haosul ce ma-nconjoara,
Cum sa tin visul care tocmai trece,
Cum sa pastrez a mea comoara.
Intelepciune da-mi putere sa nu cad
Din nou in deznadejdea grea,
In viata totu-mi este fad,
Doar visul viu mi-a mai ramas.
NU MAI STIU
Autor:LIVIA BATAIOSU
Ce e rau si ce e bine
Nu mai stiu nici eu.
Sunt atat de incurcata,
In al vietii hau.
Fac ceva ce cred ca-i bine
Dar, imi iese tot pe dos.
Fac un rau si iese-n fine,
Binele marinimos.
Sunt atat de zapacita,
Ca mai bine m-as culca.
Toate imi ies rasucite.
Parca…m-as lasa.
Nu mai stiu cum sa incerc,
Gandesc stramb si iese drept.
Gandesc drept si iar le-ncurc.
Itele cred ca s-au rupt.
Vorbesc tare cand gandesc.
Nu mai stiu cum sa opresc,
Vorba rece ce-o arunc,
Peste toti. Mai bine fug.
Doare a mea sinceritate,
Cand minciuna le-o combate.
Nu mai stiu din ce motive,
Si-au pus toti gura pe mine.
Verde-n fata de le spui,
Cica mintea ti-e hai-hui.
Daca tac, zic ca ascund,
Ce gandesc si nu le spun.
Nu mai stiu nici eu cum vine.
Sa vorbesc, sa fac vreun bine?
Ori sa tac si sa fac rau?
Asta nu e stilul meu.
Ce e rau si ce e bine
Nu mai stiu nici eu.
Sunt atat de incurcata,
In al vietii hau.
Fac ceva ce cred ca-i bine
Dar, imi iese tot pe dos.
Fac un rau si iese-n fine,
Binele marinimos.
Sunt atat de zapacita,
Ca mai bine m-as culca.
Toate imi ies rasucite.
Parca…m-as lasa.
Nu mai stiu cum sa incerc,
Gandesc stramb si iese drept.
Gandesc drept si iar le-ncurc.
Itele cred ca s-au rupt.
Vorbesc tare cand gandesc.
Nu mai stiu cum sa opresc,
Vorba rece ce-o arunc,
Peste toti. Mai bine fug.
Doare a mea sinceritate,
Cand minciuna le-o combate.
Nu mai stiu din ce motive,
Si-au pus toti gura pe mine.
Verde-n fata de le spui,
Cica mintea ti-e hai-hui.
Daca tac, zic ca ascund,
Ce gandesc si nu le spun.
Nu mai stiu nici eu cum vine.
Sa vorbesc, sa fac vreun bine?
Ori sa tac si sa fac rau?
Asta nu e stilul meu.
INGERUL FERICIRII
Autor: LIVIA BATAIOSU
Inger bun cand treci pe pamant,
Sa-mparti fericire cu al tau sarut,
Lasa sa-ti cada macar un fulg,
O farama din tine in al meu gand.
Arunca-ti privirea asupra mea.
Nu trece iar fara a vedea.
Lasa-ti lumina sa ma-nconjoare,
Atinge -ma in zbor cu aripile tale.
Lasa-ti privirea sa ma patrunda,
Opreste-ti zborul, stai o secunda.
Intinde-ti bratul sa ma cuprinzi,
Cu a ta stralucire sa ma luminezi.
Din aura ta imi poti da si mie,
Cat de putin, o mica scanteie.
Din mana ta ai putea scapa,
Un bob cat de mic si-n inima mea.
Din gura ta ai putea scapa,
Un singur cuvant ce-mi va mangaia
A mea ureche ce asteapta demult,
Un semn de la tine aici pe pamant.
Si de ti se pare ca-s prea ne-nsemnat,
Arunca macar o mana de praf.
In el voi gasi putina iubire,
Sau poate o urma de fericire.
Inger bun cand treci pe pamant,
Sa-mparti fericire cu al tau sarut,
Lasa sa-ti cada macar un fulg,
O farama din tine in al meu gand.
Arunca-ti privirea asupra mea.
Nu trece iar fara a vedea.
Lasa-ti lumina sa ma-nconjoare,
Atinge -ma in zbor cu aripile tale.
Lasa-ti privirea sa ma patrunda,
Opreste-ti zborul, stai o secunda.
Intinde-ti bratul sa ma cuprinzi,
Cu a ta stralucire sa ma luminezi.
Din aura ta imi poti da si mie,
Cat de putin, o mica scanteie.
Din mana ta ai putea scapa,
Un bob cat de mic si-n inima mea.
Din gura ta ai putea scapa,
Un singur cuvant ce-mi va mangaia
A mea ureche ce asteapta demult,
Un semn de la tine aici pe pamant.
Si de ti se pare ca-s prea ne-nsemnat,
Arunca macar o mana de praf.
In el voi gasi putina iubire,
Sau poate o urma de fericire.
NU MOARTEA E CUMPLITA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nu moartea e cumplita
Si nici mai dureroasa decat multe alte,
Ci despartirea survenita
Prin tradare, ea aduce multa suferinta.
Prin moarte despartirea-i plansa
Cu lacrimi de iubire peste fata stinsa.
O vrei in amintire, o porti adanc in tine,
O porti cu drag, chiar daca simti durere.
Despartirea prin tradare insa,
E mai grea si mai cumplita decat moartea insasi.
Spiritul e cel ce-ti moare si se zbate
In cumplite chinuri si isi roaga moarte.
Tradarea e mai neagra decat moartea
Caci, mort fiind nu simti durerea.
Tradarea insa, o cunosti in viata,
Te doare atat de tare incat, moartea-i o speranta.
Ucis esti de tradare in spirit si in trup.
Esti viu dar, nu traiesti caci mort ti-e sufletul.
Moartea ti se pare ca o izbavire,
Care te conduce catre mantuire.
Nu moartea e cumplita
Si nici mai dureroasa decat multe alte,
Ci despartirea survenita
Prin tradare, ea aduce multa suferinta.
Prin moarte despartirea-i plansa
Cu lacrimi de iubire peste fata stinsa.
O vrei in amintire, o porti adanc in tine,
O porti cu drag, chiar daca simti durere.
Despartirea prin tradare insa,
E mai grea si mai cumplita decat moartea insasi.
Spiritul e cel ce-ti moare si se zbate
In cumplite chinuri si isi roaga moarte.
Tradarea e mai neagra decat moartea
Caci, mort fiind nu simti durerea.
Tradarea insa, o cunosti in viata,
Te doare atat de tare incat, moartea-i o speranta.
Ucis esti de tradare in spirit si in trup.
Esti viu dar, nu traiesti caci mort ti-e sufletul.
Moartea ti se pare ca o izbavire,
Care te conduce catre mantuire.
INCREMENITA-I ZAREA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nici pic de vant, nici pic de ploaie
Nu misca norii-n departari,
Incremenita-i zarea si greoaie,
Pustiu e totul pe cenusiile carari.
Apasator si sufocant e timpul
Ce paraca-n cremene e daltuit,
E suspendat in zari acolo unde lacul
Balteste-n amorteala linistit.
Incremenita-i si lumina fara vlaga,
In zi sta nemiscata fara stralucire
Si soarele-i inert, sta ca o podoaba
Uitata-n colt de cer, cuprins de lancezire.
Incremenit in zare-i sumbru totul
Ca un tablou al unui pictor trist,
Ce si-a lasat durerea si tot of-ul
In zarea cenusie si cerul necuprins.
Nici pic de vant, nici pic de ploaie
Nu misca norii-n departari,
Incremenita-i zarea si greoaie,
Pustiu e totul pe cenusiile carari.
Apasator si sufocant e timpul
Ce paraca-n cremene e daltuit,
E suspendat in zari acolo unde lacul
Balteste-n amorteala linistit.
Incremenita-i si lumina fara vlaga,
In zi sta nemiscata fara stralucire
Si soarele-i inert, sta ca o podoaba
Uitata-n colt de cer, cuprins de lancezire.
Incremenit in zare-i sumbru totul
Ca un tablou al unui pictor trist,
Ce si-a lasat durerea si tot of-ul
In zarea cenusie si cerul necuprins.
NU POT SA CRED
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nu pot sa cred ca e atata nesimtire,
In lumea asta prea nebuna.
Ca totu-i fals, e doar minciuna,
C-a sufocat intraga omenire.
Nu pot sa cred ca fericirea,
E cantarita-n aur si argint.
Ca dragostea curata nu exista,
Apare-n fals si doar cu un motiv,
Nu pot sa cred ca omenia,
E comparata cu un cont in banca.
Ca un sarman e mai neom,
Ca n-are fite de vedeta.
Ca totul e cu susu-n jos,
In lumea asta prea sucita.
Totu-i murdar, intors pe dos.
E nebunie…zapacita.
Nu pot sa cred ca mai exista,
Pamantul inca-n univers.
Planeta cum de mai rezista,
Cand toate omul le-a distrus.
Nu pot sa cred ca e atata nesimtire,
In lumea asta prea nebuna.
Ca totu-i fals, e doar minciuna,
C-a sufocat intraga omenire.
Nu pot sa cred ca fericirea,
E cantarita-n aur si argint.
Ca dragostea curata nu exista,
Apare-n fals si doar cu un motiv,
Nu pot sa cred ca omenia,
E comparata cu un cont in banca.
Ca un sarman e mai neom,
Ca n-are fite de vedeta.
Ca totul e cu susu-n jos,
In lumea asta prea sucita.
Totu-i murdar, intors pe dos.
E nebunie…zapacita.
Nu pot sa cred ca mai exista,
Pamantul inca-n univers.
Planeta cum de mai rezista,
Cand toate omul le-a distrus.
INCERC MEREU
Autor:LIVIA BATAIOSU
Incerc mereu cu bucuria sa ma prind,
Dar tot in lacrimi ma trezesc, oftand.
Incerc sa rad. Sa aduc fericirea.
Dar, nu stiu cum si unde dispare bucuria.
Incerc sa trec peste dureri si ganduri,
Sa le arunc pe toate randuri, randuri.
Insa gura-mi rade poate un minut,
Ochii sunt cei care-s tristi la nesfarsit.
Ei si-au pierdut sclipirea, nu stiu in care timp.
Si aduc la iveala tristetea din adanc
Ei imi tradeaza timpul prea mult petrecut,
Fara suras pe buze si cu durerea-n gand.
Putine sunt acele lucruri care-mi sterg tristetea,
Incerc de ele sa m-agat si sa le tin
Dar, cel mai greu imi este dimineata,
Cand ma trezesc si toate relele le simt.
Caci cele bune dispar rand pe rand,
Se duc in lumea de unde au venit.
Tot ce iubesc dispare in neant,
Raman in amintire....asta-i tot ce am.
Incerc mereu cu bucuria sa ma prind,
Dar tot in lacrimi ma trezesc, oftand.
Incerc sa rad. Sa aduc fericirea.
Dar, nu stiu cum si unde dispare bucuria.
Incerc sa trec peste dureri si ganduri,
Sa le arunc pe toate randuri, randuri.
Insa gura-mi rade poate un minut,
Ochii sunt cei care-s tristi la nesfarsit.
Ei si-au pierdut sclipirea, nu stiu in care timp.
Si aduc la iveala tristetea din adanc
Ei imi tradeaza timpul prea mult petrecut,
Fara suras pe buze si cu durerea-n gand.
Putine sunt acele lucruri care-mi sterg tristetea,
Incerc de ele sa m-agat si sa le tin
Dar, cel mai greu imi este dimineata,
Cand ma trezesc si toate relele le simt.
Caci cele bune dispar rand pe rand,
Se duc in lumea de unde au venit.
Tot ce iubesc dispare in neant,
Raman in amintire....asta-i tot ce am.
NU STIU DE CE…
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nimeni nu intelege
Parca-s vorbi o alta limba.
Cum as putea face,
Sa ma fac inteleasa?
Nimeni nu ma intelege,
Nici sa priceapa nu incearca,
Totul spre aiurea merge
Hei! Nu sunt o farsa.
Incerc sa fiu cat mai corecta
Dar, sunt judecata rau si prost.
Nu sunt o gluma proasta,
Fac si eu ce pot.
Ofer din suflet tot ce am
As oferi chiar mult mai mult,
As da si inima si tot
Dar, voi cereti si ce n-am de fapt.
Nu stiu de ce….
Dar, dau si dau intr-una
Caldura, dragoste si bunatate,
Inapoi vine asprimea.
Atrag de parca-s fi burette.
Si ma trezesc fara nimic.
Nu c-as astepta ceva in schimb,
Sunt sleita de putere,
Ma agit in van si in tacere.
Nimeni nu intelege
Parca-s vorbi o alta limba.
Cum as putea face,
Sa ma fac inteleasa?
Nimeni nu ma intelege,
Nici sa priceapa nu incearca,
Totul spre aiurea merge
Hei! Nu sunt o farsa.
Incerc sa fiu cat mai corecta
Dar, sunt judecata rau si prost.
Nu sunt o gluma proasta,
Fac si eu ce pot.
Ofer din suflet tot ce am
As oferi chiar mult mai mult,
As da si inima si tot
Dar, voi cereti si ce n-am de fapt.
Nu stiu de ce….
Dar, dau si dau intr-una
Caldura, dragoste si bunatate,
Inapoi vine asprimea.
Atrag de parca-s fi burette.
Si ma trezesc fara nimic.
Nu c-as astepta ceva in schimb,
Sunt sleita de putere,
Ma agit in van si in tacere.
INCA UN SUFLET
Autor:LIVIA BATAIOSU
Clopotul rasuna in dimineata rece.
In tanguiri de clopot inca un suflet trece
Spre lumea nevazuta, de noi doar banuita,
Unde va gasi linistea dorita.
Un suflet liber care trece insotit
De rugaciunile celor ce mult l-au iubit,
Care-si doreste printre ingeri sa ajunga,
Pe cei iubiti sa-i ocroteasca si sa-i planga.
Spre cer fericit si liber se indreapta,
Scapat de trupu-i ce-l tinea inchis.
Spre lumea ingerilor se inalta
Si de-a fost bun va ajunge-n Paradis.
Acolo el va imbraca lumina
Cu care suflete pierdute va salva.
Cu intelepciune le va indruma
Catre credinta ce le va-nalta.
Clopotul rasuna in dimineata rece.
In tanguiri de clopot inca un suflet trece
Spre lumea nevazuta, de noi doar banuita,
Unde va gasi linistea dorita.
Un suflet liber care trece insotit
De rugaciunile celor ce mult l-au iubit,
Care-si doreste printre ingeri sa ajunga,
Pe cei iubiti sa-i ocroteasca si sa-i planga.
Spre cer fericit si liber se indreapta,
Scapat de trupu-i ce-l tinea inchis.
Spre lumea ingerilor se inalta
Si de-a fost bun va ajunge-n Paradis.
Acolo el va imbraca lumina
Cu care suflete pierdute va salva.
Cu intelepciune le va indruma
Catre credinta ce le va-nalta.
NU TE-NTRISTA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nu te-ntrista cand lacrima iti pica
Caci mana mea e-ntinsa sa o stearga,
Nu plange, nu-ti umbri privirea,
Ridica ochii si-ai sa-mi simti iubirea.
In negrul gand nu te inchide,
In deznadejde…sigur maine
Soarele va straluci din nou,
Iar zambetul va rasari pe chipul tau.
Nu spune inimii sa taca,
Las-o langa pieptul meu sa bata,
Suspinul ti-l voi alina c-o mangaiere,
Nu te-ntrista, alunga a inimii durere!
Nu-ti prinde sufletul in zeghe,
Trimite-l doar, in drumul meu,
Lumina mea sa ti-l vegheze,
S-astern alint in dorul sau.
Si lasa-te incet pe al meu brat
Sa-ti las sarutul cu nesat,
Pe umar poti sa-mi plangi oricand.
Dar.nu te-ntrista, ma doare cand te vad oftand!
Nu te-ntrista cand lacrima iti pica
Caci mana mea e-ntinsa sa o stearga,
Nu plange, nu-ti umbri privirea,
Ridica ochii si-ai sa-mi simti iubirea.
In negrul gand nu te inchide,
In deznadejde…sigur maine
Soarele va straluci din nou,
Iar zambetul va rasari pe chipul tau.
Nu spune inimii sa taca,
Las-o langa pieptul meu sa bata,
Suspinul ti-l voi alina c-o mangaiere,
Nu te-ntrista, alunga a inimii durere!
Nu-ti prinde sufletul in zeghe,
Trimite-l doar, in drumul meu,
Lumina mea sa ti-l vegheze,
S-astern alint in dorul sau.
Si lasa-te incet pe al meu brat
Sa-ti las sarutul cu nesat,
Pe umar poti sa-mi plangi oricand.
Dar.nu te-ntrista, ma doare cand te vad oftand!
INCA O SECUNDA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Inc-o secunda si e zece fix,
Inca o lacrima se furiseaza-ncet
Pe sub sarutul ce-l primesc
De nicaieri…plang si astept.
Inc-o secunda, o clipa doar a mea
Cand zambetul va sterge lacrima,
Cand secunde mii, doar fericire
Voi avea mereu numai pentru mine.
Inc-o secunda si-i amiaza,
O melodie curge lin spre ochii ce viseaza,
Cuvinte calde susura trecand
Spre inima ce-mi plange, spre gandul suferind.
Secunda a trecut, astept din nou o ora
Ce-o va implini secunda care vine,
Inca o secunda nesomnul sa mi-l stearga
Ce m-a cuprins in noapte in grele cuvinte.
Curand…inc-o secunda-mi va cuprinde
In spatiu si in timp un zambet-fericire
Si voi uita secundele plangand
Ce trec atat de greu, vor fi doar amintire.
Inc-o secunda si e zece fix,
Inca o lacrima se furiseaza-ncet
Pe sub sarutul ce-l primesc
De nicaieri…plang si astept.
Inc-o secunda, o clipa doar a mea
Cand zambetul va sterge lacrima,
Cand secunde mii, doar fericire
Voi avea mereu numai pentru mine.
Inc-o secunda si-i amiaza,
O melodie curge lin spre ochii ce viseaza,
Cuvinte calde susura trecand
Spre inima ce-mi plange, spre gandul suferind.
Secunda a trecut, astept din nou o ora
Ce-o va implini secunda care vine,
Inca o secunda nesomnul sa mi-l stearga
Ce m-a cuprins in noapte in grele cuvinte.
Curand…inc-o secunda-mi va cuprinde
In spatiu si in timp un zambet-fericire
Si voi uita secundele plangand
Ce trec atat de greu, vor fi doar amintire.
NU VREAU
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nu vreau palate nici avere,
Nici haine scumpe, nici putere.
Vreau vorbe bune, mangaiere
Sa-mi bucur inima cu ele.
Nu vreau masini si nici pamanturi.
Vreau doar iubire multa-n ganduri.
In suflet vreau o alinare,
Atinci cand raul este mare.
Nu vreau vorbe mincinoase
Si nici cuvinte siropoase.
Eu vreau curate simtaminte,
Cu bunatate daruite.
Nu vreau cadouri aurite,
Promisiuni din ceruri rupte.
Nu este mult ce imi doresc,
In liniste vreau sa traiesc.
Vreau doar un suflet langa mine,
Sa ma astepte doar cu bine.
O inima curata care,
Sa ma iubeasca cu rabdare.
Nu vreau palate nici avere,
Nici haine scumpe, nici putere.
Vreau vorbe bune, mangaiere
Sa-mi bucur inima cu ele.
Nu vreau masini si nici pamanturi.
Vreau doar iubire multa-n ganduri.
In suflet vreau o alinare,
Atinci cand raul este mare.
Nu vreau vorbe mincinoase
Si nici cuvinte siropoase.
Eu vreau curate simtaminte,
Cu bunatate daruite.
Nu vreau cadouri aurite,
Promisiuni din ceruri rupte.
Nu este mult ce imi doresc,
In liniste vreau sa traiesc.
Vreau doar un suflet langa mine,
Sa ma astepte doar cu bine.
O inima curata care,
Sa ma iubeasca cu rabdare.
INCA O PETALA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Pierduta stau in alta lume,
C-un trandafir rosu in mana.
Il duc usor spre buze…
Ce-o vrea oare sa-mi spuna?
Rup o petala. O sarut
Si ma trezesc zicand:
-Ma iubeste!
Si o arunc razand.
Apoi inca una…
Si ma intristez.
-Nu ma iubeste.
O arunc, adanc oftez.
Continui…am ramas cu una
Intristata mi-e privirea.
-Nu ma iubeste.
O arunc, aiurea.
Si mai pierduta acum,
Ma gandesc ca poate,
Inca o petala dac-ar fi avut,
De iubire aveam parte.
La trandafir privesc
Si la petalele imprastiate.
Cu ochii-n lacrimi ii soptesc:
-Ca tine sunt si eu. Pe moarte.
Fara iubire nu exist,
Nici tu fara petale.
Fara iubire totu-i trist,
E rece si pe moarte.
Pierduta stau in alta lume,
C-un trandafir rosu in mana.
Il duc usor spre buze…
Ce-o vrea oare sa-mi spuna?
Rup o petala. O sarut
Si ma trezesc zicand:
-Ma iubeste!
Si o arunc razand.
Apoi inca una…
Si ma intristez.
-Nu ma iubeste.
O arunc, adanc oftez.
Continui…am ramas cu una
Intristata mi-e privirea.
-Nu ma iubeste.
O arunc, aiurea.
Si mai pierduta acum,
Ma gandesc ca poate,
Inca o petala dac-ar fi avut,
De iubire aveam parte.
La trandafir privesc
Si la petalele imprastiate.
Cu ochii-n lacrimi ii soptesc:
-Ca tine sunt si eu. Pe moarte.
Fara iubire nu exist,
Nici tu fara petale.
Fara iubire totu-i trist,
E rece si pe moarte.
NU VREAU LUMEA VOASTRA
Autor:LIVIA BATAIOSU
De ce-as vrea lumea voatra
Murdara si nebuna?
Nu pot trai ca voi
In ura si minciuna.
Nu pot sa imi tarasc
Sufletu-n noroi,
Nici sa-mi acopar ochii
La multele nevoi.
Nu pot sa-ntorc privirea
Cand cineva ma striga.
Cum sa merg mai departe
Cand cineva ma roaga?
Cum sa-mi trag rasuflarea
Cand totul ma sufoca?
Cum sa imi deschid gura
Cand totul ma ineaca?
De ce-as vrea lumea voastra
Searbada, secatuita?
Unde nu-i iubire
Si speranta-i moarta.
Nu pot sa zambesc
De frica, poate ca renesc.
De ce-as vrea lumea voastra
Cand totu-i nefiresc?
Sunt prinsa-n lumea voastra
Desi, nu mi-o doresc.
De vreti a mea viata,
Cu drag v-o daruiesc.
De ce-as vrea lumea voatra
Murdara si nebuna?
Nu pot trai ca voi
In ura si minciuna.
Nu pot sa imi tarasc
Sufletu-n noroi,
Nici sa-mi acopar ochii
La multele nevoi.
Nu pot sa-ntorc privirea
Cand cineva ma striga.
Cum sa merg mai departe
Cand cineva ma roaga?
Cum sa-mi trag rasuflarea
Cand totul ma sufoca?
Cum sa imi deschid gura
Cand totul ma ineaca?
De ce-as vrea lumea voastra
Searbada, secatuita?
Unde nu-i iubire
Si speranta-i moarta.
Nu pot sa zambesc
De frica, poate ca renesc.
De ce-as vrea lumea voastra
Cand totu-i nefiresc?
Sunt prinsa-n lumea voastra
Desi, nu mi-o doresc.
De vreti a mea viata,
Cu drag v-o daruiesc.
INCA MAI SIMT
Autor:LIVIA BATAIOSU
Inca mai simt primul sarut.
Inca-ti mai simt apropierea.
Ma pierd in amintirea de demult,
Raman acolo cu trairea.
Inca-ti mai simt iubirea,
Cu care ma inconjurai.
Inca-ti mai vad privirea,
Cu raze blande tu ma strabateai.
Si inca simt a inimii bataie,
Cand te vedeam, cand ne vorbeam.
Inca ma vad cu tine-n ploaie,
In nori de mana ne tineam.
Inca traiesc acele clipe,
Cand asteptam sa-ti povestesc,
Ca ma gandesc numai la tine
Si cat de mult eu te iubesc.
Inca mai simt a inimii durere,
Cand am simtit ca nu mai esti.
Tu ai plecat cu a ta iubire.
Inca te simt. Ma ocolesti.
Inca mai simt primul sarut.
Inca-ti mai simt apropierea.
Ma pierd in amintirea de demult,
Raman acolo cu trairea.
Inca-ti mai simt iubirea,
Cu care ma inconjurai.
Inca-ti mai vad privirea,
Cu raze blande tu ma strabateai.
Si inca simt a inimii bataie,
Cand te vedeam, cand ne vorbeam.
