Din geana zorilor

Autor: Livia Bătăiosu

Din geana zorilor am rupt o stea,
Înlăcrimată-n rouă de tristețea nopții,
O țin în palmă, e surata mea,
Ce-mi este călăuză pe drumul greu al vieții.

Vesmântul cerului de neagră catifea,
Îl impărțim când visul mă cuprinde,
Mă văd zburând, mă văd o stea,
Dar, făr' de lacrimi suferinde.

Nu-s singură, nici trista si nici abătută,
Când lacu-mi cântă clipocind,
Când licuricii mă încântă
Cu dansul lor zburdalnic, chicotind.

Pășesc pe vânt, mă legăn pe luceferi,
Mătasea norilor mi-o fac culcuș,
Ori spumeg marea, ori opresc,
Valul uriaș din al său urcuș.

Lucesc în păru-mi picuri albi de rouă,
Cuprinsă-n salba stelelor, cunună,
Zâmbesc când mândra Lună Nouă,
Îmi stă alaturi ținându-mă de mână...

Din geana nopții am rupt visul,
Ce dăinuie până în zori,
Când soarele m-aruncă în abisul,
Zilelor pustii si tristelor cântări....

Steaua nopții mele

autor: Livia Bătăiosu

Străluce steaua-n care pașii tăi,
Urmă și-au lăsat și încă te zăresc,
Pulberea lăsată-n urma ei
Mă-nvăluie, spre vis pășesc...

În vis, tu, mi-ai lăsat speranța,
Că noaptea se va destrăma,
Și va rămâne doar romanța,
Iubirii noastre născută pe o stea.

În chip de stea, luceafăr fără moarte,
M-ademenești cu veșnicia printre stele,
Eu, te urmez adânc în noapte,
Cuprinsă-n doruri mari și grele.

Steaua nopții mele o privesc,
Ce ți-a dat născare chip ceresc.
Înfrigurată, plâng, cerșesc ,

Să-ți văd din nou surâsul îngeresc.

O stea...

Autor:Livia Bătăiosu


O stea zâmbește ștrengărește….
E zâmbetul ce l-ai lăsat,
Să-l văd când dorul meu orbește
Te caută neîncetat?

O altă stea lucește lăcrimând…
E lacrima ce ți-a scăpat,
Când cerul îl priveai oftând
Și căutai neîncetat?

Dar uite, pâlpâie o stea…
E inima ce mi-ai lăsat-o
S-o am când noaptea-mi este grea.
Neîncetat am căutat-o…

Micuța stea

Autor:Livia Bătăiosu

Într-o parte de cer, chiar lângă Lună,
Stingheră și tristă e o steluță.
Luminează intens, asteptând în tăcere,
Să se nască o stea, să-i dea mângâiere.

Își doreste o stea s-o înteleagă,
În noapte să-i spună că-i este dragă.
Să-i dea putere să strălucească,
Iubire multă să-i dăruiască.

Din mii de stele în ani n-a găsit,
O stea cât de mică s-o poată iubi.
Trăiește retrasă în singurătate,
Sperând la iubire și bunătate.

Căndva a avut o stea lânga ea,
Dar a plecat, iubind altă stea.
Frântă de dor ne-mpărtășit,
Încrederea-n ele atunci și-a pierdut.

Pe o parte de cer întunecat,
Lucește-o steluță intens și curat.
Singură-n noapte stă și așteptă,
Iubirea sacră și nepătată.

Lucefăru-mi zâmbește

Autor:Livia Bătăiosu

Luceafăru-mi zâmbește
Și îmi trimite raza-i blândă,
Lumina-i rece încălzește
Șoapta nerostită, a inimii dorință.

Vibrează-n ochi-mi plini de dor
Și în cuvinte nerostite,
Țese-n vraja nopților
Sărutul gurii mult râvnite.

Pe raze-mi plimbă gândul către nori,
Plin de neliniști și de dor,
Il duce lin în depărtări,
Către iubirea mea din zori.

Iubire ce tresare-n roua dimineții,
Când va simți sarutul rece și suav,
Și va zâmbi sub raza caldă a blândeții,
Îmbrățișat fiind cu dor și drag.

Luceafăru-mi zâmbește
Și-mi aduce îmbrățișarea caldă,
Ce mă cuprinde și răsfață.
Închid ochii și îi simt sărutul,
Pe buze….iar dorul se înalță.

O stea în întuneric

Autor:Livia Bătăiosu

Pierdusem crez și suflet și speranță,
Traiam o agonie lipsită de esență,
Eram un corp inert, un cub de gheață,
Eram și nu eram…în viață.

O stea, o mica stea necunoscuta mie,
În trupu-i m-a atras sau a pătruns în mine,
Oblojindu-mi rana ce-n suflet o aveam,
Îmi dădea putere atunci când o priveam.

E steaua mea, minunea apăruta din neant,
Ce-n raze mă răsfață iubindu-mă cu drag.
În nopți îi simt caldura, o port mereu în gând,
Căci sfântă-i e lumina trimisă din înalt.

Pe pulberea lăsată pășesc spre fericire,
Pasul mi-l îndrumă și-mi pune cunună,
Sa ii fiu alături catre nemurire,
Învingând vecia ținându-ne de mână.

Scânteie-mi ești micuță-mare stea,
Ce m-ai trezit din lacrimi și durere,
Datoare-ți sunt cu viața mea,
Primește-mi sufletul cu măngâiere.

Steluța mea

Autor: Livia Bătăiosu

În ghearele morții mă adânceam,
Când trupul bolnav nu-l mai simțeam.
Priveam în noapte înspre cer rugând,
Să se sfârșească totul cât mai curând.

N-aveam de unde ști că tu m-auzi
Steluța mea, că tu mă vezi,
Ai licărit atunci doar pentru mine
Și-n suflet mi-ai intrat cu a ta lucire.

Nu știu de ce și nu știu cum ai reușit,
A doua zi încă o noapte mi-am dorit,
Să-ți văd sclipirea ta ștrengară.
Cea care m-a adus la viață iară.

Nopți lungi mi-am petrecut cu tine,
Mă ascultai printre suspine,
Mi-ai dat din strălucirea ta,
Din nou să pot eu lumina.

Sunt ani de atunci dar ne găsești
Vorbind, râzând în serile senine.
Când nu-i pe cer, doar mă gândesc
Și știu c-aude totul de la mine.

Secrete , lacrimi și dorinți,
Le aude toate ,nu le spune.
Ea îmi trimite lucruri bune.
Steluța mea cu ochi fierbinți.

Ai apărut steluța mea

Ai apărut steluța mea

Autor: Livia Bătăiosu

După multe nopți înnourate,
În sfârșit steluța mea ai apărut,
Ai apărut să-ți spun de toate.
Acum ne apucăm de povestit.

Eu sunt bine dar, cam tristă.
Spune-mi tu ce-ai mai făcut?
Cât mă bucur că ești încă,
Sus , pe cerul înstelat.

Așteptam să vină noaptea,
Sa stăm iară amândouă,
Până aproape dimineața,
Să-mparțim totul în două.

Eu mă bucur ca ești bine
Dar,să știi c-aseară am plâns.
Mi-am dorit să fii cu mine,
Să-ți spun of-ul ce m-a prins.

Începusem să mă tem,
Cumva, poate c-ai căzut,
Dar, acum din nou suntem,
La povesti ca în trecut.

Și mă mir că știi că ieri,
Am plâns mult și te-am chemat.
M-ai vazut din depărtări,
C-am fost tristă și-am oftat.

Totul însă va fi bine.
Stiu că tu ai să m-ajuți.
Vei fi iară lângă mine,
Cum ai fost și-n alte dați.

Eu te pup de noapte bună.
La culcare am sa plec.
Vei veghea să-mi fie bine?

Gata,nu te mai întreb.