Autor:Livia Bătăiosu
Liniștea se scurge ușor din văzduh,
O dată cu ploaia somnolentă.
Pleoapele-mi cad către somnul adânc,
Pășesc spre vis, ușor adormită.
O zi liniștită amorțita-n tăcere,
O vrabie trece ciripind alene,
Glasu-i stins se aude pierdut,
Mi-alungă somnul binevenit.
Amețită de somn abia o zăresc,
Ciripește de zor, vrea s-o hrănesc.
Îi este foame și-i plina de apă,
Cu puiul flămând stă și așteaptă.
Ii dau niște pâine și iar privesc,
În liniște cerul și mă gândesc,
Că-n liniștea ploii vreau să trăiesc,
Să iau puțin din darul ceresc.
O zi liniștită se scurge spre mine,
O zi ce-o doresc de ani de zile
Dar, prin ploaie fulgere apar
Și-o data cu ele agitație iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu