Steaua nopții mele

autor: Livia Bătăiosu

Străluce steaua-n care pașii tăi,
Urmă și-au lăsat și încă te zăresc,
Pulberea lăsată-n urma ei
Mă-nvăluie, spre vis pășesc...

În vis, tu, mi-ai lăsat speranța,
Că noaptea se va destrăma,
Și va rămâne doar romanța,
Iubirii noastre născuta pe o stea.

În chip de stea, luceafăr fără moarte,
M-ademenești cu veșnicia printre stele,
Eu, te urmez adânc în noapte,
Cuprinsă-n doruri mari și grele.

Steaua nopții mele o privesc,
Ce ți-a dat născare chip ceresc.
Înfrigurată, plâng, cerșesc ,

Să-ți văd din nou surâsul îngeresc.