Autor:Livia Bătăiosu
O zi mohorâtă și cenușie.
Păsări nu cântă , vânt nu adie.
Soarele-n colț stă atârnat,
Învelit de un nor, întunecat.
Fumuriu este totul și fără vlagă,
Florile-s triste și vor să șteargă,
Lacrima lor c-o frunză moartă,
Care-n cădere de ele se agață.
Salcia plânge cu crengi alungite.
Frunzele pale si prea inerte,
Ajung în lacul și el adormit,
Ce susur nu are și nici clipocit.
Un greiere sare dar, negrul lui,
Mai multă tristețe dă ochiului.
E melancolic și deprimat.
Nu are chef nici de cântat.
Păsări nu sunt ,nici ciripit.
În cuib cu puii au ațipit.
Ce liniste grea , apăsătoare,
Totul e sumbru, fără vigoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu