Autor:LIVIA BATAIOSU
In recile nopti cand gandurile-mi zboara
Pe taramuri neumblate si colturi prafuite,
Tristetea se strecoara, imi inunda iara,
Chipul obosit de lacrimi nesfarsite.
Chemari in van, cuvinte irosite
Se zbat frenetic sa strapunga
Singuratatea…perdea de lacrimi nesfarsite
Pe gura care striga catre cer o ruga.
Tipat…vorbe fara noima aruncate,
Ma-nvaluie slinoase cu iz de mucegai,
Tepuse-nveninate, insangerate,
Spalate-n lacrimi nesfarsite, izvor in ochii mei.
Cand ochi-mi vor seca si gandurile toate
Ferice vor dansa al fericirii vals,
Tu, vei trai tristetea in lacrimi nesfarsite,
Nemangaiat de nimeni…vei plange….va fi…ce ai ales.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu