Autor:Livia Bătăiosu
Jos în vale la izvor,
Unde munții își dau mâna,
Râul a-nghețat de dor,
Dor de verde…de caldură.
Rădăcini încolăcite unduiesc,
Printre pietre rupte din a munților spinare,
Pe sub frunzele din toamnă șerpuiesc,
Dând căldură pomilor înfrigurați de ger și de ninsoare.
Însetat un iepuraș apare,
Însă izvoru-i neclintit acum,
Își vede chipu-n gheață și tresare,
Mirat, își vede liniștit de drum.
În lăstărișul gol croncăne un corb,
O pată neagră pe o limbă de zăpadă,
Ecoul sparge liniștea din jur,
Trezind o veveriță ce moțăia pe-o creangă.
Izvorul însă tace sub pătura de gheață,
Gândindu-se la soare ce-l scaldă-n dimineață,
Când fluturii roiesc și păsările-i cântă,
Când iepurașul bea din apa cristalină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu