Autor:Livia Bătăiosu
Ceața o port într-o mână,
În cealaltă răsăritul,
Pe cap îmi stă mândra Lună,
La picioare am zenitul.
Stelele le am pe creștet,
Iar apusu-mi este flore,
Dimineața-mi este zâmbet
Cu-a ei roua ,râușoare.
Ochi-mi triști senin de cer,
Poartă-n strălucirea lor,
Fulg de nea pe obrăjor
Îmi răsare de cu zori.
Valuri mi se scaldă-n suflet
Când mai reci, când mai fierbinți,
Licurici în al meu umblet,
Ce mă poartă-n zări cuminți.
Inima îmi este caldă
Ca vulcanul liniștit,
Azi trăiesc o primăvară
Ce pe piept mi-a inflorit.
M-am născut în adiere
În troiane de omăt
Si-am prins viață-n mângâierea
Florilor de liliac…
Și-oi zbura mereu spre tine,
Cel ce știi a mă privi,
Voi răsare din nou mâine
Poate-n puf de păpădii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu