Furie

Autor:Livia Bătăiosu

Cerul se sparge de țipăt și urlet.
Demonii ies, se zbat cu furie.
Sfâșie zarea cu al lor răget,
Teroare și răcnet vin peste tine.

Sfarmă lumina cu fierbinți răsuflări,
Trăsnet prelung aruncă-n chemări.
Tunet și fulger desfac pământul,
Te aruncă-n hăuri numai cu gândul.

Vorbe tăioase și încâlcite
Te asurzesc, nu pot fi deslușite.
Sulițe reci adânc înfipte,
Cu mii de brațe în piept aruncate.

Fețe livide, spumegând de furie,
Cu rânjet meschin plin de mânie.
Ploaie de foc aruncă spre tine,
Ce te scaldă în flăcări în întregime.

Ochi înroșiți ieșiți din orbite,
Ce-ți spintecă carnea dintr-o privire,
Te prind în gheare și îți străpung,
Inima caldă până-n adânc.

Turbare ce-și spală boala în spaimă,
În spaima celor mai neputincioși.
Furia-i oarbă și mult prea bolnavă,
Pentru cei născuți a fi furioși.