Autor:Livia Bătăiosu
Te cuibărești în suflete și le ucizi,
În pulbere prefaci tot ce atingi.
Te-nfingi adânc și uși deschizi.
Spre hăuri negre, inimi tu atragi.
Caverne negre și infecte,
Aduci cu tine în gândire,
Omori frumoase sentimente
Și lași tristețe, neagră rătăcire.
În carne pură muști cu-ncrâncenare,
Îți place sângele nevinovat.
Pătrunzi adânc și repede în vene
Și-l pierzi pe cel cu creierul curat.
Suspiciune naști din trupul tău de fiară
Și crește, crește și sufoca omul.
Sucește mintea și-o doboara
Și-ai vrea, să uiți aproape totul.
Iar colții tai străpung cu scrâșnet,
Încrederea ce-ți cade pradă ție.
Cu sete o-ncolțește, într-un racnet
Se zbate dar ramâne-n agonie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu