Autor:Livia Bătăiosu
Nici pic de vânt, nici pic de ploaie,
Nu mișcă norii-n depărtări,
Încremenită-i zarea si greoaie,
Pustiu e totul pe cenușiile cărări.
Apăsător și sufocant e timpul,
Ce parcă-n cremene e dăltuit,
E suspendat în zări acolo unde lacul
Băltește-n amorțeală liniștit.
Incremenită-i și lumina fără vlagă,
În zi stă nemișcată fără strălucire
Și soarele-i inert, sta ca o podoaba
Uitata-n colț de cer, cuprins de lâncezire.
Încremenit în zare-i sumbru totul,
Ca un tablou al unui pictor trist,
Ce și-a lăsat durerea si tot of-ul
În zarea cenușie și cerul necuprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu