Lacrimi în vânt

Autor: Livia Bătăiosu

O frunză cade, creanga plânge...
Vântului își spune păsul:
-În curând și eu m-oi frânge
Sub zăpada grea iar plânsul
Îmi va îngheța...

Duios vântul o cuprinde
Legănând-o-n sus și-n jos,
Prinde frunza-n brațe blânde,
Sărutând-o lin, duios,
Lăsând șoapta s-o aline,
Uscând lacrima ce mâine
Îi va ingheța...

Lacrimi cad, un dor ce plânge...
Vântului iși spune păsul:
-În curând și eu m-oi frânge
Sub uitarea grea iar plânsul
Ochi-mi va seca...

Duios vântul îl cuprinde
Legănându-l îl așează,
Înaintea ta iubite,
Lângă frunza ce oftează,
Lăsând șoapta să-ți vorbească
De iubirea mea, lumească,
Ce-n curând te va cuprinde
Între lacrimi suferinde
Ce nu vor seca...

Jocul lacrimii

Autor: Livia Bătăiosu

Îți joacă lacrima-n priviri,
Când îți vorbesc de mine,
De parca-r răsări din amintiri,
Atunci când, ieri , eram cu tine.

O alta-mi joacă pe obraz,
Hrănind crisparea , suferința,
Luând nuanța de topaz,
Uitând de pace si dorință.

În joacă lacrima ucide dorul,
Înneacă atâtea ne-mpliniri,
Atâtea vise care trec hotarul,
Ce  sunt ucise-n lacrimi ...în uitări.

Doar jocul viu ce se strecoară,
Prin linii fine sau adânci,
Pe buze arde și-n fioară,
Trezind, o amintire...de atunci.