Autor:LIVIA BATAIOSU
Zile triste trec aiurea peste mine,
Fara pic de rost sau de bucurie.
Sunt adanc cuprinsa de melancolie,
Sufletul mi-e mort, nu vrea sa invie.
Gura-i bantuita de cuvinte negre,
Ea nu vrea sa rada, nu are putere,
Zambetul l-a sters ori l-a alungat,
Nimic nu mai poate sa-l puna pe obraz.
Ochii impietriti de tristeti profunde
Si-au pierdut sclipirea, s-au pierdut in umbre.
Nimeni si nimic nu ii poate aprinde,
Din nou bucuria in ei sa se scalde.
Stau si vegetez ca o planta-n soare,
Totu-i colorat in neagra culoare,
Ce-a pus stapanire pe mine si pe soare,
Ma usuc in ganduri ce nu au valoare.
Mi-am pierdut motivul de-a fi bucuroasa,
Stau inchisa-n mine, plang neputincioasa.
Nimeni si nimic nu ma mai incanta.
Mi-am pierdut trairea, sunt iar impietrita.
$
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu