Autor:Livia Bătăiosu
Tot spun că plec dar, n-am făcut-o înca.
Poate-ntr-o zi sau poate-n noaptea cea adancă,
Mă voi furișa de voi în lumea mare,
Fără să las o urmă sau scrisoare.
Poate am să plec să mă ascund,
În ceața groasă din munții cei bătrâni.
Sau poate într-o mânăstire,
Să duc ruga Domnului cu mine.
Curaj din disperare-mi voi lua
Și voi fugi din lumea asta rea.
Voi îngropa în urmă totul
Și voi pleca fără să-ntorc nici capul.
În marea cea adâncă aș putea să mă ascund,
Să nu-mi ajungă pasul nici măcar un gând.
Sau poate-n ceruri după stele aprinse,
Să nu vă amintiți de mine nici în vise.
Ori în pădurea deasă în scorburi de copaci,
Să nu mai văd pe nimeni și să n-aud voci.
Să mă pierd în frunze și în lăstărișuri,
Să m-ascund de voi în negre hățișuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu