Autor:Livia Bătăiosu
Pământu-i plin de ipocriți,
Parșivi în haine de mătase.
Minciună multă-n aur țese
Și își ascund cu dibăcie cele două fețe.
Cu măști atrăgătoare își îmbracă chipul,
Să nu-i poți pătrunde, să descoperi monstrul.
Zmulgi o mască, crezi că l-ai aflat,
Dar mai are multe alte dedesubt.
Pământu-i plin de nesimțiți nevolnici,
Ce își etalează bunele intenții,
Dar la o adică își arată colții,
Si atunci descoperi cât sunt de netrebnici.
Își urmeaza scopul, călcând pe cadavre,
Strivesc vieți umile, fără îndurare.
Nesimțirea-n ei e la ea acasa,
Măcar dac-ar fi puțin dureroasă.
Pamantu-i plin și de lichele,
Ce sug vlaga din al vostru trup.
Traiesc ca paraziții prinsi pe piele,
Hrănindu-se fără sa dea nimic în schimb.
Pământu-i vrea pe cei naivi ca tine,
Ce cred în bunătate și adevăr.
Ei nu ar face rău la nimeni,
Pentru că sufletul le este pur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu