Nu pot să cred că e atâta nesimțire,
În lumea asta prea nebună,
Că totu-i fals, e doar minciună,
Ce-a sufocat întreaga omenire.
Nu pot să cred că fericirea,
E cântărită-n aur și argint.
Că dragostea curată nu există,
Apare-n fals și doar cu un motiv,
Nu pot să cred că omenia,
E comparată cu un cont în bancă,
Că un sărman e mai neom,
Că n-are fițe de vedetă.
Că totul e cu susu-n jos,
În lumea asta prea sucită.
Totu-i murdar, întors pe dos.
E nebunie…zăpăcită.
Nu pot să cred că mai există,
Pământul încă-n univers,
Planeta cum de mai rezistă,
Când toate omul le-a distrus?
22
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu