Mărgăritare

Autor:Livia Bătăiosu

Mărgăritare-ți curg pe față,
Lasând urme luminoase spre bărbie,
Strălucesc, că-n ele poartă,
Iubirea luminoasă ce-i ascunsă-n tine.

Mărgăritare-ți ies din gura-ntredeschisă,
În șoapte și suspine cu comori ascunse,
Comori strălucitoare în suflet ferecate,
De nimeni neștiute, ținute-n bunătate.

Mărgăritare ai în privirea blândă,
Cu care mângâi inimi în sclipiri vioaie,
O privire doar, șterge orice pată,
De păreri de rău sau de răutate.

În mâini calde porți mărgăritare,
Dăruiești caldură, multă mângâiere.
Mărgăritar ți-e sufletul în care natura,
În mărgăritare și-a lăsat lumina.