Inca ma vad cu tine-n ploaie,
In nori de mana ne tineam.
Inca traiesc acele clipe,
Cand asteptam sa-ti povestesc,
Ca ma gandesc numai la tine
Si cat de mult eu te iubesc.
Inca mai simt a inimii durere,
Cand am simtit ca nu mai esti.
Tu ai plecat cu a ta iubire.
Inca te simt. Ma ocolesti.
NU-MI PASA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nu-mi pasa de singuratate,
Nu-mi pasa nici de vorba grea,
Am invatat sa le infrunt pe toate
Zambind voi trece de privirea ta.
Surasu-mi va-nflori pe buze
Din lacrima ce mi-o aduci,
Pentru ca stiu, va veni maine
Si voi scapa de raze reci.
Nu-mi pasa de raceala ta
In sulite ce mi-o arunci,
Presimt acolo…undeva
Caldura-mi voi gasi pe veci.
Din chinuri sufletu-mi va prinde viata
Si va-nflori din seceta din nou,
El va renaste in verdeata,
Uitand de recele trecut al sau.
Nu-mi pasa de cosmar in noapte,
Un vis frumos il simt aproape
Ce-mi va aduce alinare
Fara lacrimi doar, mult soare.
Nu-mi pasa de singuratate,
Nu-mi pasa nici de vorba grea,
Am invatat sa le infrunt pe toate
Zambind voi trece de privirea ta.
Surasu-mi va-nflori pe buze
Din lacrima ce mi-o aduci,
Pentru ca stiu, va veni maine
Si voi scapa de raze reci.
Nu-mi pasa de raceala ta
In sulite ce mi-o arunci,
Presimt acolo…undeva
Caldura-mi voi gasi pe veci.
Din chinuri sufletu-mi va prinde viata
Si va-nflori din seceta din nou,
El va renaste in verdeata,
Uitand de recele trecut al sau.
Nu-mi pasa de cosmar in noapte,
Un vis frumos il simt aproape
Ce-mi va aduce alinare
Fara lacrimi doar, mult soare.
O ALTA FATA A IUBIRII
Autor:LIVIA BATAIOSU
Strigate la cer, ingropate adanc,
Ochi fara lumina inecati in plans,
Maini zdrelite de pacat patate,
Inimi suferinde fara somn in noapte.
Glasuri sfasiate de-al durerii dor,
Trupuri chinuite de-al iubirii foc,
Vise sfaramate ce-s pierdute-n van,
Suflete pierdute pe fals piedestal.
Vieti care se sting invocand iubirea,
Minti care se pierd cautand menirea,
Buze sangerande cautand sarutul,
Sfarsituri amare ce cauta-nceputul.
Flori stropite-n lacrimi cautand pereche,
Duhuri agitate setoase de sange,
Soare fara raze inghitit de neguri,
Luna fara stele si fara luceferi.
Zile cenusii, pasari fara glas,
Sarbatori pustii si timp dureros,
Cruci si cimitire, miros de tamaie,
Praf si amagire adus in traire.
Simtaminte rele fara bunatate,
Lucruri ce se schimba de azi peste noapte,
False legaminte fara capatai,
In care te-ncrezi si cu praf ramai.
Hauri ce te-nghit in abisuri negre,
Suflete ce ard strigand in tacere,
Vieti distruse doar de un cuvant,
In numele iubirii suferi mult prea mult.
Strigate la cer, ingropate adanc,
Ochi fara lumina inecati in plans,
Maini zdrelite de pacat patate,
Inimi suferinde fara somn in noapte.
Glasuri sfasiate de-al durerii dor,
Trupuri chinuite de-al iubirii foc,
Vise sfaramate ce-s pierdute-n van,
Suflete pierdute pe fals piedestal.
Vieti care se sting invocand iubirea,
Minti care se pierd cautand menirea,
Buze sangerande cautand sarutul,
Sfarsituri amare ce cauta-nceputul.
Flori stropite-n lacrimi cautand pereche,
Duhuri agitate setoase de sange,
Soare fara raze inghitit de neguri,
Luna fara stele si fara luceferi.
Zile cenusii, pasari fara glas,
Sarbatori pustii si timp dureros,
Cruci si cimitire, miros de tamaie,
Praf si amagire adus in traire.
Simtaminte rele fara bunatate,
Lucruri ce se schimba de azi peste noapte,
False legaminte fara capatai,
In care te-ncrezi si cu praf ramai.
Hauri ce te-nghit in abisuri negre,
Suflete ce ard strigand in tacere,
Vieti distruse doar de un cuvant,
In numele iubirii suferi mult prea mult.
IN VALE LA IZVOR
Autor:LIVIA BATAIOSU
Jos in vale la izvor
Unde muntii isi dau mana,
Raul a-nghetat de dor,
Dor de verde…de caldura.
Radacini incolacite unduiesc
Printre pietre rupte din a muntilor spinare,
Pe sub frunzele din toamna serpuiesc
Dand caldura pomilor infrigurati de ger si de ninsoare.
Insetat un iepuras apare
Insa izvoru-i neclintit acum,
Isi vede chipu-n gheata si tresare,
Mirat isi vede linistit de drum.
In lastarisul gol croncane un corb,
O pata neagra pe o limba de zapada,
Ecoul sparge linistea din jur
Trezind o veverita ce motaia pe-o creanga.
Izvorul insa tace sub patura de gheata
Gandindu-se la soare ce-l scalda-n dimineata,
Cand fluturii roiesc si pasarile-i canta,
Cand iepurasul bea din apa cristalina.
Jos in vale la izvor
Unde muntii isi dau mana,
Raul a-nghetat de dor,
Dor de verde…de caldura.
Radacini incolacite unduiesc
Printre pietre rupte din a muntilor spinare,
Pe sub frunzele din toamna serpuiesc
Dand caldura pomilor infrigurati de ger si de ninsoare.
Insetat un iepuras apare
Insa izvoru-i neclintit acum,
Isi vede chipu-n gheata si tresare,
Mirat isi vede linistit de drum.
In lastarisul gol croncane un corb,
O pata neagra pe o limba de zapada,
Ecoul sparge linistea din jur
Trezind o veverita ce motaia pe-o creanga.
Izvorul insa tace sub patura de gheata
Gandindu-se la soare ce-l scalda-n dimineata,
Cand fluturii roiesc si pasarile-i canta,
Cand iepurasul bea din apa cristalina.
O CARTE, O LUME
Autor:LIVIA BATAIOSU
Copil fiind citeam povesti
Cu feti frumosi si zane.
Traiam in lumi nepamantesti.
Ma regaseam in ele.
Crescand apoi citeam romane grele,
Cu aventuri, dragoste si drame.
Traiam din carti, traiam prin ele
Si ma vedeam in acea lume.
Eram ba zana, ba craiasa,
Iubita-n taina sau rapita,
Iar alteori eram printesa,
De cavaleri in armura salvata.
Aveam rochii matasoase,
Parul lung pana la coapse,
Gratioasa si frumoasa,
Ca o stea pe cer aprinsa.
Credeam in zmei si vrajitoare,
In zane bune si pitici,
In matura cea zburatoare,
In feti frumosi si licurici.
Acum stiu ca asta lume,
Nu exista pe pamant.
Cand mi-e dor citesc o carte
Si ma-ntorc la ea visand.
Copil fiind citeam povesti
Cu feti frumosi si zane.
Traiam in lumi nepamantesti.
Ma regaseam in ele.
Crescand apoi citeam romane grele,
Cu aventuri, dragoste si drame.
Traiam din carti, traiam prin ele
Si ma vedeam in acea lume.
Eram ba zana, ba craiasa,
Iubita-n taina sau rapita,
Iar alteori eram printesa,
De cavaleri in armura salvata.
Aveam rochii matasoase,
Parul lung pana la coapse,
Gratioasa si frumoasa,
Ca o stea pe cer aprinsa.
Credeam in zmei si vrajitoare,
In zane bune si pitici,
In matura cea zburatoare,
In feti frumosi si licurici.
Acum stiu ca asta lume,
Nu exista pe pamant.
Cand mi-e dor citesc o carte
Si ma-ntorc la ea visand.
IN UMBRA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Umbrite gene-nlacrimate,
Suspin in lacrimi inecat,
Dor si ganduri adunate
Pe-obrazul umed intristat.
Umbrita-i gura ce-n tristete
Rosteste un cuvant soptit
Amestecat cu lacrimi si tandrete
Pe buze apare-n strigat dar, tacut.
Umbrita-i inima ce plange
Asteptand sarutul vietii,
Ea sta pe loc nu poate fuge
Din ghearele singuratatii.
Umbrit e sufletul neamplinit
Ce se zbate in tacere,
Sperand, rugand necontenit
Sa se-mplineasca a lui vrere.
Doar visul neumbrit ramane,
Stralucitor va dainui si maine,
Va prinde viata si un nume
Ce-l voi rosti, purta mereu cu mine.
$
Umbrite gene-nlacrimate,
Suspin in lacrimi inecat,
Dor si ganduri adunate
Pe-obrazul umed intristat.
Umbrita-i gura ce-n tristete
Rosteste un cuvant soptit
Amestecat cu lacrimi si tandrete
Pe buze apare-n strigat dar, tacut.
Umbrita-i inima ce plange
Asteptand sarutul vietii,
Ea sta pe loc nu poate fuge
Din ghearele singuratatii.
Umbrit e sufletul neamplinit
Ce se zbate in tacere,
Sperand, rugand necontenit
Sa se-mplineasca a lui vrere.
Doar visul neumbrit ramane,
Stralucitor va dainui si maine,
Va prinde viata si un nume
Ce-l voi rosti, purta mereu cu mine.
$
O LACRIMA
AutorLLIVIA BATAIOSU
O lacrima lina si sincera am dat,
Pentru iubirea noastra ce ne-a condamnat,
La fericire multa plina de nadejde,
Ca va rezista in timpul care trece.
O lacrima dulce din ochi mi-a picat,
Pentru tine suflet ce m-ai fermecat.
Va ajunge-n graba in inima ta,
Ce-mi va da doar mie comorile din ea.
O lacrima pura care mi se scurge,
Pentru timpul care parca nu ajunge,
Ce s-a scurs jumate pentru amandoi.
Peste cate veacuri vom fi iara doi?
O lacrima amara plina de tristete,
Sta in colt de ochi gata ca sa plece.
Ca sa franga dorul ce sta sa-mancerce,
Cand nu esti aici ca sa-mi dai tandrete.
Si lacrimi mai multe doar de fericire,
Cand iti vad privirea si esti langa mine,
Ochii mei vor rade si vor cauta,
O lacrima dulce in privirea ta.
O lacrima lina si sincera am dat,
Pentru iubirea noastra ce ne-a condamnat,
La fericire multa plina de nadejde,
Ca va rezista in timpul care trece.
O lacrima dulce din ochi mi-a picat,
Pentru tine suflet ce m-ai fermecat.
Va ajunge-n graba in inima ta,
Ce-mi va da doar mie comorile din ea.
O lacrima pura care mi se scurge,
Pentru timpul care parca nu ajunge,
Ce s-a scurs jumate pentru amandoi.
Peste cate veacuri vom fi iara doi?
O lacrima amara plina de tristete,
Sta in colt de ochi gata ca sa plece.
Ca sa franga dorul ce sta sa-mancerce,
Cand nu esti aici ca sa-mi dai tandrete.
Si lacrimi mai multe doar de fericire,
Cand iti vad privirea si esti langa mine,
Ochii mei vor rade si vor cauta,
O lacrima dulce in privirea ta.
IN TINE ERA….
Autor:LIVIA BATAIOSU
In tine am vazut speranta
Lumina multa si dorinta.
In lumea ta plina de vise,
Eram minunea ce venise.
In ochii tai citeam visare,
Pe care o aveam si eu.
Simteam in ei dulce chemare.
Eram scanteia lor mereu.
O inima aveai in tine,
Ce parca nu-ti mai ajungea
Cu ea sa ma iubesti pe mine
Si doar cu a mea se intregea.
In tine era sufletul pe care,
L-am cautat in ani la rand.
Ce m-a iubit cu-nflacarare,
Eram ceva nepretuit.
Eram a ta dulce iubire
Si nu puteai sa ma compari.
Aveai atata daruire,
De multe ori ma copleseai
In tine am gasit si deznadejdea
Si lacrimi triste insiruite
In multe zile iar durerea,
Ma macina pe nesimtite.
In tine era universul
Pe care atat l-am cautat
In tine am gasit sfarsitul,
Acelei lumi de neuitat.
Eram minunea ce sfarsise,
In visul din care a venit.
Si poate se va naste-n vise,
In alte vieti cu un alt chip.
In tine am vazut speranta
Lumina multa si dorinta.
In lumea ta plina de vise,
Eram minunea ce venise.
In ochii tai citeam visare,
Pe care o aveam si eu.
Simteam in ei dulce chemare.
Eram scanteia lor mereu.
O inima aveai in tine,
Ce parca nu-ti mai ajungea
Cu ea sa ma iubesti pe mine
Si doar cu a mea se intregea.
In tine era sufletul pe care,
L-am cautat in ani la rand.
Ce m-a iubit cu-nflacarare,
Eram ceva nepretuit.
Eram a ta dulce iubire
Si nu puteai sa ma compari.
Aveai atata daruire,
De multe ori ma copleseai
In tine am gasit si deznadejdea
Si lacrimi triste insiruite
In multe zile iar durerea,
Ma macina pe nesimtite.
In tine era universul
Pe care atat l-am cautat
In tine am gasit sfarsitul,
Acelei lumi de neuitat.
Eram minunea ce sfarsise,
In visul din care a venit.
Si poate se va naste-n vise,
In alte vieti cu un alt chip.
O LACRIMA…DOUA…TREI…
Autor:LIVIA BATAIOSU
O lacrima…doua…trei…
Nesecat izvor…durere,
Tristetea ce-i in ochii mei
Cere…lacrimilor rascumparare.
O zi amara…doua…trei,
Cuprinse-n ceata, neguri nesfarsite,
Povara umerilor mei
Asteapta…lumina si dreptate.
Suspin intretaiat
De alte doua…trei…suspine,
Cantaru-i mult prea incarcat,
Sa-mi fie mila oare de mine sau de tine?
Eu am platit prin lacrimi,
Tu insa judecat
Vei fi de greutatea multelor suspine
Si zilelor amare ce m-au induplecat.
O vorba grea…doua …mult prea multe
Ce-apasa sufletu-mi prea incercat,
Te-ai condamnat la chinuri nesfarsite
Dar, eu voi plange chiar si-atunci
Cand te vei zbate in pacat.
C-o lacrima durerea iti voi sterge,
Cu alta iti voi spune:Te-am iertat!
Iar celelalte ma vor duce
Cat mai departe de cel ce le-a iscat.
O lacrima…doua…trei…
Nesecat izvor…durere,
Tristetea ce-i in ochii mei
Cere…lacrimilor rascumparare.
O zi amara…doua…trei,
Cuprinse-n ceata, neguri nesfarsite,
Povara umerilor mei
Asteapta…lumina si dreptate.
Suspin intretaiat
De alte doua…trei…suspine,
Cantaru-i mult prea incarcat,
Sa-mi fie mila oare de mine sau de tine?
Eu am platit prin lacrimi,
Tu insa judecat
Vei fi de greutatea multelor suspine
Si zilelor amare ce m-au induplecat.
O vorba grea…doua …mult prea multe
Ce-apasa sufletu-mi prea incercat,
Te-ai condamnat la chinuri nesfarsite
Dar, eu voi plange chiar si-atunci
Cand te vei zbate in pacat.
C-o lacrima durerea iti voi sterge,
Cu alta iti voi spune:Te-am iertat!
Iar celelalte ma vor duce
Cat mai departe de cel ce le-a iscat.
IMI LIPSESTI…
Autor:LIVIA BATAIOSU
Imi lipsesti cum lacrimii durerii
I-ar lipsi obrazul care s-o sustina
Si-ar cadea, nemangaiata prada disperarii,
In neant s-ar risipi…umila.
Cum vantului i-ar lipsi ramul
Cand aripa si-o scutura vioi,
Ce-ar mai fi el de n-ar fi pomul
Sa-i legene racorea-n zori?
Cum ploii i-ar lipsi pamantul
Cand norii picurii i-arunca,
Ar rataci ca mine si ca vantul
Fara un scop, fara o tinta.
Imi lipsesti cum soarelui
Luna i-ar lipsi de n-ar mai rasari,
Nelinistit ar cauta-o-n galaxii
Cum eu te caut ,rascolind in fiecare zi.
Imi lipsesti si imi lipsesti atat de mult
Cum ars desertul asteapta ploaia,
Te strig,te caut dar al meu cuvant
Nu are glas, e mut, isi cauta vapaia.
Imi lipsesti cum lacrimii durerii
I-ar lipsi obrazul care s-o sustina
Si-ar cadea, nemangaiata prada disperarii,
In neant s-ar risipi…umila.
Cum vantului i-ar lipsi ramul
Cand aripa si-o scutura vioi,
Ce-ar mai fi el de n-ar fi pomul
Sa-i legene racorea-n zori?
Cum ploii i-ar lipsi pamantul
Cand norii picurii i-arunca,
Ar rataci ca mine si ca vantul
Fara un scop, fara o tinta.
Imi lipsesti cum soarelui
Luna i-ar lipsi de n-ar mai rasari,
Nelinistit ar cauta-o-n galaxii
Cum eu te caut ,rascolind in fiecare zi.
Imi lipsesti si imi lipsesti atat de mult
Cum ars desertul asteapta ploaia,
Te strig,te caut dar al meu cuvant
Nu are glas, e mut, isi cauta vapaia.
miercuri, 4 iunie 2008
O LUME-NTREAGA
Autor:LIVIA BATAIOSU
O lume-ntreaga ai strivit,
Sub calcaiul greu al nepasarii,
Doar cu un pas ai omorat
Visul si la-i dat uitarii.
Cu bratul ironiei ai ucis
O lume plina de lumina si iubire.
Pe fruntea mea cu rautate-ai scris,
Nu te mai vreau, ramai doar amintire.
O lume-ntreaga a ramas nedaruita
Ce-ai sufocat-o doar cu-n gest,
Cand ti-ai intors privirea impietrita
Si m-ai lasat in urma ca pe-un rest…
Un rest, o ramasita-n care inca bate
Pulsul vietii ca un ceas mecanic,
Ce se aude cum ticaie in noapte
Luptand in intuneric dar, zadarnic.
O lume-ntreaga ai aruncat in lacrimi
C-o indiferenta fara margini.
Parca sunt dar, nu-s de veacuri
Pe ast pamant ce-i plin de patimi.
Traiesc, visez in agonie,
Sugrumata de o lume-ntreaga.
Doar intr-un pas avea sa vie
Intunecata, rece, noapte neagra.
$
O lume-ntreaga ai strivit,
Sub calcaiul greu al nepasarii,
Doar cu un pas ai omorat
Visul si la-i dat uitarii.
Cu bratul ironiei ai ucis
O lume plina de lumina si iubire.
Pe fruntea mea cu rautate-ai scris,
Nu te mai vreau, ramai doar amintire.
O lume-ntreaga a ramas nedaruita
Ce-ai sufocat-o doar cu-n gest,
Cand ti-ai intors privirea impietrita
Si m-ai lasat in urma ca pe-un rest…
Un rest, o ramasita-n care inca bate
Pulsul vietii ca un ceas mecanic,
Ce se aude cum ticaie in noapte
Luptand in intuneric dar, zadarnic.
O lume-ntreaga ai aruncat in lacrimi
C-o indiferenta fara margini.
Parca sunt dar, nu-s de veacuri
Pe ast pamant ce-i plin de patimi.
Traiesc, visez in agonie,
Sugrumata de o lume-ntreaga.
Doar intr-un pas avea sa vie
Intunecata, rece, noapte neagra.
$
IN POIANA
Autor:LIVIA BATAIOSU
Ce soare!Cu miros de lacramioare,
Fluturii incep sa zboare.
Lumea mea e minunata
In mult verde imbracata.
Libelula se agita
Miscand frunza-n tufa mica,
Pitigoiul canta iara
Dand voios din aripioara.
Poienita-i imbracata,
Galben-albul ce il poarta
L-a luat din sanzaiana
Si il poarta ca pe haina.
Ursul maraie la mure
Nu cumva vulpea sa-l fure.
Bradul tepii isi inmoaie
In caldura de la soare.
Vulturul usor roteste
Sus pe norul ce pluteste,
Ca un puf de papadie
Dus de vantul ce adie.
In mirosul de rasina,
E doar ras si voie buna.
Fermecata-n frumusete
Si scaldata in tandrete
Poienita ne zambeste.
Ce soare!Cu miros de lacramioare,
Fluturii incep sa zboare.
Lumea mea e minunata
In mult verde imbracata.
Libelula se agita
Miscand frunza-n tufa mica,
Pitigoiul canta iara
Dand voios din aripioara.
Poienita-i imbracata,
Galben-albul ce il poarta
L-a luat din sanzaiana
Si il poarta ca pe haina.
Ursul maraie la mure
Nu cumva vulpea sa-l fure.
Bradul tepii isi inmoaie
In caldura de la soare.
Vulturul usor roteste
Sus pe norul ce pluteste,
Ca un puf de papadie
Dus de vantul ce adie.
In mirosul de rasina,
E doar ras si voie buna.
Fermecata-n frumusete
Si scaldata in tandrete
Poienita ne zambeste.
O PRIMAVARA PENTRU NOI
autor: LIVIA BATAIOSU
Cu obrazul rumen si mana tremuranda,
Cu pasi sovaitori si inima batand,
Ma-ndrept spre tine raza blanda,
Te-ating…si nu e vis…zambind.
Privirea ti-o cuprind in ochi-mi arzatori,
Fruntea mi-o aplec si ma trec sudori,
Flacara nestinsa mi-e sufletul din mine,
Te am in fata mea…minune.
Un zambet rasarit deschis-au zorii
Si-o lume ai lasat sa ma cuprinda,
In bratul tau trezita simt…fiorii,
Sunt ca o frunza-n vant…plapanda.
In pieptul mult prea mic inima-mi zvacneste,
Cuprinde-o-n pieptul tau cum m-ai cuprins pe mine
Intr-un sarut etern, sarut ce ma trezeste
S-alerg in visul daruit cu dragoste de tine.
Ma pierd sub greul simtamant,
Ma ratacesc in lumea iubirilor eterne,
Te tin de mana si alerg razand,
Sunt fericita…Tu, te-ai nascut doar pentru mine.
Esti langa mine si m-alint,
Sunt iar copil. Sa rad…sa plang?
Ramuri de cires cu drag ma strang
Cu brat inmiresmat…le simt.
Si mi se taie rasuflarea
Sub rasuflarea-ti proaspata de primavara,
Sunt langa tine, sunt ca boarea
Ce-n adieri molcome se strecoara.
Am sa raman asa, vesnic pentru tine,
O flore de cires pe crengi inmugurite,
Cuprinsa-n bratul tau, simturi minunate,
Voi inflori si voi renaste in miresme.
$
IN OCHII TAI
Autor:LIVIA BATAIOSU
In ochii tai a inflorit speranta
Ce m-a cuprins in al ei labirint.
Crampeie de lumina am sorbit insetata,
Atrasa fiind in vartejul ei nestiut.
In ochii tai am gasit adevarul.
Adevar ce sufletul cu poame dulci mi-a hranit.
In el am gasit realul cautat.
Realul unui suflet simplu, adevarat.
In ochii tai am gasit lumina.
Lumina blanda a zilelor de mai.
De raze m-am lasat inconjurata.
Cu mangaierea lor ma cuprindeai.
Sclipiri jucause iti invaluiau ochii
Ce ma-ndemnau, usor sa m-apropii.
Sclipiri pline de viata si dorinta,
Tradau frumusetea din a ta fiinta.
In ochii tai s-a nascut iubirea
Odata cu dragostea mea nesfarsita.
In ochii tai mi-am gasit fericirea.
Fericire de mine mult cautata.
In ochii tai am gasit si sfarsitul.
Stivita de acelasi pretios adevar.
Adevar ce mi-a rapit in cele din urma totul.
Acum inot in negura inlacrimata a ochilor ta
In ochii tai a inflorit speranta
Ce m-a cuprins in al ei labirint.
Crampeie de lumina am sorbit insetata,
Atrasa fiind in vartejul ei nestiut.
In ochii tai am gasit adevarul.
Adevar ce sufletul cu poame dulci mi-a hranit.
In el am gasit realul cautat.
Realul unui suflet simplu, adevarat.
In ochii tai am gasit lumina.
Lumina blanda a zilelor de mai.
De raze m-am lasat inconjurata.
Cu mangaierea lor ma cuprindeai.
Sclipiri jucause iti invaluiau ochii
Ce ma-ndemnau, usor sa m-apropii.
Sclipiri pline de viata si dorinta,
Tradau frumusetea din a ta fiinta.
In ochii tai s-a nascut iubirea
Odata cu dragostea mea nesfarsita.
In ochii tai mi-am gasit fericirea.
Fericire de mine mult cautata.
In ochii tai am gasit si sfarsitul.
Stivita de acelasi pretios adevar.
Adevar ce mi-a rapit in cele din urma totul.
Acum inot in negura inlacrimata a ochilor ta
VOI SUPRAVIETUI
Autor:LIVIA BATAIOSU
Nu am regrete
Si nici nu murdaresc,
Clipele trecute
Ce le-am trait intens.
N-am sa le uit nicicand.
Au fost deosebite.
Le voi pastra in gand
Si-n inima pe toate.
Nu am remuscari,
Chiar daca am gresit.
Am luat decizii,
Asa cum am stiut.
Pe toate le-am facut,
Sa iasa cat mai bine,
Chiar daca n-am tinut,
Cont uneori de mine.
Voi supravietui,
Voi merge mai departe.
Clipe vor mai fi,
Le voi trai pe toate.
Chiar si pe cele grele,
Ce ma vor dobori,
Voi trece peste peste ele.
Voi supravietui!
Nu am regrete
Si nici nu murdaresc,
Clipele trecute
Ce le-am trait intens.
N-am sa le uit nicicand.
Au fost deosebite.
Le voi pastra in gand
Si-n inima pe toate.
Nu am remuscari,
Chiar daca am gresit.
Am luat decizii,
Asa cum am stiut.
Pe toate le-am facut,
Sa iasa cat mai bine,
Chiar daca n-am tinut,
Cont uneori de mine.
Voi supravietui,
Voi merge mai departe.
Clipe vor mai fi,
Le voi trai pe toate.
Chiar si pe cele grele,
Ce ma vor dobori,
Voi trece peste peste ele.
Voi supravietui!
IN MII DE FELURI
Autor:LIVIA BATAIOSU
In mii de feluri ti-am vazut lumina
Dar, azi o vad atat de pala
Si-n tot atatea ti-am simtit caldura
Dar, azi e ca piatra in raceala.
Te simt departe peste mii de ani,
Te zbati in propriul intuneric,
In mii de feluri mi te-arati
De am pierdut sirul numeric.
Si te-am dorit in tot atatea mii
De zile, ore si minute nesfarsite,
De ce nu poti din nou sa fii
Doar pentru mine-n mii de feluri diferite?
Adanc te simt si parca mii de ani
Am trait doar pentru tine, suflet,
Ce mi-ai zdrobit fiinta-n aschii mii,
Mii de tepuse cu dulceata otravite.
Si inca te astept in mii de anotimpuri,
Toate primaveri cu adieri inmiresmate,
Si-n puritatea ploilor cu picuri
Ce fata cu blandete or sa-mi scalde.
In mii de feluri vei simti iubirea,
Caci luna te va ocroti…intr-una,
Iar miile de stele cu una intre ele
Te va iubi etern, in mii de feluri…totdeauna.
In mii de feluri ti-am vazut lumina
Dar, azi o vad atat de pala
Si-n tot atatea ti-am simtit caldura
Dar, azi e ca piatra in raceala.
Te simt departe peste mii de ani,
Te zbati in propriul intuneric,
In mii de feluri mi te-arati
De am pierdut sirul numeric.
Si te-am dorit in tot atatea mii
De zile, ore si minute nesfarsite,
De ce nu poti din nou sa fii
Doar pentru mine-n mii de feluri diferite?
Adanc te simt si parca mii de ani
Am trait doar pentru tine, suflet,
Ce mi-ai zdrobit fiinta-n aschii mii,
Mii de tepuse cu dulceata otravite.
Si inca te astept in mii de anotimpuri,
Toate primaveri cu adieri inmiresmate,
Si-n puritatea ploilor cu picuri
Ce fata cu blandete or sa-mi scalde.
In mii de feluri vei simti iubirea,
Caci luna te va ocroti…intr-una,
Iar miile de stele cu una intre ele
Te va iubi etern, in mii de feluri…totdeauna.
O STEA IN INTUNERIC
Autor:LIVIA BATAIOSU
Pierdusem crez si suflet si speranta,
Traiam o agonie lipsita de esenta,
Eram un corp inert, un cub de gheata,
Eram si nu eram…in viata.
O stea, o mica stea necunoscuta mie
In trupu-i m-a atras sau a patruns in mine,
Oblojindu-mi rana ce-n suflet o aveam,
Imi dadea putere atunci cand o priveam.
E steaua mea, minunea aparuta din neant
Ce-n raze ma rasfata iubindu-ma cu drag.
In nopti ii simt caldura, o port mereu in gand,
Caci safanta-i e lumina trimisa din inalt.
Pe pulberea lasata pasesc spre fericire,
Pasul mi-l indruma si-mi pune cununa,
Sa ii fiu alaturi catre nemurire
Invingand vecia tinandu-ne de mana.
Scanteie-mi esti micuta-mare stea
Ce m-ai trezit din lacrimi si durere,
Datoare-ti sunt cu viata mea,
Primeste-mi sufletul cu mangaiere.
Pierdusem crez si suflet si speranta,
Traiam o agonie lipsita de esenta,
Eram un corp inert, un cub de gheata,
Eram si nu eram…in viata.
O stea, o mica stea necunoscuta mie
In trupu-i m-a atras sau a patruns in mine,
Oblojindu-mi rana ce-n suflet o aveam,
Imi dadea putere atunci cand o priveam.
E steaua mea, minunea aparuta din neant
Ce-n raze ma rasfata iubindu-ma cu drag.
In nopti ii simt caldura, o port mereu in gand,
Caci safanta-i e lumina trimisa din inalt.
Pe pulberea lasata pasesc spre fericire,
Pasul mi-l indruma si-mi pune cununa,
Sa ii fiu alaturi catre nemurire
Invingand vecia tinandu-ne de mana.
Scanteie-mi esti micuta-mare stea
Ce m-ai trezit din lacrimi si durere,
Datoare-ti sunt cu viata mea,
Primeste-mi sufletul cu mangaiere.
IN FIECARE DIMINEATA
Autor:LIVIA BATAIOSU
In fiecare dimineata
Fereastra-mi rade…printre flori
Doi ochi ce ma privesc, inalta
Priviri arzatoare…mistice iubiri.
Trandafiri si sanzaiene
Rasarite de niciunde
Imi zambesc pline de roua,
Stand in mana ta, iubite.
Rad sagalnic, vin spre tine,
Te retragi si eu voiesc
Un sarut…tu fugi de mine
Dar te-ntorci…eu te primesc.
Caci tanjesc de-o sarutare
Ce-am s-o fur printre, petale
De pe buze aromate
Cu miros de mure coapte.
In vartej de sanzaiene
Si cu iz de trandafiri,
In fereastra te vad iara,
Imi zambesti la fel ca ieri.
S-apoi maine dimineata
Cand fereastra-mi va zambi,
Te-oi cuprinde iar in brate,
Tu vei sta…eu…voi fugi.
$
In fiecare dimineata
Fereastra-mi rade…printre flori
Doi ochi ce ma privesc, inalta
Priviri arzatoare…mistice iubiri.
Trandafiri si sanzaiene
Rasarite de niciunde
Imi zambesc pline de roua,
Stand in mana ta, iubite.
Rad sagalnic, vin spre tine,
Te retragi si eu voiesc
Un sarut…tu fugi de mine
Dar te-ntorci…eu te primesc.
Caci tanjesc de-o sarutare
Ce-am s-o fur printre, petale
De pe buze aromate
Cu miros de mure coapte.
In vartej de sanzaiene
Si cu iz de trandafiri,
In fereastra te vad iara,
Imi zambesti la fel ca ieri.
S-apoi maine dimineata
Cand fereastra-mi va zambi,
Te-oi cuprinde iar in brate,
Tu vei sta…eu…voi fugi.
$
O ZI MOHORATA
Autor:LIVIA BATAIOSU
O zi mohorota si cenusie.
Pasari nu canta , vant nu adie.
Soarele-n colt sta atarnat
Invelit de un nor, intunecat.
Fumuriu este totul si fara vlaga,
Florile-s triste si vor sa stearga
Lacrima lor c-o frunza moarta,
Care-n cadere de ele se agata.
Salcia plange cu crengi alungite.
Frunzele pale si prea inerte
Ajung in lacul si el adormit,
Ce susur nu are si nici clipocit.
Un greiere sare dar, negrul lui
Mai multa tristete da ochiului.
E melancolic si deprimat.
Nu are chef nici de cantat.
Pasari nu sunt ,nici ciripit.
In cuib cu puii au atipit.
Ce liniste grea , apasatoare,
Totul e sumbru, fara vigoare.
O zi mohorota si cenusie.
Pasari nu canta , vant nu adie.
Soarele-n colt sta atarnat
Invelit de un nor, intunecat.
Fumuriu este totul si fara vlaga,
Florile-s triste si vor sa stearga
Lacrima lor c-o frunza moarta,
Care-n cadere de ele se agata.
Salcia plange cu crengi alungite.
Frunzele pale si prea inerte
Ajung in lacul si el adormit,
Ce susur nu are si nici clipocit.
Un greiere sare dar, negrul lui
Mai multa tristete da ochiului.
E melancolic si deprimat.
Nu are chef nici de cantat.
Pasari nu sunt ,nici ciripit.
In cuib cu puii au atipit.
Ce liniste grea , apasatoare,
Totul e sumbru, fara vigoare.
IN AMURG
Autor:LIVIA BATAIOSU
Se asterne amurgul si ceata se lasa
Peste campuri si vai ca o patura groasa.
Imbraca copiii ce inca la joaca
N-au obosit, sunt carduri la poarta.
Din laptele alb se aud inca glasuri
De parc-ar vorbi ceata laptoasa,
Ce-a pus stapanire pana in ceruri
Cu abur si apa inecacioasa.
Vantul adie si-o risipeste,
Din nou cerul in amurg straluceste.
Stele si nori intunecati
Incet se aseaza pe cer rasfirati.
Aluneca totul din amurg catre noapte
Si fiarele noptii incep sa se arate.
Lumina-i cuprinsa de-ntuneric treptat
Care, se aseaza cu negrul sau mat.
Amurgul sfarseste in noaptea adanca,
Cand luna-i pe cer cucuvelele canta.
De negura noptii cand totu-i cuprins,
Amurgul se lasa pe aripi de vis.
Se asterne amurgul si ceata se lasa
Peste campuri si vai ca o patura groasa.
Imbraca copiii ce inca la joaca
N-au obosit, sunt carduri la poarta.
Din laptele alb se aud inca glasuri
De parc-ar vorbi ceata laptoasa,
Ce-a pus stapanire pana in ceruri
Cu abur si apa inecacioasa.
Vantul adie si-o risipeste,
Din nou cerul in amurg straluceste.
Stele si nori intunecati
Incet se aseaza pe cer rasfirati.
Aluneca totul din amurg catre noapte
Si fiarele noptii incep sa se arate.
Lumina-i cuprinsa de-ntuneric treptat
Care, se aseaza cu negrul sau mat.
Amurgul sfarseste in noaptea adanca,
Cand luna-i pe cer cucuvelele canta.
De negura noptii cand totu-i cuprins,
Amurgul se lasa pe aripi de vis.
O ZI PROASTA
Autor:LIVIA BATAIOSU
N-am dormit deloc,
Nici de mancat nu am putut
Si ploua afara tare, ploua peste tot.
Eu…bine nu ma simt.
Ploaia ma apasa,
Pe suflet ca o piatra grea.
Tristetea ma sufoca,
Sporeste starea rea.
Imi vin amintiri,
Nu prea bune nici placute.
Imi vine rau sa plang,
Dar ma abtin, stau pe tacute.
Am palpitatii…
Asta-i inima.
Oare ce-o mai vrea?
Cred ca stiu dar, n-am sa spun.
Ah!...si capul ce ma doare.
Parca-s o epava.
Nu am chef de nimeni,
Nici macar de mine.
Unii ma streseaza,
Cu Salam si Guta.
As fugi de acasa.
Ufff!...ma agaseaza.
Nimeni nu intreaba,
De persoana mea.
Astazi sunt cred nevazuta,
Nimeni nu ma vrea.
Si de ce m-ar vrea?
Asta-i intrebarea cheie.
Eu nu am raspuns la ea.
Ma doare si maseaua.
Iar m-am enervat….
Hai ca am plecat..!!!
N-am dormit deloc,
Nici de mancat nu am putut
Si ploua afara tare, ploua peste tot.
Eu…bine nu ma simt.
Ploaia ma apasa,
Pe suflet ca o piatra grea.
Tristetea ma sufoca,
Sporeste starea rea.
Imi vin amintiri,
Nu prea bune nici placute.
Imi vine rau sa plang,
Dar ma abtin, stau pe tacute.
Am palpitatii…
Asta-i inima.
Oare ce-o mai vrea?
Cred ca stiu dar, n-am sa spun.
Ah!...si capul ce ma doare.
Parca-s o epava.
Nu am chef de nimeni,
Nici macar de mine.
Unii ma streseaza,
Cu Salam si Guta.
As fugi de acasa.
Ufff!...ma agaseaza.
Nimeni nu intreaba,
De persoana mea.
Astazi sunt cred nevazuta,
Nimeni nu ma vrea.
Si de ce m-ar vrea?
Asta-i intrebarea cheie.
Eu nu am raspuns la ea.
Ma doare si maseaua.
Iar m-am enervat….
Hai ca am plecat..!!!
IN ADIERE…
Autor:LIVIA BATAIOSU
In adiere azi mi-am gasit alinarea,
Am inchis ochii si i-am simtit sarutul.
Fiori reci si calzi mi-au atins obrazul,
Cu saruturi reci in trecerea lui vantul.
Eram cuprinsa in imbratisarea rece,
Ce-mi cuprindea trupul si privirea.
In adiere azi mi-am gasit alinarea
Si-n lacrima cazuta in tacere.
M-am lasat purtata pe aripi de vant,
Vantul sa-mi stearga suspinul in treacat,
Sa-i simt alinarea, sa-i fur adierea,
Sa ma duca cu ea, sa-mi gasesc mangaierea.
In adiere azi mi-am gasit alinarea….
In adiere azi mi-am gasit alinarea,
Am inchis ochii si i-am simtit sarutul.
Fiori reci si calzi mi-au atins obrazul,
Cu saruturi reci in trecerea lui vantul.
Eram cuprinsa in imbratisarea rece,
Ce-mi cuprindea trupul si privirea.
In adiere azi mi-am gasit alinarea
Si-n lacrima cazuta in tacere.
M-am lasat purtata pe aripi de vant,
Vantul sa-mi stearga suspinul in treacat,
Sa-i simt alinarea, sa-i fur adierea,
Sa ma duca cu ea, sa-mi gasesc mangaierea.
In adiere azi mi-am gasit alinarea….
O ! NOAPTE….
Autor :LIVIA BATAIOSU
O ! Noapte ce in vesmant m-acoperi,
Frau liber dai, izvoare curgatoare
Ce imi inunda trupul in adancuri
Cu visuri si gandiri imbietoare.
Cuvinte…soapte-n inima patrunse,
Trairi ascunse-n salba luminoasa,
Pe aripile tale zburda si aprinse
Se pierd zburand prin haina-ntunecoasa.
Alina-mi sufletul ce rataceste
Printre stele si luceferi cautand
Liniste…implinirea ce-i lipseste.
Daruieste-i! Ca-l vad ratacind.
O! Noapte…arata-mi calea catre izbavire,
Cu darul tau acopera-mi privirea,
In mana-ntinsa vreau sa tin trairea,
Sa-mi simt destinul,sa-mi ating menirea.
Si du-ma catre cele neguri
Unde lumina ma asteapta.
Ascunde-ma in zari si visuri
Sa pot pasi spre lumea cautata.
$
O ! Noapte ce in vesmant m-acoperi,
Frau liber dai, izvoare curgatoare
Ce imi inunda trupul in adancuri
Cu visuri si gandiri imbietoare.
Cuvinte…soapte-n inima patrunse,
Trairi ascunse-n salba luminoasa,
Pe aripile tale zburda si aprinse
Se pierd zburand prin haina-ntunecoasa.
Alina-mi sufletul ce rataceste
Printre stele si luceferi cautand
Liniste…implinirea ce-i lipseste.
Daruieste-i! Ca-l vad ratacind.
O! Noapte…arata-mi calea catre izbavire,
Cu darul tau acopera-mi privirea,
In mana-ntinsa vreau sa tin trairea,
Sa-mi simt destinul,sa-mi ating menirea.
Si du-ma catre cele neguri
Unde lumina ma asteapta.
Ascunde-ma in zari si visuri
Sa pot pasi spre lumea cautata.
$
Abonați-vă la:
Postări (Atom)