Autor:Livia Bătăiosu
Crăiasă a cerului și-a nopții,
Ce n-ai pereche în calea vieții.
Stai tristă în singurătate,
Căci de iubire nu ai parte.
Destinul cel ironic a făcut,
Să-ți ia iubitul cel dorit.
Să-ți plângi iubirea nopțile
Și să-l aștepți cu zilele.
Când luminezi îndrăgostiții
Și vezi sărutul lor sub clar de Lună,
Îți lacrimează-n taină ochii,
Iar inima cu dor suspină.
Răceala ta din suferintă
Și lacrimi multe s-a născut,
Iar soarele în neputință,
I-aprins de dorul din trecut.
Mireasă ești fără de mire,
Cu fruntea-naltă și-ncruntată,
Aștepți să vină a ta iubire,
Aștepți cu dor, înfrigurată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu