Autor:Livia Bătăiosu
În mii de feluri ți-am văzut lumina
Dar, azi o văd atât de pală
Și-n tot atâtea ți-am simțit căldura
Dar, azi e ca piatra în răceală.
Te simt departe peste mii de ani,
Te zbați in propriul întuneric,
În mii de feluri mi te-arăți
De am pierdut sirul numeric.
Și te-am dorit în tot atâtea mii
De zile, ore si minute nesfârșite,
De ce nu poți din nou să fii,
Doar pentru mine-n mii de feluri diferite?
Adânc te simt și parcă mii de ani,
Am trăit doar pentru tine, suflet,
Ce mi-ai zdrobit ființa-n așchii mii,
Mii de țepușe otrăvite.
Și încă te aștept în mii de anotimpuri,
Toate primăveri cu adieri înmiresmate,
Și-n puritatea ploilor cu picuri,
Ce fața cu blândețe or să-mi scalde.
În mii de feluri vei simți iubirea,
Căci luna te va ocroti…întruna,
Iar miile de stele cu una între ele
Te va iubi etern, în mii de feluri…totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu