Autor:Livia Bătăiosu
Înțelepciune floare rară,
Îmbracă-mă-n petala ta,
Să pot răzbate-n noaptea grea,
S-ajungă-n soare și inima mea.
Învață-mă cum să fac ochii,
S-alunge lacrima, durearea,
De fericire să m-apropii,
Să-nfrunt timpul, să am vrerea.
Zi dupa zi s-o las în urmă,
Spre liniște să mă îndrept,
Să am încredere că-n a mea mână,
Voi ține visul ce-l aștept.
Arată-mi cum să pot petrece,
Haosul ce mă-nconjoară,
Cum să țin visul care tocmai trece,
Cum să păstrez a mea comoară.
Înțelepciune dă-mi putere să nu cad
Din nou în deznădejdea grea,
În viață totu-mi este fad,
Doar visul viu mi-a mai ramas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu