Păduri de fier si flori de sticlă,
În care case vor avea,
Doar animale împăiate,
Cu ochi lucioși de catifea.
Cascadele vor curge-n valuri,
Doar în picturi și amintiri.
Iar păsările vor cânta,
Doar pe C.D. pentru copii.
Pe mări albastre de hârtie,
Doar pești de plastic vor pluti
Și pescăruși de fier în zare,
Din aripi greu vor zăngăni.
În parcuri virtuale pruncii,
De mână voi îi veți plimba.
Ce moștenire voi adulții,
Copiilor le veți lăsa?
Si oare nu vă este teamă?
Natura se va răzbuna.
Cu ploi acide și tornade.
În inundații veți pieri.
Un tăvălug de foc va arde,
Fără cruțare a voastră neștiință.
Cutremure vor îngropa
Prostia, nepăsarea, necredința.
Vă veți trezi dar prea târziu.
Veți suferi, vă veți căi.
Veți moșteni ce ați creat,
De mâna voastră veți muri.
Veți construi neâncetat,
Cavoul vostru-n care mâine,
Veți locui într-un palat.
Plin de tristețe și suspine.
=1992=Livia Bătăiosu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu