Autor: LIVIA BATAIOSU
Strapunge-ma cu mii de ace,
Nicicum nu pot a sangera,
Durerea mi-a intrat in oase
Tot ce-a ramas e lacrima
Ce-i impietrita-n colt de ochi,
Fir de nisip incremenit in stropi.
Loveste-ma cu-ncrancenare,
Nicicum n-ai sa ma poti clinti,
Sunt stanca adanc infipta-n mare,
Eu stiu rabda si stiu razbi,
Durerea stransa-n timp imi da putere
Sa-nfrunt furtuna far’ a ma sfarsi.
Alunga-ma! Cu umilinta
Capul stiu mereu pleca
Dar, nu inseamna ca a mea credinta
Mi-o poti ucide sau lua
Caci umilinta ma ridica,
Mereu voi fi…deasupra ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu