Autor:LIVIA BATAIOSU
O lume-ntreaga ai strivit,
Sub calcaiul greu al nepasarii,
Doar cu un pas ai omorat
Visul si la-i dat uitarii.
Cu bratul ironiei ai ucis
O lume plina de lumina si iubire.
Pe fruntea mea cu rautate-ai scris,
Nu te mai vreau, ramai doar amintire.
O lume-ntreaga a ramas nedaruita
Ce-ai sufocat-o doar cu-n gest,
Cand ti-ai intors privirea impietrita
Si m-ai lasat in urma ca pe-un rest…
Un rest, o ramasita-n care inca bate
Pulsul vietii ca un ceas mecanic,
Ce se aude cum ticaie in noapte
Luptand in intuneric dar, zadarnic.
O lume-ntreaga ai aruncat in lacrimi
C-o indiferenta fara margini.
Parca sunt dar, nu-s de veacuri
Pe ast pamant ce-i plin de patimi.
Traiesc, visez in agonie,
Sugrumata de o lume-ntreaga.
Doar intr-un pas avea sa vie
Intunecata, rece, noapte neagra.
$
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu