Autor:Livia Bătăiosu
Ia-mi iubirea ce m-apasă
Și dă-i viață-n fluturi de mătase.
Nu mai vreau să simt ce simt,
Vreau să uit ca te-am iubit.
Iubirea mea nu-ți este de folos,
E ceva aiurea, fără rost.
Ia-o și pune-o în floarea de cireș,
Să pot da uitării dorul ne-nțeles.
Arunc-o-n tufele de mărăcini,
Căci vreau să uit de-al meu suspin.
Arunc-o-n cele patru zări
Și spulber-o în depărtări.
Ia-mi iubirea și pune-o în crivățul ce bate,
De astăzi vreau să uit de ale tale șoapte
Și du-o în Oceanul Înghețat,
Să pot uita de tine, să uit că s-antâmplat.
De azi voi da iubirea ce nu ți-a folosit,
Uitărilor trecute și florilor din câmp.
Îți voi uita chipul, voceași privirea,
Nu voi păstra în mine nici măcar amintirea.
Și dacă arunc iubirea peste tot în lume,
Poate voi putea cumva uita de tine.
Nu vreau să simt ce simt atât de adânc in mine.
Îmi voi uita iubirea, te voi uita pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu