Autor:LIVIA BATAIOSU
Ma simt de parc-as fi la 2 m sub pamant,
Pamantu-n valuri m-a cuprins, m-a inghitit.
Ridic mana catre cer de el sa ma anin
Dar, cerul ma striveste ma baga mai adanc.
Incerc cu-ncrancenare de ceva sa ma agat,
Pamantul insa-i greu si ma trage-n jos,
Cerul e departe…sperantele-s desarte,
In aer nu-i nimic, decat nedreptate.
In neputinta ma tot zbat. Zaresc o raza.
Aprinsa-n intuneric dar mana-mi cedeaza,
Sub greutatea multelor dezamagiri,
In zadar incerc s-o prind…Doar chin…
Inghit noroi, noroi respir…noroi
Ce-mi apasa pieptul si ma pierd
In marea neputintei plina de nevoi,
Nevoi sufletesti ce ma trag inapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu