miercuri, 4 iunie 2008

IMI E ATAT DE GREU

Autor:LIVIA BATAIOSU

Parca cerul m-a strivit
Si-mi e atat de greu sa ma ridic.
Sunt ca umbra de pamant lipita,
Sau ca un bob de roua pe floarea ofilita.

Sunt ca un picure de apa ce pamantu-l soarbe,
Sau ca vantul ce pe camp se pierde.
Imi e atat de greu sa privesc in lume,
Nu pot sa ma ridic, nici sa traiesc ca mine.

Sunt ca firul de nisip ratacit in mare,
Plimbat de colo-colo fara o tinta anume.
Imi este greu sa ma opresc la tarm,
Totul e strain acum in jurul meu.

Sunt ca o floare ce i-a pierit mirosul,
Ca un obiect ce nu-si gaseste rostul.
Imi e atat de greu sa ma gasesc pe mine,
Ma caut dar, nu-s de gasit niciunde.

Ca un suspin traiesc in pieptul meu,
Sunt ca veninul ce-l inghit mereu.
Imi e atat de greu spre soare sa privesc.
Traiesc in intuneric, aici ma regasesc.

Sunt o culoare neagra fara stralucire
Si ma furisez in neagra-mi ratacire.
Nu vreau sa vad lumina ce ma oboseste,
Imi e atat de greu sa cred ca-n mine ea luceste.

Sunt ca un ciob de sticla macinat,
Viata m-a lovit si am cazut prea crunt.
Imi e atat de greu din nou sa ma ridic,
De data asta cred ca nici macar nu-ncerc.


$

Niciun comentariu: