Autor: Livia Bătăiosu
Îți joacă lacrima-n priviri,
Când îți vorbesc de mine,
De parca-r răsări din amintiri,
Atunci când, ieri , eram cu tine.
O alta-mi joacă pe obraz,
Hrănind crisparea , suferința,
Luând nuanța de topaz,
Uitând de pace si dorință.
În joacă lacrima ucide dorul,
Îneacă atâtea ne-mpliniri,
Atâtea vise care trec hotarul,
Ce sunt ucise-n lacrimi ...in uitări.
Doar jocul viu ce se strecoară,
Prin linii fine sau adânci,
Pe buze arde si-n fioară,
Trezind, o amintire...de atunci.
Un comentariu:
te trec fiorii cand citesti asemenea versuri..f bine
Trimiteți un comentariu