Autor:LIVIA BATAIOSU
Umbrite gene-nlacrimate,
Suspin in lacrimi inecat,
Dor si ganduri adunate
Pe-obrazul umed intristat.
Umbrita-i gura ce-n tristete
Rosteste un cuvant soptit
Amestecat cu lacrimi si tandrete
Pe buze apare-n strigat dar, tacut.
Umbrita-i inima ce plange
Asteptand sarutul vietii,
Ea sta pe loc nu poate fuge
Din ghearele singuratatii.
Umbrit e sufletul neamplinit
Ce se zbate in tacere,
Sperand, rugand necontenit
Sa se-mplineasca a lui vrere.
Doar visul neumbrit ramane,
Stralucitor va dainui si maine,
Va prinde viata si un nume
Ce-l voi rosti, purta mereu cu mine.
$
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu