Autor:Livia Bătăiosu
Într-o gaură neagră mă adâncesc,
Florile plâng, stele se sting.
Nori nu mai sunt ca să plutesc,
Ploaia n-o simt, nu pot s-o ating.
Am pierdut vise și multe speranțe,
Îmi caut raza, e stinsă și ea.
Trăiesc clipe de mult trecute,
Pierdută îmi caut dragostea mea.
Ochii lumina nu vor s-o vadă,
Gura să râda nici ea nu mai vrea.
Aș vrea să m-ascund într-o gaura neagră,
Să-mi plâng acolo durerea mea.
Suflet nu am, mi l-am pierdut,
Tot ce-am avut s-a năruit.
Întunecată-i inima mea,
Să bată nici ea ,acum nu mai vrea.
Gura-mi crispată a amuțit,
Ochii în lacrimi mi i-am pierdut.
Auz nu mai am, am împietrit,
Vreau să dispar, să uit c-am trait.
Și apoi să mă nasc într-o lume de vise,
Lângă inima ta de iubire cuprinsă.
Aș naște din nou în privirea aprinsă,
Unde sufletul meu căldură găsise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu