Ce e rău și ce e bine,
Nu mai stiu nici eu.
Sunt atât de încurcată,
In al vieții hău.
Fac ceva ce cred că-i bine
Dar, îmi iese tot pe dos.
Fac un rău și iese-n fine,
Binele mărinimos.
Sunt atât de zăpăcită,
Că mai bine m-aș culca.
Toate îmi ies răsucite.
Parcă…m-aș lăsa.
Nu mai știu cum să încerc,
Gândesc strâmb și iese drept.
Gândesc drept și iar le-ncurc,
Ițele cred că s-au rupt.
Vorbesc tare când gândesc,
Nu mai știu cum să opresc,
Vorba rece ce-o arunc,
Peste toți. Mai bine fug.
Doare a mea sinceritate,
Când minciuna le-o combate
Nu mai știu din ce motive,
Și-au pus toți gura pe mine.
Verde-n față de le spui,
Cică mintea ți-e hai-hui,
Daca tac, zic că ascund,
Ce gândesc și nu le spun.
Nu mai știu nici eu cum vine.
Să vorbesc, să fac vreun bine?
Ori să tac și să fac rău?
Ăsta nu e stilul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu