Autor:Livia Bătăiosu
Mor puțin câte puțin,
În fiecare zi încet mă sting.
Nu simt nici soare și nici chin
Și nici nu vreau să simt nimic.
Nu-mi pasă dacă-i zi sau noapte,
Dacă trăiesc sau dacă mor.
Vreau să dispar ușor în șoapte,
Să dau odihnă ochilor.
Nu pot sa râd și nici să plâng,
De fapt îmi place să mă sting,
În ploaia care-mi bate-n geam,
Care, mă cheamă în neant.
Mor încet în fiecare noapte,
Când stelele ma cheamă-n zbor,
Dar, condamnată sunt la zilele banale,
Sa le trăiesc și să-mi doresc să mor.
Nu vreau sa lupt și nici să cred,
Că mâine totul va fi bine,
Eu am pierdut al fericirii rând
Și mâine nu există pentru mine.
Nu simt nimic și nici nu vreau,
Căci, mor încet, ușor mă sting.
Nu simt nici bine și nici rău,
Nu pot zâmbi și nici sa plâng.
Doar mă sting…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu