Autor:LIVIA BATAIOSU
Zdrelit e cerul parca plange,
Din scama norilor se scurge
Lacrimi inghetate, inghitite
De ceata groasa pe campuri fulguite.
Vazduhul cerne pulbere de vata
Desprinsa din fuiorul tors de iarna
Se asterne stratul de zapada,
Incetisor, alene…fara graba.
Pufoasa, alba-stravezie,
Crampei de fulg ori papadie,
In mii de fulgi ce si-au dat mana
Apare mandra-n fala iarna.
Matase alba faurita,
De fluturi mesteri daruita,
O inconjoara si-i dezmiarda
Lacrima ce sta sa-i cada.
Caci cerul plange-n puf de stele,
Fulgi de nea ce cad alene
Printre genele-nghetate,
Dusi de vant… incet… departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu