autor:Livia Bătăiosu
Picuri roșiatici izvorăsc din mâna-mi,
Ce cu sete apucase fulger sângeriu,
Vârtej de foc ardea deasupră-mi,
Și am lovit al vieții negru râu.
Picuri rubinii născuți din al meu trup,
Martori ai durerii ce azi m-au năpădit,
Ca lava din străfunduri adunată-n munte,
Lovind tăcerea, durerea s-o înfrunte.
Picuri cristalini rostogoliți pe pleoape,
Curați ca inima ce te doreste.
Te cheamă, suflet de departe,
Întinde mâna și oprește,
Izvorul nesecat de lacrimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu