Autor:Livia Bătăiosu
Întortocheate drumuri, încalcite,
Labirint cu flori, spini, desișuri răvășite,
Ape tulburi stârnite de furtuni,
Lacrimi si durere, ochi păgâni.
Pași rătăciți, cărări nedeslușite,
Trăiri ascunse-n chinuri fără vină,
Dorinți strivite, lașitate,
Plată nedreaptă a sufletului vamă.
Vinovați fără vină, întortocheate dureri,
Inimi lovite date-n dar disperării,
Chemări în vise, trăiri ireale,
Mâini tremurânde cu palmele goale.
Pași încâlciți, întortocheate cărări,
Suflete plâng cerând alinări
Surzilor, inimi de piatră-stânci,
Ce nu știu căldura,capete seci.
Țepușe ,venin, întortocheată-i scăparea,
Ferice de cel ce vede lumina
Și are puterea să rupă tăcerea,
Să strige, să-nfrunte, s-alunge durerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu