Autor:LIVIA BATAIOSU
Pierdusem crez si suflet si speranta,
Traiam o agonie lipsita de esenta,
Eram un corp inert, un cub de gheata,
Eram si nu eram…in viata.
O stea, o mica stea necunoscuta mie
In trupu-i m-a atras sau a patruns in mine,
Oblojindu-mi rana ce-n suflet o aveam,
Imi dadea putere atunci cand o priveam.
E steaua mea, minunea aparuta din neant
Ce-n raze ma rasfata iubindu-ma cu drag.
In nopti ii simt caldura, o port mereu in gand,
Caci safanta-i e lumina trimisa din inalt.
Pe pulberea lasata pasesc spre fericire,
Pasul mi-l indruma si-mi pune cununa,
Sa ii fiu alaturi catre nemurire
Invingand vecia tinandu-ne de mana.
Scanteie-mi esti micuta-mare stea
Ce m-ai trezit din lacrimi si durere,
Datoare-ti sunt cu viata mea,
Primeste-mi sufletul cu mangaiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu