Autor:Livia Bătăiosu
O lacrimă…două…trei…
Nesecat izvor…durere,
Tristețea ce-i în ochii mei,
Cere…lacrimilor răscumpărare.
O zi amară…două…trei,
Cuprinse-n ceață, neguri nesfârșite,
Povara umerilor mei
Așteaptă…lumină și dreptate.
Suspin întretăiat
De alte două…trei…suspine,
Cântaru-i mult prea încărcat,
Să-mi fie milă oare de mine sau de tine?
Eu am platit prin lacrimi,
Tu însă judecat,
Vei fi de greutatea multelor suspine
Și zilelor amare ce m-au înduplecat.
O vorbă grea…două …mult prea multe,
Ce-apasă sufletu-mi prea încercat,
Te-ai condamnat la chinuri nesfârșite
Dar, eu voi plânge chiar și-atunci
Când te vei zbate în păcat.
C-o lacrimă durerea îți voi șterge,
Cu alta iți voi spune:Te-am iertat!
Iar celelalte mă vor duce
Cât mai departe de cel ce le-a iscat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu