Autor:Livia Bătăiosu
Pădurea doarme neclintită,
Se lasă-n ceață bântuită,
De liniștea ce o-nconjoară,
Încremenit e totul sub zapadă.
Nici pas de urs și nicio ciută,
Nu mișcă rugul ce se-ncurcă,
Pe cărăruia care urcă
În ceața deasa sus pe munte.
Pe ici pe colo ,câte-un petic,
Ruginiu de frunze moarte,
Ai zice că...foșnesc frenetic,
Dar ele tac...doar zac inerte.
Si râu-i cremene sub gheață,
Iar la cascadă se înalță,
În țurțuri leneși, alungiți,
Ce stau să cadă...atârnați.
E liniște și somn și vise,
Cuprinse-n timp în vreme-nchise.
Codrul doarme prins în ceață,
Se odihnește...fără viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu