Omul de lângă mine

Autor:Livia Bătăiosu
Când totu-mi pare fără sens,
Când viața mă îngenunchează,
Când drumu-n față mi-e închis,
El este aici mă-ncurajează.

Când ochii neguri îmi cuprind,
El rază pentru mine este.
E-n fața mea, îl văd zâmbind
Și alungă de pe chip a mea tristețe.

Când lacrimi grele de durere,
Ma răvășesc, mă copleșesc,
El îmi aduce mângâiere,
La pieptul lui mă liniștesc.

Când de suspine-mi crapă pieptul
Și inima să stea ar vrea,
El mă cuprinde-i simt sărutul,
E-atat de adânc în viața mea.

Când sufletul ar vrea să fugă,
Din al meu trup prea chinuit,
Cu-a lui blândețe îmi alungă,
Tot răul ce m-a bântuit.

Iubirea lui mă copleseste, mă-nfioară.
E cel pe care l-am dorit mereu.
N-aș vrea să-i fiu doar o povară,
Îl voi iubi la fel de mult și eu.

Și de-i departe-l simt aproape.
Durerea și iubirea ne-a unit.
Ne sprijinim, suntem aproape,
Suntem un suflet….FERICIT.