Autor:Livia Bătăiosu
Nu moartea e cumplită
Și nici mai dureroasă decât multe alte,
Ci despărțirea survenită
Prin trădare, ea aduce multă suferință.
Prin moarte despărțirea-i plânsă,
Cu lacrimi de iubire peste fața stinsă.
O vrei în amintire, o porți adânc în tine,
O porți cu drag, chiar dacă simți durere.
Despărțirea prin trădare însă,
E mai grea și mai cumplită decât moartea însăși.
Spiritul e cel ce-ți moare și se zbate,
În cumplite chinuri și își roagă moarte.
Trădarea e mai neagră decât moartea
Căci, mort fiind nu simți durerea.
Trădarea însă, o cunoști în viață,
Te doare atât de tare încât, moartea-i o speranță.
Ucis ești de trădare în spirit și în trup.
Ești viu dar, nu trăiești căci mort ti-e sufletul.
Moartea ți se pare ca o izbăvire,
Care te conduce catre mântuire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu