Iubirea

Autor:Livia Bătăiosu

Iubirea te-nalță spre culmi în neant,
Sufletu-ți sfarmă cu lacrimi de dor,
Gura zâmbește.ochii îți plâng,
Ce sentiment înalțător.

Suflet de piatra daca-i avea,
Iubirea ți-l face nisip mișcător,
De gheață de-ai fi ea tot te-ar topi,
În râuri de ape te-ai scurge ușor.

Un dulce coșmar este iubirea,
O dulce tristețe ce-o cautăm.
Ea vine încet –FRUMOASĂ-te-ndeamnă
Și pleacă lăsând durere și teamă.

Îmbătat de iubire pe nori poți pluti,
Te poartă spre vise spre noi galaxii,
Căderea e grea, te doare nespus,
Pumnalul trădării te trezește din vis.

Fericire, extaz tot ce-i frumos,
Iubirea îți dă,te ridică de jos.
Deznădejde și lacrimi,durere și dor,
E prețul plătit de un muritor.

Cunună de flori îți pune iubirea,
Când pleacă coroană de spini vei purta.
Vor trece veacuri peste noi și sori se vor stinge,
De-a pururi iubirea peste noi va trona.

Oricat te-ar durea o cauți mereu,
Este esenta vieții,fără ea ai gasi,
Suflete reci si inimi de gheață-UMBRE-
Ce-și caută rostul pentru a trai.